Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 63/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 63/R-CONT
Ședința publică din 13 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
: - - -, JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
: - -, JUDECĂTOR 3: Corina
:, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de A, toți cu domiciliul procedural ales LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL, cu sediul în-, județul A, împotriva deciziei nr. 999/R-CONT din 21 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercialăși de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL PUBLIC -PRIN PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ și STATUL ROMÂN-PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru contestatori, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar și consilier juridic pentru intimații Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, la data de 11.01.2010, s-a depus întâmpinare din partea intimatului MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă
Curtea califică acțiunea ca fiind una care se judecă în complet de 3 judecători, având în vedere că s-a formulat contestație împotriva unei decizii în recurs.
Ca urmare, cauza se judecă de către domnii magistrați: - -, - - - și - -.
Apărătorul contestatorilor arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimaților pârâți depune la dosar nr.880/16.12.2009, respectiv decizia nr. 20 din 21.09.2009, dată de - Secțiile unite.
Curtea acordă cuvântul pe admisibilitatea contestației în anulare.
Apărătorul contestatorilor, având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, anularea deciziei atacate. Arată că termenul de prescripție a fost invocat greșit de către instanța de recurs. Consideră că trebuiesc acordate drepturile pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii principale. În consecință, arată că, contestația în anulare este admisibilă.
Reprezentantul intimaților pârâți, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei atacate, pentru motivele invocate prin întâmpinare din partea intimatului -Parchetul de pe lângă Consideră că, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii formulate.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constat:
La data de 14.12.2009, contestatorii, și, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ și Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice au solicitat instanței, să dispună anularea Deciziei nr.999/R-Cont din data de 21.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
În motivare, contestatorii susțin că, soluția pronunțată în recurs, este rezultatul unei greșeli, deoarece, nu au avut în vedere conotațiile actului normativ care a abrogat legislația salarizării funcționarilor publici, respectiv Legea - cadru nr.330/05.12.2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;
Instanța, s-a referit și la faptul că, acțiunea reclamanților este prescrisă, pentru drepturile ce s-au pretins cu trei ani anterior nașterii drepturilor, deși s-au înscris în termenul general de prescripție.
Au mai menționat că, până în luna octombrie 2009, prin nici un act normativ, nu au fost abrogate dispozițiile art.29 alin.1 lit.c și d, devenit ulterior art.31 alin.1 lit.a și d din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici. Legea nr.330/05.11.2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la art.50 lit.a, face precizarea încetării drepturilor salariale suplimentare, stabilite prin acte juridice în favoarea personalului autorităților și instituțiilor publice, respectiv, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare și sporul de mobilitate.
De asemenea, au mai evidențiat că, funcționarilor publici din alte categorii socio-profesionale, le-au fost aplicate dispozițiile unor legi speciale, având în vedere aplicabilitatea unitară față de aceștia a aceleiași legislații privind salarizarea lor, în perioada învederată.
A fost administrată proba cu acte.
A fost formulată întâmpinare de către intimatul MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, solicitându-se respingerea contestației în anulare, cu argumentele că, nu reprezintă eroare materială, faptul că, instanța, nu a ținut cont de un act normativ care a fost emis și a intrat în vigoare ulterior datei pronunțării hotărârii judecătorești și că, se invocă greșeli de judecată, încercându-se, o nouă rejudecare a fondului.
Cu privire la prescripție, a susținut că, instanța de control, a reținut corect incidența acestei excepții, pentru perioada 01.01.2004 - 27.10.2005, în condițiile în care, acțiunea a fost promovată în luna mai a anului 2009.
A evidențiat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile impuse prin art.318 Cod pr.civilă.
A fost administrată proba cu acte.
Din probatoriul administrat, instanța reține că reclamanții a, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de lângă TRIBUNALUL ARGEȘ și pentru a fi obligați, să le plătească suplimentul postului, în procentul de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare, în cota procentuală de 25%.
În motivare, reclamanții susțin că sunt funcționari publici și că dispozițiile art.31 alin.1 litera c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, reglementează acordarea acestor drepturi, însă au fost suspendate în perioada 2004 - 2006, în mod nelegal.
Prin întâmpinare, pârâtul MEF a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că nu are calitatea de angajator pentru pârâți și că, nu există reglementări legale, care să-l oblige la plata acestor drepturi.
Pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, motivând că reclamanții, nu au formulat procedura prealabilă, instituită prin art.7 din Legea nr.554/2004.
A solicitat, să se dispună chemarea în garanție a pârâtului MEF, iar cu privire la fond, a susținut, că instanța, nu poate dispune plata în continuare a sporurilor solicitate, prin adăugare la legea specială de salarizare a funcționarilor publici și că, dispozițiile nr.OUG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv art.2 alin.1 și 1, precum și art.27, sunt neconstituționale.
A mai invocat și prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 27.10.2005, întrucât nu a fost exercitat în termenul de trei ani.
La data de 10.12.2008, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție au formulat întâmpinare, solicitând pe această cale, respingerea acțiunii formulate de reclamanți, avându-se în vedere că prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, nu s-au alocat fonduri pentru plata acestora, astfel încât, sporurile solicitate prin acțiune, nu pot fi plătite funcționarilor publici.
La data de 23.01.2009, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, invocând excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
Prin Sentința nr.168/CA/18.05.2009, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii, lipsei calității procesuale pasive și lipsei de interes, formulate de pârâtul MEF.
A fost admisă acțiunea și s-a dispus obligarea pârâților să le plătească reclamanților, în funcție de data angajării fiecăruia și perioada efectiv lucrată, drepturile salariale, reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, datorate în perioada 01.01.2004 - 18.05.2009, data pronunțării acțiunii și în continuare, sumele, urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, de la data plății.
A fost respinsă excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție, invocată de MEF.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, în sensul obligării pârâtului MEF de a aloca fondurile necesare plății acestor drepturi.
Pârâții au fost de asemenea, obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța, în considerente a reținut următoarele:
Din actele și probele dosarului a motivat că reclamanții, în calitate de funcționari publici în cadrul pârâtei, beneficiază de sporurile salariale prevăzute de dispozițiile legale sus menționate, respectiv: suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri care nu au fost achitate de pârâtă începând cu data de 01.01.2004.
Suspendarea drepturilor privind sporurile solicitate este nelegală, întrucât încalcă prevederile art.38 din Codul muncii, potrivit căruia ". orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
La rândul său, art.53 alin.1 și 2 din Constituția României dispune: "Exercițiul unor drepturi sau libertăți poate di restrâns numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
În consecință, suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însuși înlăturarea lui, atâta timp cât, prin nici o dispoziție legală, nu s-a prevăzut încetarea existenței dreptului.
Potrivit dispozițiilor constituționale susmenționate, exercițiul unor drepturi, poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății și a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul constituțional, privind posibilitatea restrângerii exercițiului dreptului, nu se regăsește în cauză.
Prin urmare, dispozițiile legale succesive privind suspendarea aplicării prevederilor art.31 alin.2 din Legea nr. 188/1999, vin în contradicție cu dispozițiile art.53 din Constituție, întrucât reprezintă o restrângere a unui drept recunoscut de lege, în sensul imposibilității exercitării acestuia.
Potrivit art.31 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, aceștia beneficiază pentru activitatea desfășurată de un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Art.13 alin.21 din Legea nr. 161/2003 a modificat art.31 mai sus menționat, în sensul acordării sporurilor începând cu data de 01.01.2004.
Aceste prevederi legale, au fost suspendate până la data de 31.12.2006, prin art.44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr.2/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 417/2006.
În prezent, suspendarea nu mai subzistă și ca atare - drepturile reclamanților au devenit actuale, iar solicitarea acestora de a li se acorda sporurile, se justifică.
Reclamanții și-au dovedit calitatea de funcționari publici în cadrul unității pârâte cu copii de pe cărțile de muncă.
Față de aceste considerente și în baza textelor de lege menționate, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamanți.
În ceea ce privesc excepțiile inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanți, precum și a prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004- 27.10.2005, excepții invocate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă J, tribunalul le-a respins având în vedere dispozițiile art. 31 alin(1) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, care reglementează îndrituirea tuturor funcționarilor publici la un salariu compus din:
- salariul de bază;
- sporul pentru vechime în muncă;
- suplimentul postului;
- suplimentul corespunzător treptei de salarizare;
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, au fost suspendate prin OUG nr.92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și OG nr. 2/2006, motiv pentru care dispozițiile art. 3 din Decretul nr.167/1958, nu pot fi reținute.
De asemenea, a fost respinsă și excepția lipsei de interes a acțiunii, excepție invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
A fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de același minister, instanța constatând că atribuțiile MFP sunt să întocmească proiectul de buget anual, inclusiv proiectele de modificare a bugetului, reținând că, în cazul în care ar fi admisă acțiunea, fondurile bănești necesare plății acestor drepturi, nu ar putea fi obținute decât prin rectificarea bugetului anual în cooperare cu ordonatorul principal de credite.
În același sens, a respins și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, pentru aceleași considerente și potrivit disp.art. 60-63 din pr.civ.
Au fost obligați pârâții MP - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ să plătească reclamanților, în funcție de data angajării fiecăruia și a perioadei efectiv lucrate, drepturile salariale reprezentând suplimentul postului, în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25 % din salariul de bază, datorate pe perioada 1.01.2004 - 18.05.2009, data pronunțării hotărârii și în continuare, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul P - J, în sensul că obligă, să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi.
Au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei soluții, au formulat recurs în termen legal pârâții, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă.
În recursul formulat de pârâtul MEF, se susține greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care, nu este angajatorul intimaților, precum și greșita admitere a cererii de chemare în garanție, deși creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite, neavând nici o obligație de garanție, în raport de ceilalți pârâți și reglementările legale.
În recursul formulat de ceilalți pârâți, soluția a fost criticată, pentru ignorarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr.137/2000, în sensul că, instanța de judecată, nu are atribuții de a reține încălcarea principiului egalității în fața legii, prin examinarea și cenzurarea soluțiilor cuprinse în legi și ordonanțe.
De asemenea, au mai criticat și respingerea greșită, a excepției de inadmisibilitate, pentru neefectuarea procedurii prealabile, precum și prescripția dreptului material la acțiune.
În privința fondului, au susținut că instanța, și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, prin schimbarea sistemului de salarizare a funcționarilor publici, atribuit exclusiv al legiuitorului. Au subliniat, că suplimentele salariale acordate de instanța de fond, au fost incluse în baza de calcul a salariului de bază al reclamanților, fiind desființate normele juridice instituite prin actul normativ de salarizare a funcționarilor publici și le-a substituit cu norme cuprinse în alte acte normative, creându-se pe cale judiciară sisteme de salarizare paralele celor instituite prin acte normative; instanța de judecată, s-a transformat în putere legiuitoare.
Prin Decizia nr.999/R-cont/21.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI au fost admise recursurile formulate de Ministerul Finanțelor Publice, prin A și Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ. A fost modificată sentința, iar pe fond a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanți.
În considerente a reținut că, pârâtul, nu are calitate procedurală pasivă, întrucât nu este angajatorul intimaților și nu s-a probat culpa acestuia, pentru neplata drepturilor.
A mai reținut că, reclamanții nu pot pretinde drepturi, cu trei ani anterior nașterii drepturilor și că, acțiunea nu este inadmisibilă, deoarece Legea nr.188/1999, nu impune efectuarea procedurii prealabile, cu atât mai mult, cu cât se pretinde recunoașterea drepturilor salariale.
Cu privire la fond, a apreciat criticile ca fiind fondate, întrucât nu există dispoziții legale care să stabilească cuantumul drepturilor pretinse, instanța neputându-se substitui organului legiuitor.
Împotriva acestei decizii, a fost formulată prezenta contestație în anulare, care însă se va respinge, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel. Contestatorii invocă dispozițiile art.318 Cod pr.civilă, în sensul că, dezlegarea dată de instanța de recurs, este rezultatul unei greșeli materiale.
În speță, nu sunt invocate greșeli materiale.
Contestatorii confundă greșeala materială cu greșeala de judecată.
Prin greșeală materială, legiuitorul a avut în vedere aspectele formale ale judecății recursului și care au avut ca rezultat, pronunțarea unei soluții greșite. Textul de lege, vizează greșeli de fapt, involuntare, confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale, care determină soluția pronunțată, nu greșeli de judecată cum ar fi. aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Contestatorii tind spre o nouă rejudecare a recursului, fapt inadmisibil, întrucât contestația în anulare, s-ar transforma într-o cale ordinară de atac și s-ar încălca principiul puterii de lucru judecat
Numai o greșeală materială esențială care a determinat soluția pronunțată, poate fi invocată pe calea contestației în anulare. Faptul că instanța de recurs, ar fi apreciat în mod greșit aplicarea excepției de prescripție, nu poate fi apreciată ca fiind eroare materială esențială, întrucât, nu aceasta a generat soluția pronunțată, ci doar fapta că, nu există reglementare legală, pentru a fi acordate drepturile salariale pretinse. Chiar o aplicare greșită a acestei excepții, ar reprezenta o greșeală de judecată.
De asemenea, interpretarea dispozițiilor legale, nu poate fi apreciază ca fiind eroare materială.
Cu titlu de exemplu, constituie erori materiale: respingerea recursului, ca fiind tardiv formulat, deși la dosarul cauzei există dovezi privind formularea în termen, anularea recursului ca netimbrat, cu toate că dovada achitării taxei se afla atașată, etc.
Constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse prin art.318 Cod pr.civilă, se va respinge contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de A, toți cu domiciliul procedural ales LA PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL, cu sediul în-, județul A, împotriva deciziei nr. 999/R-CONT din 21 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercialăși de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL PUBLIC -PRIN PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ și STATUL ROMÂN-PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010, la de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
TC/16 ex.
26.01.2010
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Ingrid Emina Giosanu, Corina
