Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 627/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 627/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea Casa Teritorială de Pensii C împotriva Deciziei civile nr. 786/R din 18.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constă lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar, concluzii scrise și în vederea deliberării, în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 9 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Constată că prin Decizia nr.786/R/18.11.2008 a Curții de Apel Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), s-a decis respingerea recursului declarat de pârâta Casa Teritorială de Pensii C împotriva sentinței civile nr.1109/09.09.2008 a Tribunalului Covasna.
Pentru a decide în acest mod, instanța de recurs a reținut următoarele:
Raportat la actele dosarului și prevederile legale, în mod corect a reținut instanța de fond, situația dedusă judecății pronunțând o hotărâre corectă și legală.
Conform prevederilor art. 31 din Legea nr. -, rezultă care sunt elementele componente ale salariului funcționarilor publici printre care și drepturile solicitate de reclamantă, raportat la funcția avută la pârâtă.
Faptul că prin acte normative aceste sporuri drepturi au fost suspendate succesiv pe perioada 2004 - 2006 nu conduce la înlăturarea efectivă a drepturilor stabilite de legiuitor, astfel încât se justifică în fapt și în drept suplimentul postului și suplimentul corespunzător de câte 25% din salariul de bază pe perioada 1.01.2004 - 30.07.2008 și pe toată perioada cât reclamanta are raport de serviciul cu pârâta.
De asemenea, conform prevederilor legale nr.OG 9/2000, sunt justificate și sumele calculate cu titlu de dobândă legală la suma cuvenită reclamantei, tot pe perioada nașterii dreptului său și până la plata efectivă a acestor drepturi.
Nu se poate reține ca întemeiată și legală critica recurentei că acordarea acestor drepturi nu este posibilă pentru că s-a dispus prin nr.OUG 92/2004 suspendarea lor.
Este irelevant faptul invocat de recurentă că aceasta nu se află, în culpă pentru neacordarea acestor drepturi pentru că nu au fost prevăzute în buget astfel de sume.
Ca atare instanța de recurs a înlăturat ca nelegale și neîntemeiate criticile formulate de recurentă cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate.
Mai mult, s-a constatat că recurenta a nu a combătut temeiul de drept al reglementărilor acestor drepturi, ci a susținut că nu a avut fonduri, bugetul a fost limitat, și că au fost suspendate la plată pin acte normative succesive.
În ce privește apărarea formulată de intimata reclamantă s-a constatat că susținerile acestuia sunt justificate și legale și că refuzul pârâtei de a-i acorda aceste drepturi lunar este menționat.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse văzând și soluția pronunțată în recursul în interesul Legii 23/2005 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, cu privire la chestiunea de drept privind drepturile funcționarilor publici, instanța de recurs a constatat recursul ca fiind nefondat, și a fost respins în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, și în consecință a menținut ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de prima instanță.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea Casa Teritorială de Pensii C, în temeiul art.317 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea contestației, Casa Teritorială de Pensii Caa rătat că instanța de recurs, ca și instanța de fond, a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând cele două suplimente în cuantum de 25% din salariul de bază pentru fiecare în parte, că nu a judecat fondul cauzei, ci doar a fost acceptată soluția dată de Tribunalul Covasna, că instanța de recurs și-a modificat practica, în cauză similară cu același pârât aceeași instanță neacordând cele două suplimente în cuantum de 25%.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimata -a a invocat excepția tardivității formulării contestației în anulare în raport cu prevederile art.319 alin.2 teza I din Codul d e procedură civilă, arătând că decizia Curții de Apel Brașova fost pusă în executare la data de 24.04.2009 și 24.06.2009. Intimata a mai arătat că, prin raportare la prevederile art.317 Cod pr.civ. contestația în anulare este inadmisibilă, întrucât această cale extraordinară de atac poate fi promovată numai pentru motive strict și limitativ prevăzute de lege: dacă procedura de citare nu a fost legal îndeplinită la termenul de judecată a cauzei, dacă hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, dacă motivele cuprinse în contestația în anulare au fost invocate în recurs, însă instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări ori recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Intimata mai arată că în contestația în anulare se critică în realitate modul în care a fost făcută interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză, precizându-se că sentința dată de instanța de fond a fost criticată în recurs doar cu argumentul că plata drepturilor solicitate de reclamanta -a a fost suspendată prin OUG nr.92/2004. În privința soluțiilor diferite pronunțate de aceeași instanță de recurs în cauze similare, intimata arată că între cauzele respective nu există triplă identitate, iar prin prisma condițiilor de admisibilitate a contestației în anulare legea nu permite efectuarea unei noi cercetări judecătorești. Intimata a depus înscrisuri în probațiune, solicitând și cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat (chitanța fila 13 dosar).
Contestatoarea a solicitat, în răspunsul la întâmpinare, respingerea excepției tardivității formulării contestației în anulare, deoarece punerea în executare a deciziei judecătorești s-a realizat pe cale amiabilă.
Examinând contestația în anulare formulată în cauză și actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Excepția tardivității formulării contestației în anulare urmează a fi respinsă, întrucât în cauză nu este incidentă critica adusă de intimată în sensul că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art.319 alin.2 Cod procedură civilă referitoare la termenul în care se poate promova contestația în anulare, întrucât în cauză nu sunt probe că hotărârea judecătorească a fost pusă în executare prin executare silită, rezultând, per a contrario, că a fost executată pe cale amiabilă potrivit art.371 indice 1 alin.1 Cod procedură civilă.
Prin Sentința civilă nr.1109/09.09.2008, Tribunalul Covasnaa admis in parte cererea formulata de reclamanta, in contradictoriu cu parata CASA JUDETEANA DE PENSII C, reprezentata legal de.
A fost obligată parata sa acorde si sa plateasca reclamantei suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, pe perioada 01.01.2004-30.07.2008 si in continuare, pana la incetarea raportului de servici ori pana la noi reglementari legale, precum si dobanda legala aferenta sumelor datorate, calculate de la data nasterii dreptului si pana la data platii efective.
A fost respinsă pretentia reclamantei avand ca obiect anularea adresei nr 7793/16.07.2008 emisa de parata. S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 Republicata, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Suspendarea acordării suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine insa prevederilor art.41 și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzator treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzator treptei de salarizare ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În fine, instanța de fond a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art29 alin 1 lit c si d din Legea nr.188/1999 (devenit art 31 in forma republicata a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Inalta C de Casatie si Justitie a statuat in dezlegarea unui recurs in interesul legii dat pe o chestiune de drept asemanatoare (suspendarea acordarii primelor de vacanta-Decizia nr 23/2005) ca pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
In plus, tribunalul retine și dispozițiile art. 38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
In consecinta, instanța de fond a apreciat că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării suplimentului postului si a suplimentului corespunzator treptei de salarizare pentru functionarii publici, sunt contrare Constituției, astfel că reclamanța își poate valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
In ceea ce priveste pretentia reclamantei avand ca obiect anularea adresei nr 7793/16.07.2008 emisa de parata, instanta de fond a respins-o deoarece respectivul act atacat de parte nu constituie un "act administrativ" in intelesul dat acestei notiuni de art 2 alin 1 lit c din Legea nr 554/2004 si care sa poata fi cenzurat de instanta de contencios administrativ.
Potrivit definitiei legiuitorului, actul administrativ reprezinta o manifestare de vointa facuta in scopul nasterii, modificarii sau stingerii raporturilor juridice, a carei realizare este garantata prin forta de constrangere a statului. Din cele de mai sus rezulta ca nu orice manifestare de vointa a autoritatii administrative este un act juridic, simpla exprimare a unei opinii din partea unei institutii publice (cum este cazul adresei nr 7793/16.07.2008 emisa de parata ca raspuns la plangerea prealabila) nefiind un act administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Teritorială de Pensii Prin Decizia nr.786/R/18.11.2008, Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de pârâtă, reținând în motivare că sentința instanței de fond este temeinică și legală, pentru următoarele considerente.
Raportat la actele dosarului și prevederile legale, în mod corect a reținut instanța de fond, situația dedusă judecății pronunțând o hotărâre corectă și legală.
Conform prevederilor art. 31 din Legea nr. -, rezultă care sunt elementele componente ale salariului funcționarilor publici printre care și drepturile solicitate de reclamantă, raportat la funcția avută la pârâtă.
Faptul că prin acte normative aceste sporuri drepturi au fost suspendate succesiv pe perioada 2004 - 2006 nu conduce la înlăturarea efectivă a drepturilor stabilite de legiuitor, astfel încât se justifică în fapt și în drept suplimentul postului și suplimentul corespunzător de câte 25% din salariul de bază pe perioada 1.01.2004 - 30.07.2008 și pe toată perioada cât reclamanta are raport de serviciul cu pârâta.
De asemenea, conform prevederilor legale nr.OG 9/2000, sunt justificate și sumele calculate cu titlu de dobândă legală la suma cuvenită reclamantei, tot pe perioada nașterii dreptului său și până la plata efectivă a acestor drepturi.
Nu se poate reține ca întemeiată și legală critica recurentei că acordarea acestor drepturi nu este posibilă pentru că s-a dispus prin nr.OUG 92/2004 suspendarea lor.
Este irelevant faptul invocat de recurentă că aceasta nu se află, în culpă pentru neacordarea acestor drepturi pentru că nu au fost prevăzute în buget astfel de sume.
Ca atare instanța de recurs a înlăturat ca nelegale și neîntemeiate criticile formulate de recurentă cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate.
Mai mult, s-a constatat că recurenta a nu a combătut temeiul de drept al reglementărilor acestor drepturi, ci a susținut că nu a avut fonduri, bugetul a fost limitat, și că au fost suspendate la plată pin acte normative succesive.
În ce privește apărarea formulată de intimata reclamantă s-a constatat că susținerile acestuia sunt justificate și legale și că refuzul pârâtei de a-i acorda aceste drepturi lunar este menționat.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse văzând și soluția pronunțată în recursul în interesul Legii 23/2005 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, cu privire la chestiunea de drept privind drepturile funcționarilor publici, instanța de recurs a constatat recursul ca fiind nefondat, și a fost respins în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, și în consecință a menținut ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de prima instanță.
Analizând contestația în anulare promovată de Casa Teritorială de Pensii C prin prisma prevederilor legale aplicabile cuprinse în art.317-321 Cod procedură civilă, instanța constată următoarele:
Potrivit prevederilor art.317 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motive limitativ prevăzute de lege și numai dacă motivele respective nu au putut fi invocate pe calea apelului ori a recursului, anume atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență; un alt motiv pentru admiterea contestației în anulare este cel prevăzut de art.317 alin.2 Cod procedură civilă, potrivit cu care contestația poate fi primită pentru motivele de mai sus, dacă aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța de recurs le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Potrivit art.318 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În cauză instanța constată că niciuna din condițiile cuprinse în art.317 sau în art.318 Cod procedură civilă nu este îndeplinită, instanța de fond, precum și instanța de recurs în cadrul controlului judiciar, judecând fondul cauzei și interpretând actele normative incidente în modul în care au consemnat în hotărârile judecătorești pronunțate, fără ca din conținutul motivării deciziei pronunțate în recurs să rezulte că fundamentarea acestei hotărâri criticate pe calea contestației în anulare ar fi rezultatul unei greșeli materiale ori instanța ar fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare ori de casare (ipoteza din art.318 Cod procedură civilă), respectiv că la judecarea recursului nu au fost analizate motive de recurs invocate în cererea de recurs pentru că ar fi fost necesare verificări de fapt sau recursul ar fi fost respins fără a se fi judecat fondul (ipoteza din art.317 alin.2 Cod procedură civilă, menționată expres în contestația în anulare). Împrejurarea că aceeași instanță de judecată și-a modificat jurisprudența nu reprezintă prin sine însăși motiv legal de contestație în anulare. Criticile aduse de contestatoare în calea extraordinară de atac promovată reprezintă, în realitate, critici cu privire la modul de soluționare a fondului cauzei, a recursului, critici privind judecata, care echivalează în realitate cu promovarea unui nou recurs. Criticile aduse de contestatoare hotărârilor pronunțate în primul ciclu procesual în cauză vizează judecarea fondului cauzei, modul de interpretare a prevederilor legale aplicabile și nu sunt prevăzute de lege pentru contestația în anulare în materie civilă, după cum am arătat mai sus.
Principiul securității juridice determinate de caracterul irevocabil al unei hotărâri judecătorești ar fi afectat în ipoteza în care o instanță ar admite o contestație în anulare pentru alte motive decât cele expres și limitativ prevăzute de lege, atrăgând totodată critica Curții Europene a Drepturilor Omului în privința respectării dreptului la un proces echitabil. Conform jurisprudentei Curtii, doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securității juridice pe motivul ca ele nu au putut fi îndreptate prin exercitarea cailor ordinare de atac (Pchenitchny Rusiei, hotărârea nr. 30422/03, paragraf 26, din 14 februarie 2008).
În concluzie, instanța reține că în cauză contestatoare Casa Teritorială de Pensii C nu a făcut dovada existenței vreunui motiv de contestație în anulare dintre cele limitativ prevăzute de art.317-318 din Codul d e procedură civilă.
Ca atare, Curtea de Apel urmează a respinge contestația în anulare formulată de Casa Teritorială de Pensii C în contradictoriu cu intimata -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității introducerii contestației în anulare, invocată de intimata -
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Casa Teritorială de Pensii C cu privire la Decizia civilă nr.786/18.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Obligă contestatoarea Casa Teritorială de Pensii C să plătească intimatei -a suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /30.10.2009
Dact. CC/30.10.2009
- 4 ex.
Jud. fond
Jud. rec.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
