Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 628/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 628
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 2: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI cu sediul în B, sect. 1, str. -. -, nr. 22 - 24, împotriva sentinței 87/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații și, lipsă fiind reprezentanții recurentei Curtea de Conturi a României, și ai intimatelor CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimații,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Curtea pune în discuție excepția autorității lucrului judecat.
Intimații și, având pe rând cuvântul, solicită respingerea excepției ca nefiind întemeiată. Nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Intimatul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Brăila.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Din examinarea actelor și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Brăila reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României cu sediul în B,--24, sector 1, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri către reclamați.
În fapt și-au întemeiat solicitările pe dispozițiile art.27 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată cu modificările și completările ulterioare și publicată în MO nr.99/08.02.2007.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că neacrodarea sporului pentru vechimea în muncă de către Curtea de Conturi a României controlorilor financiari salarizați potrivit nr.OUG160/2000a făcut obiectul mai multor procese aflate pe rolul instanțelor de judecată din țară. Practica judiciară fiind neunitară în privința interpretării și aplicării dispozițiilor art.6 alin.1 din OUG nr.160/2000, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat recurs în interesul legii, care a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție Secțiile Unite, prin Decizia nr.XXXVI din 7 mai 2007 (dosar nr.4/2007) în sensul că: "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
În luna a anului 2006 prin hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr.75/08.11.2006 (anexa 2) s-a dispus punerea în plată a hotărârilor judecătorești irevocabile, precum și a celor definitive și executorii, astfel cum au fost redactate de instanțele judecătorești, însărcinându-se Secretariatul General pentru îndeplinirea în regim de urgență a prevederilor hotărârii Plenului. Secretariatul General prin scrisoarea nr.41203/15.11.2006 (anexa 3)înștiințează Camerele de Conturi județene implicate despre măsurile ce trebuie întreprinse.
Având în vedere că acțiunile în instanțe au fost deduse judecății în momente diferite s-a ajuns în situația ca perioada pentru care se acordă sporul de vechime în muncă controlorilor financiari să difere, uneori substanțial, de la un județ la altul.
În acest sens reclamanții au invocat sentința civilă nr.95/15.02.2006 a Tribunalului Vâlcea rămasă irevocabilă urmare a Deciziei nr.333/R-CM din 06 iunie 2006 Curții de Apel Pitești, pentru perioada 01.09.2002 - 31.08.2005; Sentința civilă nr.232/C/2006 a Tribunalului Bihor, rămasă irevocabilă urmare a Deciziei civile nr.233/R/2007 a Curții de Apel Oradea pentru perioada 01.07.2002 - 03.04.2006; Decizia civilă nr.304/2007-R, irevocabilă a Curții de Apel Oradea pentru perioada 01.07.2002 - 22.03.2007; Decizia nr.560/05.03.2007 irevocabilă pentru perioada 01.06.2003 - 31.05.2006; Sentința civilă nr.3391/PI/14.12.2006 a Tribunalului Timiș definitivă și executorie pentru perioada 01.10.2003 - 30.09.2006; Sentința civilă nr.272/19.03.2007 a Tribunalului Brăila irevocabilă urmare a Deciziei Civile nr.512/R/04.06.2007 a Curții de Apel Galați pentru perioada 15.12.2003 - 19.03.2007.
Astfel, deși ocupă aceleași funcții (controlori financiari)având aceleași atribuții, prestând aceeași muncă, deși desfășoară activitatea în cadrul aceleași instituții, iar reglementările legale privind salarizarea sunt aceleași, prin neaplicarea aceluiași tratament pentru toți, în privința perioadei pentru care se acordă sporul pentru vechimea în muncă, se produc efectele unui conflict în nivelul salarizării.
Adoptarea unei astfel de poziții prin care se recunoaște un drept numai pentru o parte din controlorii financiari echivalează cu restrângerea exercițiului acelui drept asupra celorlalți, prin această măsură nesocotindu-se condițiile expres și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție, determinând aplicarea în mod discriminatoriu și atingerea dreptului în însăși existența sa.
Au mai arătat reclamanții că, de altfel Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, urmare a petiției lor, având ca obiect tratamentul diferențiat, prin aplicarea neunitară a legii și ca urmare a Hotărârii plenului pentru vechimea în muncă pentru perioada 2002 - 2006, s-a pronunțat prin Hotărârea nr.78/07.05.2006 (anexa nr.13), constatând discriminarea și tratamentul diferențiat, nejustificat de un scop obiectiv și legitim.
Reclamanții au considerat că acest mod de a proceda al Curții de Conturi a României este contrat Codului muncii art.5(1) care prevede că "în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii" și încalcă prevederile art.4 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin legea nr.74/1999, "Dreptul la o salarizare echitabilă" care stipulează "în vederea asigurării exercitării efective a dreptului la o salarizare echitabilă, părțile se angajează.".
Să se recunoască dreptul tuturor lucrătorilor și a lucrătoarelor la salarizare egală pentru muncă de valoare egală" și prevederile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14 decembrie 1955 potrivit căruia "orice persoană are dreptul la muncă, la liberă alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotire împotriva șomajului.
Toți oamenii au dreptul, fără nici o discriminare, la salariu egal pentru muncă egală.
Prin menținerea acestei situații se afectează regimul unei instituții fundamentale a statului și se încalcă dispozițiile art.16 alin.1 din Constituție, deoarece se instituie o discriminare între persoanele care ocupă aceleași posturi și desfășoară aceeași muncă, precum și prevederile art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14 decembrie 1955, potrivit căruia "toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declarație și împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.
În consecință, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata de despăgubiri către controlorii financiari, reprezentând sporul pentru vechime în muncă neacordat pentru perioada 01.07.2002 - 14.12.2003 actualizat cu rata inflației până la data plății efective a acestuia.
În probațiune au depus calculul diferențelor reprezentând spor pentru vechimea în muncă aferent perioadei 01.07.2002 - 14.12.2003 și neacordat, calcul certificat de conducerea Camerei de Conturi Județene
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.49-56 Cod procedură civilă și pe dispozițiile art.27 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare publicată cu modificările și completările ulterioare și publicată în MO nr.99/08.02.2007.
Prin întâmpinare pârâta Curtea de Conturi a României a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea acestei excepții pârâta a arătat că reclamanții au formulat o acțiune prin care solicită obligarea Curții de Conturi a României la plata de despăgubiri constând în spor de vechime în muncă, conform art.21 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, potrivit căruia în toate cazurile de discriminare prevăzute în prezenta ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă de la autorul faptei de discriminare despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun.
În sprijinul solicitării, reclamanții invocă Hotărârea nr.78/07.05.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Referitor la această hotărâre pârâta a învederat faptul că, obiectul său a constat în investigarea și analizarea de către Colegiul Director al a tratamentului diferențiat creat de adoptarea Hotărârii nr.75/08.11.2006 de către Plenul Curții de Conturi a României, în temeiul căreia plata sporului de vechime în muncă s-a efectuat numai în cazul controlorilor financiari care au avut titluri executorii, conform legii, respectiv hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a constatat dreptul acestora la plata acestui spor salarial.
Or, reclamanții, la data adoptării Hotărârii nr.75 a Plenului Curții de Conturi a României și anume: 08.11.2006, nu erau încă în posesia titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.272 din 19.03.2007, pronunțată în dosarul nr-, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Brăila, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care Curtea de Conturi a României fiind obligată la plata către reclamanți a sporului de vechime în muncă aferent perioadei 15.12.2003 - 19.03.2007.
Din această perspectivă este de subliniat faptul că, în hotărârea sa, Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării precizează "Colegiul director nu reține nici o culpă în sarcina Curții de Conturi a României, care a dat curs hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, în privința acordării sau a neacordării sporului de vechime în muncă".
Mai mul decât atât, în ceea ce privește discriminarea cu privire la dispozițiile art.6 alin.1 din OUG nr.160/2000, prin care s-a abrogat acordarea sporului de vechime în muncă controlorilor financiari, se mai arată în hotărârea că "statul încalcă principiul tratamentului egal atunci când pe parcursul elaborării legilor sau a aplicării acestora distinge între persoane care sunt în situații analoage, respectiv atunci când în procesul de elaborare a legilor sau a aplicării acestora nu ia în considerare diferențele efective între persoane".
În consecință, față de cele expuse mai sus pârâta a solicitat să se admită excepția calității procesuale pasive, reclamanții nefiind discriminați de către Curtea de Conturi a României, Colegiul Director al - singura autoritate din România cu competențe în ceea ce privește investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare - a exonerat pârâta de vreo răspundere în acest sens, întrucât a constat că nu a fost săvârșită nici o faptă de discriminare prin adoptarea Hotărârii nr.75/08.11.2006 de către Plenul Curții de Conturi a României, în temeiul căreia s-a dat curs hotărârilor judecătorești, plătindu-se sporului de vechime în muncă controlorilor financiari care aveau, la acea dată, titluri executorii.
Pentru aplicarea unui tratament inegal în procesul elaborării legilor sau a aplicării acestora, în speță a prevederilor legale ce reglementează sporul de vechime în muncă, culpa revine, așa cum a constatat Colegiul Director al "Statul Român, care este reprezentat, în conformitate cu dispozițiile art.25 alin.2 din decretul nr.31/1954 referitor la persoanele fizice și persoanele juridice, de Ministerul Finanțelor Publice și nu de pârâtă.
În al doilea rând în cazul în care va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta a invocat excepția puterii de lucru judecat.
Aceeași reclamanți din prezentul dosar au promovat la Tribunalul Brăilao primă cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu aceeași pârâtă - Curtea de Conturi a României, având ca obiect obligarea subscrisei la plata sporului de vechime în muncă pentru perioada 01.01.2002 - 19.03.2007, actualizat cu indicele de inflație.
Acțiunea a format dosarul nr- și a fost admisă în parte prin sentința civilă nr.272/19.03.2007, rămasă definitivă și irevocabilă, instanța de judecată obligând Curtea de Conturi a României la plata sporului de vechime în muncă numai pentru perioada 15.12.2003 - 19.03.2007.
Prin această hotărâre judecătorească, pentru perioada 01.01.2002 - 15.12.2003, Tribunalul Brăilaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a statuat cu autoritate de lucru judecat faptul că ținând seama că sporul pentru vechimea în muncă este datorată pentru fiecare lună începând de la data aplicării Legii nr.154/1998, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 15.12.2006, instanța constată că dreptul la acțiune pentru plata sporului de vechime în muncă cuvenit anterior datei de 15.12.2003 este prescris.
În al treilea rând pe fondul cauzei, cu privire la solicitarea de despăgubiri constând în spor de vechime în temeiul Hotărârii nr.78/07.05.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și al art.21 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, conform cărora "în toate cazurile de discriminare prevăzute în prezenta ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Prin urmare, pentru pârâta să fie obligată la repararea prejudiciului prin acordarea de despăgubiri constând în spor de vechime în muncă, potrivit dreptului comun este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor sine qua non a angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie reglementată la art.998 - 999 din Codul civil, și anume: săvârșirea unei faptei ilicite; săvârșirea sa cu vinovăție; existența unui prejudiciu cert și actual.
Ori, pârâta a susținut că nu sunt îndeplinite aceste condiții.
Totodată pârâta de Conturi a României a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5, pentru ca în cazul în care se admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, acesta să asigură fondurile necesare privind plata drepturilor bănești ce fac obiectul dosarului mai sus rubricat.
Pârâta a precizat că potrivit art.1 alin.3 din legea nr.72/1996 privind finanțele publice, constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ - teritoriale și ale instituțiile publice, precum și păstrarea și întrebuințarea mijloacelor materiale și bănești ale sectorului public se controlează de către Ministerului Finanțelor Publice, iar potrivit art.25 alin.3 din aceeași lege, Ministerul Finanțelor Publice examinează proiectele de buget și stabilește împreună cu ordonatorii principali de credite, nivelul maxim al cheltuielilor bugetare.
Deși Ministerul Finanțelor Publice nu este plătitorul direct al drepturilor pretinse de reclamantă, acesta are atribuții, potrivit Legii nr.72/1996, de a repartiza fondurile necesare salarizării și de a lua măsuri pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului, precum și cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare.
Având în vedere că reclamanții au formulat prezenta acțiune în pretenții pe motiv că sunt discriminați față de alți controlori financiari care au primit drepturile bănești pretinse, în conformitate cu art.27 alin.3 din OG nr.37/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în cauză a fost citat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca în conformitate cu art.27 pct.16 să i se comunice hotărârea.
Prin întâmpinare Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării arată că nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât și ca atare este lipsit de calitate procesuală pasivă.
Așa cum s-a expus mai sus Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost introdus în cauză în temeiul legii care prevede obligativitatea citării acestuia și pentru a-i fi comunicată hotărârea.
Prin sentința nr. 87/06.03.2008 Tribunalul Brăila - Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanții:, și, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,-, județul B, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,- - 24, sector 1, B, chematul în garanție Ministerului Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1, obligat pârâta Curtea de Conturi a României la plata către fiecare dintre reclamanți a drepturilor bănești constând în sporul de vechime în muncă aferent perioadei 01.07.2002 - 14.12.2003 actualizat cu rata inflației la data plății, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva Ministerului Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, sector 5.
Pentru a pronunța această sentința s-au avut în vedere următoarele:
Drepturile bănești stabilite prin hotărârile judecătorești au fost plătite ca urmare a Hotărârii nr.75/08.11.2006 a Plenului Curții de Conturi a României care a dispus acordarea acestor drepturi numai controlorilor financiari care au avut titluri executorii.
S-a mai reținut că legile care prevăd dreptul la plata sporului de vechime se aplică tuturor funcționarilor nu numai celor care au promovat acțiuni în justiție.
Reclamanții au raporturi juridice de muncă cu Curtea de Conturi a României și de aceea pârâta are obligația plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
S-a mai reținut referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Ministerului Economiei Finanțelor B că deși se află în raporturi juridice legale cu acesta, între cele două părți nu există obligația de garanție nici legală nici contractuală.
Împotriva sentinței nr. 87/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în termen legal a declarat recurs Curtea de Conturi a României, criticând sentința instanței de fond ce fiind nelegală și netemeinică în sensul respingerii acțiunii așa cum a fost formulată de reclamanți.
Prin motivele de recurs s-a arătat instanței următoarele:
Soluția pronunțată este dacă cu aplicarea greșită a legii, susține recurenta.
Nu s-a avut în vedere de instanța de fond că situația de discriminare poate fi eliminată legal prin promovarea unui recurs în interesul legii la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurenta consideră că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr. 272/19.03.2007 pronunțată în dosarul nr- rămasă irevocabilă.
Recurenta a mai arătat că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizația sporului precum și alte adaosuri, mai consideră că decizia nr. XXXVI/07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție produce efecte numai pentru viitor nu și pentru perioada 01.02.2002- 14.12.2003.
Recursul este nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu se constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a probelor dosarului pronunțând o sentință temeinică și legală.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta se constată că sentința nr. 272/19.03.2007 a Tribunalului Brăilaa fost pronunțată într-un conflict de muncă, de către un complet specializat în litigii de muncă în timp ce cauza care face obiectul sentinței recurate se referă șa acordarea unor drepturi bănești care au fost plătite unor funcționari publici.
Considerăm că nu sunt întrunite condițiile art. 1201.civ. cu privire la existenta autorității de lucru judecat.
Recurenții au solicitat sporul de vechime neacordat față de controlorii financiari din cadrul instituției care au obținut deja recunoașterea acestor drepturi de către instanța de judecată, aceasta respectând legile care prevăd dreptul la plata sporului de vechime se aplică tuturor funcționarilor nu numai celor care au promovat acțiuni în justiție.
Cu privire la data de la care se datorează plata sporului de vechime în muncă corect a reținut instanța de fond că acest drept se impunea a fi acordat reclamanților în temeiul discriminării - avându-se în vedere art. 6 pct. 1 din CEDO.
Văzând cele de mai sus și că motivele de recurs invocate sunt nefondate, urmează ca în baza art. 312.proc.civ. să se respingă recursul pârâtei
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI cu sediul în B, sect. 1, str. -. -, nr. 22 - 24, împotriva sentinței 87/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 28 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./ 2008
Fond -,
Președinte:Dorina VasileJudecători:Dorina Vasile, Angelica Ciobotaru, Vasile Susanu
