Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 635/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 635
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, intervenienții în nume propriu și, pârâtele AGENTIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B si AGENTIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B, împotriva sentinței nr. 50/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenții - reclamanți av., recurentul intervenient, pentru recurenta pârâtă AGENTIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B consilier juridic, pentru recurenta pârâtă AGENTIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B consilier juridic, lipsă fiind recurenta intervenientă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul recurenților reclamanți nu mai are alte cereri de formulat consideră cauza în stare de judecată.
Reprezentantul recurentei pârâte AJOFM B nu mai are alte cereri sau excepții de invocat.
Reprezentantul recurentei pârâte B nu mai are alte cereri de formulat consideră cauza în stare de judecată.
Recurentul intervenient nu mai are alte cereri de formulat consideră cauza în stare de judecată.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei pârâte AJOFM B, susține oral motivele de recurs, în concluzie solicită admiterea recursului casarea sentinței ca fiind netemeinică și nelegală, așa cum s-a arătat în cererea de recurs. În ce privește recursul declarat de reclamanți solicită a fi respins ca nefondat.
Apărătorul recurenților reclamanți solicită respingerea recursurilor declarate de cele două agenții, care nu aduc o critică asupra hotărârii instanței de fond, care a făcut aplicarea prevederilor legale, reclamanții având dreptul să primească sporurile prevăzute de legea funcționarilor publici.
Cu privire la recursul reclamanților solicită a fi admis, instanța de fond nu s-a pronunțat pe procent, reținând că nu se poate pronunțat pe acesta. Nici instanța de judecată și nici pârâtele nu existența dreptului. Consideră că, deși legea nu prevede un anumit cuantum, nu este interzisă stabilirea unuia. Dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și prin urmare acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv.
În concluzie solicită admiterea recursului cum a fost formulat cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei pârâte B solicită respingerea recursului declarat de reclamanți și admiterea așa cum a fost formulat a recursului instituției.
Recurentul - intervenientul solicită admiterea recursului cum a fost formulat, solicită a se constata că nu au cerut plata unor sporuri ci a unor drepturi salariale înscrise într-o lege organică. În ce privesc cele două recursri declarate de pârâte solicită a fi respinse ca nefondate.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Brăila sub nr- reclamanții, -, --, -a, --, -, -, -, -, -, -, reclamant, Marcea, -, OG, -, -, -, Elisa, -, intervenientul și intervenienta - prin reprezentant legal au solicitat in contradictoriu cu Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă și Agentia Națională pentru Ocuparea Fortei de Muncă obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, calculate si plătite începând cu data de 01.01.2004 si pana la data pronunțării hotărârii si in continuare, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plătii efective.
Ulterior au formulat cerere de intervenție și intervenientii în interes propriu și - solicitând plata acelorași sporuri ca si reclamanții.
In motivarea actiunii, atât reclamantii cât și intervenienții au aratat ca aceste sporuri sunt prevazute de art. 31 alin. 1 lit. c si d din Legea 188 / 1999 privind statutul functionarilor publici, republicata.
In forma initiala a acestui act normativ aceste sporuri nu erau prevazute, insa ulterior prin modificarea intervenita prin Legea 163 / 2003 ( cu aplicare de la 01.01.2004 ) au fost prevazute de dispozitiile art. 29 alin. 1 lit. mentinute ca urmare a republicarii, de art. 31 alin. 1 lit. c si d din Legea 188 / 1999.
Prin OG92 / 2004 prevederile referitoare la acordarea suplimentului postului si suplimentului corespunzator treptei de salarizare au fost suspendate in perioada 2004 - 2006 insa nu au fost abrogate, astfel incat dupa incetarea suspendarii ele ar fi trebuit sa fie acordate.
Odata cu Legea 215 / 2006 prevederile privind acordarea acestor sporuri au reintrat in vigoare incepand cu data de 01.01.2007.
Reclamantii sustin ca dupa aceasta data, s-au adresat initial paratelor pentru acordarea acestor drepturi prin adresele nr. 24934/13.10.2008 și 25721/21.10.2008.
cererilor adresate, parat Agenția Judeteană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, prin adresele nr. 167/ 15.10.2008 și nr.26.132/27.10.2008 a respins solicitările reclamanților invocand prevederile Legii 188 / 1999, republicata si ale OG92/2004 și sustinând că drepturile solicitate nu pot fi acordate deoarece nu au temei legal.
In drept reclamantii au invocat dispozitiile codului muncii, dispozitiile Legii 188/1999, republicata si ale Legii 554 / 2004.
In dovedirea pretentiilor formulate au depus la dosar cererea adresata paratei si raspunsul acesteia precum si acte din care rezulta data incadrarii acestora.
Legal citata atat parata Agenția Judeteană pentru Ocuparea Forței de Muncă B cât și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă au depus la dosar intampinare solicitand respingerea actiunii ca nefondata.
Pe cale de exceptie au invocat excepția lipsei calității procesuale active față de și care au avut raporturi de serviciu cu Agentia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă
Pe cale de consecință a solicitat introducerea în cauză a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă
Pe fondul cauzei sustine parata ca dreptul la actiune cu privire la plata drepturilor salariale solicitate nu este întemeiat, motiv pentru care nu poate fi obligata la plata sumelor solicitate.
Mai mult decât atât precizează ca nici un act normativ in vigoare nu prevede un procent corespunzator pentru aceste sume, si prin urmare pretentiile reclamantilor sunt lipsite de temei legal. Asa fiind parata a solicitat admiterea exceptiei si respingerea actiunii ca neintemeiata.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, introducă în cauză la cererea pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, a necompetenței materiale a Tribunalului Brăila precum și excepția prescrierii dreptului la acțiune atât pentru reclamanti cât și pentru intervenienți.
În acest sens precizează că obiectul acțiunii formulate de reclamanți și intervenienti îl constituie acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, prevăzute în prezent de art. 31 alin1 lit c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicată cu modificările și completările ulterioare.
În perioada pentru care reclamanții solicită acordarea drepturilor în cauză, între reclamanți și această instituție nu au existat și nici nu există raporturi de serviciu, raporturile menționate fiind stabilite între reclamanți și Agentia Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, instituție cu personalitate juridică, funcționând în subordinea ANOFM în temeiul prevederilor art. 5 alin1 lit.a din Legea nr. 202/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu modificările și completările ulterioare.
În temeiul prevederilor art. 1 alin1 din Legea nr. 202/2006, cu modificările și completările ulterioare, aceasta este instituție publică, cu personalitate juridică deținând statutul de organ de specialitate al administrației publice centrale.
Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea 188/1999, republicată cu modificările și completările ulterioare, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Conform art. 10 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 3 din Codul d e Procedură Civilă, secțiile de contencios administrativ și fiscal ale cuților de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, dacă prin lege organica specială nu se prevede altfel.
Având în vedere prevederile legale invocate precum și obiectul solicitărilor formulate de intervenienta - și ținând seama că subiectele acestui litigiu sunt calificate, respectiv funcționar ce deține o funcție publică de conducere și autoritate a administrației publice centrale, în cauza dedusă judecății a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Brăila și a solicitat trimiterea cauzei spre judecare Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de APEL GALAȚI.
De asemenea în ceea ce privește prescripția susține că în temeiul prevederilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, republicat, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Potrivit art.3 din același decret, termenul prescripției este de 3 ani.
Cum suspendarea printr-un act normativ a dreptului la acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu se regăsește printre cauzele de suspendare și nici de întrerupere a cursului prescripției, reglementate în mod limitativ și expres de art. 13 și 14, respectiv art. 16 din Decretul nr. 167/1958, republicat, în opinia sa dreptul de a solicita aceste sporuri s-a prescris.
Pe fondul cauzei, precizează că în perioada în care au avut raporturi de serviciu stabilite cu AJOFM B, reclamanții au beneficiat de toate drepturile cuvenite în materia funcției publice și funcționarilor publici respectiv de salariul de bază, spor pentru vechime în muncă, prime și alte drepturi salariale, precum și de concediul de odihnă, astfel cum au fost prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Prin sentința nr. 50//2009 Tribunalul Brăilaa respins excepțiile invocate, a admis acțiunea reclamanților și intervenienților a obligat pârâtele să plătească acestora suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada efectiv lucrată de aceștia începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării sentinței și a respins cererea privind acordarea drepturilor solicitate pentru viitor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la exceptia necompetentei materiale invocata de parata Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Tribunalul a constatat ca aceasta este nefondata intrucat raporturile de serviciu sunt stabilite nu direct intre aceasta și functionarii publici intervenienti, ci intre acestia din urma si Agenția Județeană pentru Ocuparea Fortei de Muncă
Prin urmare cum aceasta parata nu functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 10 alin. 1 din Legea 554 / 2004.
In legatura cu prescriptia invocata Tribunalul a constatat netemeinicia acesteia motivate de faptul ca in perioada 2004 - 2006 exercitiul dreptului la acordarea acestor drepturi banesti a fost suspendat si prin urmare cursul prescriptiei a fost de asemenea suspendat conform art. 12 si 15 din Decretul 167 / 1960.
In ceea ce priveste fondul cauzei Tribunalul a retinut urmatoarele:
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin actiune il constituie dispozitiile art. 29 alin. 1 lit. c si din Legea 188 / 1999, modificata care in forma actuala prevede ca salariul functionarului public este compus din salariul de baza, sporul de vechime in munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Aceasta componenta a salariului a fost introdusa prin art. 13 din Titlul III - Reglementari privind functia publica si functionarii publici din Legea 161 / 2003 care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea 188 / 1999 si care prin art. 25 din aceeasi lege a prevazut si data aplicarii acestora, respectiv 01.01.2004.
Prin urmare instanta a considerat ca sporurile cerute prin actiune sunt intemeiate intrucat legiuitorul le-a prevazut expres in lege, din acel moment, nefiind lasate la aprecierea ordonatorilor de credite si urmand a fi aplicate direct in baza legii.
In ceea ce priveste efectul suspendarii sporurilor prin ordonantele succesive emise in perioada 2004 - 2006 instanta a constatat ca dreptul in sine nu a fost abrogat, reintrand in vigoare la data incetarii perioadei de suspendare conform dispozitiilor art. 64 alin. 2 din Legea 24 / 2000 privind tehnica legislativa.
Lipsa prevederii acestor sporuri prin OG6 / 2007 privind salarizarea functionarului public pentru anul 2007 nu poate conduce automat la concluzia ca aceste sporuri nu mai sunt datorate sau ca ele au fost abrogate intrucat dispozitiile unei ordonante nu pot inlatura o prevedere a legii in vigoare, abrogarea putand fi realizata doar printr-un act normativ cel putin de acelasi nivel.
Avand insa in vedere ca legislatia in vigoare cu privire la salarizarea functionarilor publici, nu reglementeaza nivelul cuantumului acestor drepturi si cum acesta nu poate fi stabilit in mod arbitrar, in lipsa unei prevederi legale exprese, instanta in temeiul disp. art. 18 din Legea 554 / 2004 admis actiunea numai in parte, a obligat paratele sa plateasca reclamantilor drepturile banesti prevazute de lege, reprezentand suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare incepand cu data de 01.01.2004 si pana la data pronuntarii sentintei, insa nu si pe viitor intrucat creanta nu indeplineste cele 3 conditii: certa, lichida si exigibila.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs toate părțile.
Pârâta AGENTIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ a criticat sentința nr. 50/2009 ca fiind netemeinică și nelegală pentru că în mod eronat s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a față de intimații reclamanți cu excepția reclamanților, și - întrucât pentru ceilalți reclamanți raporturile juridice există față de
Că în ceea ce privește pe reclamantele, și - hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței materiale a Curții de APEL GALAȚI.
A mai arătat recurenta că acțiunea reclamantei pentru plata drepturilor aferente perioadei de suspendare a raporturilor de serviciu este inadmisibilă și că pentru toți intimații reclamanți dreptul la actiune pentru sporuri aferente anului 2004 este prescris.
Pe fondul cauzei, recurenta a indicat faptul că reclamanții au beneficiat de toate drepturile cuvenite prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, că prin acte normative anuale au fost suspendate drepturile solicitate de reclam,anti și că prin legile bugetare din 2007, 2008 și 2009 nu s-au prevăzut aceste sume.
Reclamanții și intervenienții în interes propriu au formulat recurs solicitând modificarea sentinței în sensul obligării pârâtelor la calcularea și plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului treptei de salarizare în același procent de la 01.01.2004 și până la data pronunțării instanței și în continuare, până la data intrării in vigoare unei noi reglementări privind salarizarea funcționarilor publici.
În motivarea recursului au arătat aceștia în esență că fără precizarea cuantumului sporurilor hotărârea este imposibil de pus în practică și că acordarea acestor drepturi este prevăzută de. nr. 188/1999 care va continua să producă efecte juridice până la data abrogării sale.
Pârâta Baf ormulat și ea recurs împotriva sentinței nr. 50//2009 a Tribunalului Brăila, solicitând casarea ei și respingerea acțiunilor reclamanților și a intervenineților.
În motivarea cererii sale a arătat aceasta că drepturile solicitate sunt prescriptibile într-un termen de 3 ani conform art. 1 din Decret - Lege 167/1958 iar cauzele de suspendare și de întrerupere a prescripției sunt limitativ prevăzute de art. 13, 14 și 16 astfel încât drepturile solicitate pentru anul 2004sunt prescrise.
Pe fondul cauzei a arătat recurenta că începând cu anul 2003 prin acte normative succesive au fost suspendată aplicarea disp. art. 29 alin. 1(în prezent art. 31 alin. 1( din. nr. 188/1999, adică norma care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și că în legile anuale ale bugetului nu s-a prevăzut acordarea acestor sporuri.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de recurenți, curtea apreciază că aceasta nu este temeinică și nici legală pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește competența de soluționare a cererii Tribunalul trebuia să verifice cu ce autoritate au stabilite raporturile de muncă reclamanții și intervenineții.
Astfel în ceea ce-i privește pe reclamanții, și - se reține faptul că numirea în funcție a fost făcută de către cu care reclamantele sunt în raporturi de muncă.
Pe cale de consecință, în temeiul în temeiul disp. art. 3 pct. 1.proc.civ. și art. 10 alin. 1 din. 554/2004 competența de soluționare a acțiunilor formulate de cele trei reclamanți revenea Curții de Apel.
In ceea ce privește cererile celorlalți reclamanți, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției drept la acțiune pentru drepturile salariale aferente anului 2003 reținând că în perioada 2004 - 2006 exercițiul dreptului a fost suspendat prin acte normative consecutive.
În ceea ce privește însă fondul cauzei se reține că acțiunea reclamanților trebuia respinsă pentru următoarele considerente:
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
Față de acestea se reține că recursul declarat de reclamanți apare ca nefondat, în lipsa dreptului aceasta neputându-se cuantifica și nici dispune pentru viitor.
Față de aceste considerente, văzând și disp. art. 312.proc.civ. urmează să se admită recursurile pârâtelor și să se modifice în tot sentința recurată în sensul că se va respinge ca nefondată acțiunea tuturor reclamanților cu excepția reclamanților, și -, se vor respinge ca nefondare recursurile reclamanților și se vor disjunge cererile formulate de cele trei reclamante mai sus indicate și se vor reține în vederea soluționării în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ADMITE recursurile declarate de pârâtele AGENTIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B si AGENTIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B și în consecință:
Schimbă în tot sentința nr. 50/28.01.2009 în sensul că respinge acțiunea ca nefondată, cu excepția reclamanților, și -.
- SPINGE ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, și intervenienții în nume propriu și.
Disjunge cererile formulate de reclamanții, și -, pe care le reține în vederea competentei soluționări în fond de către Curtea de APEL GALAȚI.
Fixează termen de fond pentru cauza disjunsă la 25.08.2009, cu citarea părților.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | Pt. JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - aflată în CO cf. art. 261Cpc PREȘEDINTE: Ioan Apostu | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2ex./ 15.07.2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
