Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 630/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 630
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: -
S-aluat în examinare recursul formulat de reclamanții recurenți, G, G, împotriva sentinței civile nr.2254/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent acesta reprezentând și reclamanții recurenți lipsă iar în reprezentarea pârâtului intimat se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul recurent depune la dosar tabelul cu semnăturile celorlalți reclamanți care l-au împuternicit să le reprezinte interesele, concluzii scrise și practică judiciară.
Reprezentantul pârâtului intimat depune la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
Reprezentantul pârâtului intimat lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr- din 09.10.2008, reclamanții, G, G, și, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă C-S au solicitat să se dispună obligarea pârâtei, în temeiul art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată în nr.251/22.03.2004, cu modificările și completările ulterioare, la achitarea lunară, începând de la data de 01.04.2004, a drepturilor salariale constând în: suplimentul postului - 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare-25% din salariul de bază, sume actualizate cu rata indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că în temeiul art.29 lit.c și d din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată cu modificările și completările ulterioare, funcționarilor publici li s-au acordat drepturile salariale arătate mai sus dar fără a beneficia de ele în realitate.
Art. 29 alin. (1) devenit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, a fost suspendat până la data de 31 decembrie 2006 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, reclamanta apreciind că această suspendare contravine prevederilor art.15 al 2 și art. 53 din Constituție.
Suspendarea drepturilor reclamanților prin norma invocată contravine și dispozițiilor art. 38 și art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.
Reclamanții mai susțin că art. 44 din OUG nr. 92/2004, prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă deoarece acest drept nu a fost doar restrâns, ci s-a produs o veritabilă lipsire de drepturi.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr.188/1999 și ale Legii nr. 554/2004.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că pretențiile bănești solicitate nu au fost prevăzute în statele de funcții ale personalului în anii 2004-2008. De asemenea, bugetele anilor 2004-2008 nu prevăd alocări de sume cu destinația aceasta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-117.pr.civ.
Prin sentința civilă nr.2254/09.12.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, G, și în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă C-
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art.31 din Legea nr.188/1999 funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004-2006 dispozițiile cuprinse la litera c și d din textul legal menționat au fost suspendate prin acte normative succesive ( nr.OUG92/2004, Legea nr.76/2005, OUG2/2006 și Legea nr.417/2006).
Tribunalul a observat că, deși este prevăzut în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legislatorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d din art.31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legislator în seama Administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al Administrației pentru a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Tribunalul a constatat că, în lipsa unui act normativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui celorlalte puteri în stat, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Astfel, Tribunalul a reținut că pârâtul nu poate fi obligat în condițiile descrise mai sus la plata suplimentelor salariale solicitate prin acțiune și a respins acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții recurenți, G, G,
În motivarea recursului, recurenții au reînvederat argumentele prezentate în cererea de chemare în judecată, invocând totodată și practica judiciară a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și actele normative aplicabile speței.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că reclamanții, având calitatea de funcționari publici și fiind salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999, aveau dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ menționat. Corectă este și reținerea atributului exclusiv al Administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Cu toate acestea, deși instanța a reținut temeinicia drepturilor reclamanților și obligația Administrației de a stabili cuantumul celor două suplimente, totuși aceasta a respins acțiunea, din acest punct de vedere hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile cuvenite reclamanților nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 și care la fiecare anexa din ordonanță prevede că personalul menționat în cadrul acestor anexe beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Rămân însă pertinente observațiile primei instanțe potrivit cărora este atributul exclusiv al Administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, instanța neavând, în lipsa unui act emis sau adoptat de către autoritatea administrativă care să stabilească cuantumul celor două suplimente, puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterii executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât Curtea Constituțională a reținut necompetența instanțelor de judecată de a înlocui dispozițiile legale cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, prin Decizia nr.820/2008. Pe cale de consecință, nici practica judiciară invocată de reclamantul recurent nu poate fi reținută de această C, de vreme ce Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale este obligatorie pentru instanțele judecătorești potrivit dispozițiilor art.147 din Constituția României, de la data de 16.07.2008, când a fost publicată în Monitorul Oficial. În același sens sunt și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.1325/04.12.2008, care de această dată se referă la întreg conținutul actului normativ ce reglementează prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de recurenți sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica sentința tribunalului în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților și obligării pârâtului la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu 01.01.2004 și în continuare, pe perioada de valabilitate a normei legale, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, respingând în rest acțiunea cu privire la individualizarea procentul în care aceste drepturi vor fi acordate.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții recurenți, G, G, împotriva sentinței civile nr.2254/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților și obligă pârâtul OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ C-S la plata drepturilor salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu 01.01.2004 și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge în rest acțiunea.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Red./18.05.2009
Tehnodact LM/18.05.2009
2expl/SM
Prima instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
