Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 624/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 624
Ședința publică din data de 6 mai 2008
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,--14, sector 5 împotriva sentinței nr. 101 din data de 19 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanții, -, toți cu domiciliu ales la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI,-, jud. P și pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, ambii cu sediul în P,-, jud. P, Ministerul Economiei și Finanțelor (fostul Minister al Finanțelor Publice), cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsind recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimații-reclamanți -, intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, prin serviciul registratură intimații-pârâți au depus note scrise însoțite de practică judiciară, iar recurenta, în cuprinsul motivelor de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, potrivit notelor scrise depuse la dosar și avându-se în vedere practica judiciară constantă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr- reclamantele, -, au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul Departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale Parchetelor de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova, pentru perioada 1.11.2004 - 1.11.2007, actualizate în raport cu rata inflației de la data exigilibilității la data plății efective a acestora; obligarea acordării pe viitor a acelorași drepturi salariale cu cele prevăzute de lege pentru funcționarii publici din cadrul Departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă, până la elaborarea unuis sistem nediscriminatoriu de salarizare; obligarea pârâților Parchetul de pe lângă și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI la refacerea ordinelor de încadrare și la operarea și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor, precum și obligarea pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței, a sumelor datorate reclamantelor.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că sunt funcționari publici în cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale Parchetelor de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova, că potrivit art.125 alin.1 din Legea nr.304/2004 Parchetele de pe lângă, curți de apel și tribunale au în structură câte un departament economico-financiar și administrativ condus de un manager economic, că recrutarea și atribuțiile managerului economic sunt reglementate unitar în dispozițiile art.126, 128 din Legea nr.304/2004, că ceilalți funcționari publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative sunt recrutați și au aceleași atribuții, indiferent dacă funcționează la, ori curți de apel sau tribunale, precum și că reclamantele beneficiază de o salarizare diferită, discriminatorie, față de cea prevăzută pentru aceeași categorie de personal, dar care funcționează la Parchetul de pe lângă
Începând cu 1.11.2004, salarizarea funcționarilor publici din cadrul Departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă a fost stabilită în anexa 1 a nr.OUG82/2004, în timp ce funcționarii publici din cadrul departamentelor celorlalte parchete au fost salarizați conform anexei 3, situație discriminatorie ce s-a perpetuat conform nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006 și nr.OG6/2007.
Reclamantele au mai învederat că dreptul lor de a beneficia de aceeași salarizare ca și colegii din Parchetul de pe lângă a fost consfințit prin hotărârea nr.262/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Parchetul de pe lângă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială, motivat de faptul că acțiunile întemeiate pe dispozițiile nr.OG137/2000 se soluționează potrivit dreptului comun, excepția
inadmisibilității acțiunii, față de nerespectarea dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat în esență de faptul că salariile funcționarilor publici se stabilesc în funcție de categorie, de clasă, de gradul profesional al funcției și în raport de nivelul la care se prestează activitatea.
De asemenea, acest pârât a chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca în eventualitatea admiterii acțiunii să elaboreze proiectul de rectificare a bugetului său, care să includă sumele necesare plății drepturilor solicitate în prezenta cauză.
Consililul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că acesta nu poate avea calitatea de pârât, iar în cazul acțiunilor formulate de către victimile discriminărilor, consiliul este citat conform art.27 din nr.OG137/200, pentru a stabili caracterul discriminatoriu al faptei.
La termenul de judecată din data de 19.02.2008, față de lipsa părților instanța a respins ca neîntemeiată excepția de necompetență materială invocată de Parchetul de pe lântă, motivat de faptul că obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi salariale, respectiv raportul de serviciu al reclamantelor, astfel că față de dispozițiile art.109 din Legea nr.188/1999 rep., competența soluționării cauzei revine instanței de contencios administrativ. De altfel, tribunalul a apreciat că prezenta cerere nu este fundamentată de dispozițiile art.27 din nr.OUG137/2000, ci aspectul privind discriminarea este doar o apărare de fond, în susținerea pretențiilor invocate prin acțiune. În plus, pârâtul practic a recunoscut competența instanței de contencios administrativ de a soluționa prezenta cauză în momentul în care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile întemeiată pe dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004.
Totodată, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția lipsei procedurii prealabile invocată de același pârât, apreciind că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta a urmat procedura prealabilă, contestația sa fiind respinsă ca neîntemeiată prin ordinul pârâtului menționat anterior nr.2466/2007. Ca urmare, Parchetul de pe lângă și-a exprimat punctul de vedere cu privire la drepturile deduse judecății, nemaifiind astfel necesară plângerea prealabilă și pentru celalelate reclamante.
La același termen de judecată tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării invocată de către acest pârât, motivat de faptul că, așa cum s-a arătat anterior, prezenta acțiune nu a fost întemeiată pe dispozițiile nr.OG137/2000, ci pe cele ale Legii nr.188/1999, Codul Muncii și alte acte normative speciale aplicabile reclamantelor, astfel că, față de raportul de serviciu al acestora, pârâtul menționat este un terț, neavând calitate procesuală pasivă, acțiunea îndreptată împotriva sa fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procosuală pasivă.
Din oficiu, tribunalul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, pe care a admis-o, motivat de faptul că, între acest pârât și celelalte părți nu există niciun fel de raporturi juridice, prin prisma raporturilor de serviciu ale reclamantelor, din care decurg drepturile bănești solicitate prin prezenta acțiune, pârâtul fiind deci un terț față de acestea.
În pus, pârâtul precizat nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte autorități sau instituții publice, deci nici pentru parchetele pârâte, astfel că nu poate să repartizeze direct acestora sume de la buget, astfel că acțiunea a fost respinsă și față de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În urma probelor administrate în cauză Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința civilă nr.101/19.12.2008, prin care a respins excepțiile de necompetență materială și lipsa procedurii prealabile invocate de pârâtul Parchetul de pe lângă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a Ministerului Economiei și Finanțelor, respingând acțiunea față de cele două pârâte și a admis în parte acțiunea, în sensul obligării Parchetelor de pe lângă, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova să calculeze și să plătească reclamantelor drepturile bănești reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul Departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale Parchetelor de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova, pentru perioada 1.11.2004 - 1.11.2007, corespunzător perioadei în care fiecare reclamantă a avut calitatea de funcționar public în cadrul parchetelor menționate, sume actualizate în raport cu rata inflației de la data exigilibilității la data plății efective a acestora.
Instanța a mai obligat pârâții să plătească și pentru viitor reclamantelor drepturile salariale precizate anterior, până la crearea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare a funcționarilor publici precum și să procedeze la refacerea ordinelor de încadrare și să efectueze mențiunile cuvenite în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în considerente că, potrivit art.125-128 din Legea nr.304/2004 organizarea și funcționarea departamentelor economico-financiare și administrative de la nivelul parchetelor de pe lângă, curți de apel și tribunale este uniformă, cu excepția salarizării, care în mod discriminatoriu este diferențiată în mod inechitabil.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă a formulat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Prima critică invocată se referă la faptul că hotărârea judecătorească este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe. Astfel, conform art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 "persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun". În această situație acțiunea reclamantelor devenind o simplă acțiune în pretenții, aceasta trebuia să fie timbrată la valoare conform Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Recurentul solicită față de acest prim motiv de recurs, declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Ploiești.
A doua critică adresată soluției instanței de fond relevă greșita soluționare a excepției lipsei plângerii prealabile, motiv pentru care acțiunea este inadmisibilă. Potrivit legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, reclamantele trebuiau să
se adreseze autorității publice emitente pentru revocarea în tot sau în parte a actului contestat. Neîndeplinind această procedură, cererea de chemare în judecată este inadmisibilă.
Cea de a treia critică învederează faptul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și pentru viitor a diferențelor de drepturi salariale solicitate adăugând la legea specială de salarizare a funcționarilor publici.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta susține că instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi astfel că admiterea capătului de cerere privind acordarea diferențelor de drepturi salariale și pentru viitor este inadmisibilă.
A patra criticiă invocată de către recurentă evidențiază modul nelegal în care a fost obligat Ministerul Public -Parchetul de pe lângă la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al parchetului de pe lângă și cel prevăzut pentru funcționarii publici de la celelalte parchete, instanța de judecată depășind atribuțiile puterii judecătorești și adăugând la lege prin schimbarea sistemului de salarizare - atribut exlusiv al legiuitorului, acțiunea fiind astfel inadmisibilă.
Instanța de fond nu a ținut seama la pronunțarea sentinței de prevederile nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoarea a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Recursul evidențiată, totodată, și aspecte legate de diferențierea pe care legiuitorul în cuprinsul acestui act normativ o creează, având în vedere criterii bazate pe nivelul la care funcționarul public își desfășoară activitatea - central sau local - și atribuțiile specifice ce-i revin în cadrul instituției. Aspectele reținute de Consiliul Național de Combatere a Dicriminării și chiar cele prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt nelegale și împotriva oricăror norme de drept, în ceea ce privește calificarea tratamentului discriminatoriu.
Al cincilea motiv de recurs invocat de recurent se referă la faptul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care Ministerul Public -Parchetul de pe lângă J, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără o bază legală pentru respectiva cheltuială. Recurentul învederează în acest sens, că Legea nr. 486/2006 nu cuprinde niciun capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate, motiv pentru care reactualizarea debitului cu indicele de inflație nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, potrivit art. 14 alin.2 din Legea nr. -, privind finanțele publice, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Ultima critică învederează greșita respingere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, în situația în care a fost admisă acțiunea reclamantelor. Obligația de garanție între recurent și chemata în garanție este fundamentată pe prevederile art. 131 pct.1 din Legea nr. 304/2004, republicată,
privind organizarea judiciară, potrivit căreia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Recurentul a solicitat admiterea recursului prin prisma prevederilor art. 304 pct.3, 4 și 9 și art. 3041Cod pr.civilă, cu consecința casării sentinței și respingerea acțiunii ca inadmisibile.
Reclamantele-intimate au depus la dosar note scrise prin care au răspuns motivelor de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor criticilor formulate în recurs, Curtea reține următoarele:
Prima critică fundamentată pe dispozițiile art. 304 pct.3 Cod pr.civilă este nefondată și va fi respinsă ca atare.
Tribunalul Prahova, în mod corect a respins excepția de necompetență materială, având în vedere pe de o parte, calitatea de funcționar public a reclamantelor, angajate ale departamentelor economico-financiare și administrative din cadrul Parchetelor de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova, ceea ce a atras competența de soluționare a instanțelor de contencios administrativ, conform art. 2 din Legea nr. 188/1999, iar pe de altă parte, Legea nr. 137/2000 se referă în mod nediferențiat la toate persoanele care se consideră discriminate. De altfel, reclamantele, care fac parte și din Asociația funcționarilor publici "Justiția", s-au adresat cu o sesizare privind diferențierea între categoriile profesionale care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar, în legătură cu grila de salarizare, această instituție pronunțând hotărârea nr. 262/21.06.2007, prin care a reținut existența tratamentului diferențiat cu privire la salarizarea funcționarilor publici din departamentele economico-financiare și administrative din cadrul instanțelor judecătorești, recomandând Agenției Naționale a Funcționarilor Publici aplicarea unui tratament asemănător categoriilor profesionale ce presupun condiții de recrutate și activitate asemănătoare.
Prin urmare, nu se poate considera că instanța de fond a judecat cauza cu încălcarea competenței materiale.
Referitor la timbrarea acțiunii la valoare, Curtea constată că susținerea recurentului nu are temei legal, acțiunea fiind promovată în baza Legii nr. 554/2004, care stabilește plata unei taxe judiciare de timbru fixe și nu la valoare.
Faptul că prima instanță a considerat acțiunea ca fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru constituie o eroare pe care recurentul nu a contestat-o în fața instanța de fond, prin formularea unei cereri de reexaminare, așa cum prevăd dispozițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997.
Într-adevăr, cererile formulate în temiul Legii nr. 188/1999 se completează cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, taxa judiciară de timbru este obligatorie în virtutea prevederilor art. 17 alin.2 din acest ultim act normativ, dar, așa cum s-a menționat anterior, necontestarea măsurii dispuse de prima instanță, de a considera acțiunea ca fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru, a determinat soluționarea cauzei în condiții legale.
A doua critică invocată de recurent, respectiv lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 este nefondată, întrucât în materia drepturilor salariale s- instituit o practică unitară la nivelul instanțelor de judecată, în sensul neobligativității parcurgerii acestei proceduri. Prin urmare, excepția
inadmisibilității acțiunii pe considerentul neîndeplinirii plângerii prealabile este nefondată.
Referitor la critica privind nelegalitatea acordării drepturilor salariale și pentru viitor, instanța constată că aceasta este nefondată, întrucât din cuprinsul sentinței recurate rezultând că plata pentru viitor este condiționată de crearea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare a funcționarilor publici, așa cum de fapt recomandă și în hotărârea mai sus evidențiată.
Instanța va respinge ca nefondat și cel de al patrulea motiv de recurs, cel vizând depășirea atribuțiilor judecătorești de către prima instanță, care, adăugând la lege, a schimbat sistemul de salarizare al funcționarilor publici.
Aspectele legate de salarizarea în funcție de categorie, de clasă, de nivelul instanței la care se prestează activitatea sunt lipsite de fundament atâta timp cât însuși a statuat prin hotărârea nr. 262/2007 că plata diferențiată pentru atribuții similare nu se jusitifică.
Recurentul nu exprimă în mod concret în ce constau atribuțiile specifice desfășurate de funcționarii publici la nivelul instanțelor, care să justifice aplicarea unui sistem salarial diferențiat, ci face numai afirmații generale, fără incidență în mod obiectiv.
Actualizarea drepturilor bănești cu indicele de inflație constituie o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamantele-intimate prin neacodarea drepturilor salariale cuvenite, iar neincluderea în bugetul propriu al recurentului a acestor sume, nu împietează asupra acordării drepturilor, întrucât recurentul are posibilitatea legală de a include plata acestor drepturi în structura bugetelor proprii, în condițiile prevăzute de nr.OUG 37/2008, cu ocazia rectificărilor bugetare, pe parcursul anului.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pe care instanța de fond a respins-o prin sentința recurată, Curtea constată că această critică este nefondată, întrucât acest minister este un terț față de părți, calitate care nu îi conferă posibilitatea de a repartiza în mod direct sumele de la buget către solicitanți, ci numai pe baza proiectelor întocmite în acest scop de ordonatorii principali de credite, cum este cazul recurentului.
Față de cele mai sus arătate, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 Cod pr.civilă, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,--14, sector 5 împotriva sentinței nr. 101 din data de 19 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanții, -, toți cu domiciliu ales la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI,-, jud. P și pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, ambii cu sediul în P,-, jud. P, Ministerul Economiei și Finanțelor (fostul Minister al Finanțelor Publice), cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red.. / -2ex./23.05.2008
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond,
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Giurgiu Afrodita
