Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 629/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 629/CA/2008
Ședința publică de la 14 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Carla Maria Cojocaru
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 74/CA/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata Direcția Județeană de Statistică S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare formulată de către intimată și precizare formulată de avocat prin care se solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, în deliberare, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului în contencios de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar Nr. 4787/85/08.11.2007 - așa cum a fost precizată, reclamanții, și - - au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Statistică S - obligarea pârâtei la plata pentru perioada 2004 - 2006 sporului de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază, a sporului de suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 10% din salariul de bază și a contravalorii tichetelor de masă - sume care să fie actualizate în raport cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt funcționari publici și, ca urmare, în baza Legilor Nr. 188/1999 și 142/1998 și OG Nr. 71/2004 au dreptul la sporurile și tichetele de masă pe care le solicită, însă pârâta refuză nejustificat acordarea lor.
În drept invocă: Constituția României, Legea Nr. 188/1999, OG Nr. 9/1992, Codul Muncii și Codul Civil.
Prin sentința civilă Nr. 74/CA/29.01.2008 Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ - a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Funcționarii publici au un statut legal și nu contractual. Dreptul comun pentru diferitele categorii de funcționari publici este reprezentat de Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Pi și nu de Codul Muncii.
În conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea Nr. 188/1999, republicată, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și de alte drepturi salariale în condițiile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare.
Dispozițiile OUG Nr. 92/2004 aprobată prin Legea Nr. 76/2005, ale OG Nr. 2/2006 aprobată prin Legea Nr. 417/2006 și ale OG Nr. 6/20076 aprobată prin Legea Nr. 232/2007 nu a prevăzut pentru reclamanți, funcționari publici în cadrul Direcției Județene de Statistică, acordarea de sporuri privind confidențialitatea și suprasolicitarea neuropsihică.
Este adevărat că sporul de confidențialitate a fost prevăzut prin acte normative succesive de salarizare a funcționarilor publici, dar cuantumul și condițiile de acordare, beneficiarii acestuia, au fost stabilite în limitele prevăzute de lege prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal indicate în bugetul aprobat. Adoptarea de către legiuitor a unor soluții diferite, pentru anumite categorii de funcționari publici, nu creează premisele unei discriminări, întrucât principiul egalității de tratament nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii obiective și raționale.
Legea Nr. 142/1998 prevede la art. 1 alin 1 că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare "angajator", pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral din costuri de angajator.
Funcționarii publici sunt numiți în funcție în baza unui act administrativ emis în condițiile legii de autoritatea sau instituția publică și nu angajați cu contract individual de muncă.
Dispozițiile OUG Nr. 92/2004, aprobată prin Legea Nr. 76/2005, ale OG Nr. 2/2006 aprobată prin Legea Nr. 417/2006 și ale OG Nr. 6/2007 aprobată prin Legea Nr. 232/2007, nu au prevăzut nici pentru reclamanți, funcționari publici, acordarea de alocații individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.
Atâta timp cât legislația specifică funcționarilor publici nu cuprinde dispoziții referitoare la acordarea acestor drepturi, nu se poate imputa instituției publice pârâte că nu ar fi depus, în perioada anilor 2004-2006, diligențele necesare pentru ca sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă să fie cuprinse în bugetul de stat. De asemenea, potrivit legii finanțelor publice, cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale. În absența unei baze legale a respectivelor cheltuieli, acestea nu pot fi angajate și efectuate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică față de prevederile OG nr. 9/1992 actualizată și republicată, ale Legilor Nr. 188/1999 art. 117 și art. 31 alin 2 și Legea Nr. 142/1998 - art. 1 și 26 din Codul Muncii, ale HG Nr. 281/1993 - art. 8 lit. b și ale Ordinelor Nr. 52/2004, 542/2005, 89/2006, 145/2006 și 586/2006 - emise de Ministrul și Solidarității Sociale - Constituția României și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept invocă prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, Constituția României, Legea Nr. 188/199 și OG Nr. 71/2004 - pentru modificarea și completarea OG Nr. 9/1992 - privind organizarea statisticii oficiale.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform prevederilor art. 15 lit. a din Legea Nr. 146/1997.
Pârâta intimată Direcția Județeană de Statistică S - prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport cu motivele invocate, instanța constată că recursul reclamanților este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
În ceea ce privește sporurile de confidențialitate și suprasolicitare neuropsihică, instanța constată următoarele:
Reclamanții solicită sporurile respective pe perioada 2004-2006, ceea ce înseamnă că în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG 123/2003, OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, OG 2/ 2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006. Potrivit art. 33 din OUG 123/2003 preluat de art. 18 (1) din OUG nr. 92/2004 la rândul lui preluat integral în art. 15 din OG 2/2006 "Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat."
Reclamanții nu sunt enumerați în mod expres printre categoriile de funcționari publici care beneficiază de acordarea acestor sporuri, astfel încât nu pot fi aplicate dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea 188/1999, întrucât acest text de lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, ceea ce înseamnă că aceste drepturi trebuie prevăzute expres de lege. Același articol 31 alin. 3 prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, ceea ce înseamnă că prevederile acestei legi nu pot fi ignorate.
Curtea constată că instanța de fond în mod eronat a acordat sporul de confidențialitate pe care legea nu îl reglementează în favoarea acestor funcționari publici, iar acordarea acestuia a însemnat depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în sensul art. 304 pct. 4 cod pr. civilă, care s-a substituit atât legiuitorului cât și ordonatorului principal de credite, întrucât art. 15 alin. 2 din OG 6/ 2007 arată că ordonatorul principal de credite este cel care stabilește, prin act administrativ categoriile de funcționari publici și cuantumul acestui spor.
În ceea ce privește sporul de suprasolicitare neuropsihică acesta nu este prevăzut nici de OUG 92/2004, nici de OG 2/2006 și nici de OG 6/2007, iar instanța de fond în mod corect nu a acordat acest spor pentru că nici nu există temei legal pentru acordarea lui.
Reclamanții invocă ca temei de drept pentru acordarea acestui spor art. 31 alin. 2 coroborat cu art. 3 lit. c, d, e din Legea 188/1999.
Art. 31 alin. 2 din aceeași lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. În aceeași ordine de idei invocarea art. 3 din Legea 188/1999 care reglementează principiile care stau la baza funcției publice, nu are nicio relevanță și nu poate duce la acordarea unor drepturi care nu sunt prevăzute expres de lege. De asemenea, HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar la art. 8 lit. b face referire la un spor de până la 15% pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată. Sunt enumerate expres categoriile de personal care pot beneficia de acest spor, însă nu regăsim în această enumerare categoria reclamanților. De asemenea, se prevede că mărimea concretă și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, instituții centrale și locale ale administrației publice cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și al Ministerului Finanțelor.
Și în ce privește tichetele de masă în mod corect instanța a reținut caracterul nefondat al pretențiilor reclamantelor. Art. 1 alin. 1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Norma din 14.01.1999 de aplicare a Legii nr.142/1998 stabilește la art. 4, că angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită "Tichete de masă", sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.
Pentru instituțiile publice, art. 5, din norme stabilește că tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
Din coroborarea dispozițiilor legale de mai sus rezultă că legea instituie categoriile de personal care au vocația de a primi aceste drepturi însă condiționează acordarea lor de necesitatea prevederii acestor cheltuieli în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii fiecărui ordonator de credite.
Pe de altă parte legile de mai sus sunt aplicabile doar personalului bugetar contractual, iar reclamantele au calitatea de funcționari publici. Nici Legea nr. 188/1999, nici ordonanțele anuale de salarizare nu prevăd obligația autorității publice de a acorda aceste drepturi.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat eronat că pretențiile reclamanților sunt parțial fondate câtă vreme s-a dovedit în cauză că prevederile legale ce conferă drepturile în litigiu nu sunt aplicabile acestei categorii de personal și câtă vreme prin legile anuale ale bugetului de stat s-a prevăzut succesiv că instituțiile bugetare cum sunt intimații, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii sume cu acest titlu.
Sub raportul discriminării, argumentele reținute de instanța de fond sunt neîntemeiate, deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile.
Pentru considerentele expuse mai sus și în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă - instanța va respinge recursul de față ca nefondat.
Pârâta intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și - împotriva sentinței civile nr. 74/CA/29.01.2008
(continuarea deciziei nr. 629/CA/2008 din dosar -)
pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /2 ex/16.06.2008
Jud. fond:,
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
