Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 636/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 636/ Dosar nr-
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorii și împotriva Deciziei nr. 362/ din 19 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 13 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față,
Constată că prin sentința civilă nr.199/26.02.2009 a Tribunalului Covasnas -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local.
S-a reținut că reclamanții ca primar și viceprimar nu se încadrează în dispozițiile legii pentru a primi indemnizația de dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenții reclamanți au arătat că Ordinul nr.496/2003 al se aplică și personalului civil, recurenții considerând că fac parte din categoria personalului civil din administrația publică, alături de angajații din alte domenii ale administrației publice, cum ar fi Instituția Prefectului, Direcția Generală de Pașapoarte etc. Recurenții reclamanți au sustinut că prin hotărârea dată de instanța de fond se încalcă legea de drept substanțial, în sensul că deși sporul respectiv - indemnizația de dispozitiv- este acordat prin Ordinul nr.496/2003 în mod nediscriminator și pentru personalul din administrația publică, fără distincție între administrația locală și cea centrală, printr-o interpretarea excesivă a noțiunii de autonomie locală s-a admis acțiunea și pentru reclamanți care fac parte din administrația locală. Recurenții au mai arătat că li se cuvine indemnizația de dispozitiv și prin prisma specificului activităților pe care le desfășoară în administrația publică locală pe linie de situații de urgență, similar cu personalul din instituția prefectului, care primesc această indemnizație, neacordarea acestei indemnizații reprezentând un tratament discriminatoriu pentru recurenții reclamanți prin comparație cu alte categorii de personal din administrația publică, cărora li se plătește indemnizația de dispozitiv.
Prin Decizia civilă nr 363/R/19.05.2009 Curtea de APEL BRAȘOVa respins recursul reclamanților. S-a arătat că recurenții reclamanți sunt aleși locali, având pentru perioadele menționate la fiecare în parte în acțiune și în cererea de recurs calitatea de primar ( ), respectiv de viceprimar ( ), regimul juridic aplicabil acestora fiind cel prevăzut de Legea nr.215/2001 republicată și modificată a administrației publice locale. Astfel, potrivit art 57 alin. (5): "Pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege".
Indemnizația de dispozitiv este reglementată prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea militarilor din sectoarele de apărare națională, ordine publică, și siguranță națională, fiind o indemnizație care inițial se acorda persoanelor ce aveau calitatea de militar în oricare din aceste structuri statale, dar și salariaților civili din unitățile militare. Prin voința legiuitorului, indemnizația de dispozitiv a fost acordată încă de la momentul aplicării Legii nr.138/1999 și personalului civil din structurile militare, dreptul acesta fiind menținut pentru personalul contractual din unitățile de poliție demilitarizate, alături de personalul civil din celelalte unități subordonate Ministerului d e Interne care rămăseseră militarizate, astfel încât în întregul sistem al Ministerului d e Interne indemnizația de dispozitiv era general aplicabilă.
Prin reorganizarea ministerelor efectuată în anul 2003, Ministerul d e Interne a fuzionat cu Ministerul Administrației Publice, rezultând Ministerul Administrației și Internelor. Pentru eliminarea unor discriminări de regim al drepturilor acordate pentru diferitele categorii de funcționari și personal contractual din structura noului Minister al Administrației și Internelor constituit în anul 2003, fost emis Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 care la pct.9.2. prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct.31.1 din același ordin este definit personalul civil ca reprezentând atât funcționarii publici, cât și personalul contractual din toate unitățile ce intră în structura acestui minister. În acest ordin de ministru se mai precizează că personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază de dreptul reglementat în art.13 din Legea nr.138/1999, anume indemnizația de dispozitiv lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază.
Din actele normative menționate rezultă că, din moment ce reclamanții recurenți au un regim juridic special, derogator de la regulile de drept comun în materia administrației publice, regim juridic expres și exhaustiv reglementat de legea organică a administrației publice aceștia nu pot fi asimilați noțiunii de "personal civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice" în sensul prevederilor Ordinului MAI nr.496/2003, pct.9.2. De altfel, indemnizația de dispozitiv nu se plătește nici altor categorii de demnitari publici, cum ar fi miniștrii care dețin portofolii în ministere cu structuri militare, legea de salarizare fiind una specială și derogatorie în mod expres de la dreptul comun privind salarizarea acelor structuri instituționale militare ori de tip militar (cum ar fi Ministerul Apărării, Ministerul Administrației și Internelor).
Prin urmare, în situația funcțiilor de demnitate publică nu sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI nr.496/2003 privind acordarea indemnizației de dispozitiv, acest ordin de ministru neputând să modifice legea administrației publice locale (lege care îi este superioară în privința forței juridice) prin care se stabilesc expres regulile de remunerare a funcțiilor de demnitate publică de primar și viceprimar.
Împotriva Deciziei civile nr 363/R/19.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV au formulat contestație în anulare recurenții reclamanți și în baza art. 318 Cod procedură civilă. În dezvoltarea motivelor arată că nu s-au cercetat motivele de recurs invocate, iar hotărârea conține motive contradictorii. Se arată că legalitatea sentinței implică justa aplicare a legii materiale cu ocazia judecării pricinii și nu s-a aplicat legea specială cu respectarea Constituției și Legii 137/2000 privind combaterea discriminării.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, decizia contestată raportat la motivele contestației în anulare formulată Curtea reține următoarele:
Conform art.318 Cod procedură civilă, articol invocat de către contestatori "hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată. Codul d e procedură civilă reglementează două categorii de contestații în anulare, contestația în anulare de drept comun (art.317) și contestația în anulare specială (art.318 invocat în speță). Pentru contestația în anulare specială art.318 prevede două motive: "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale" și "când instanța respingând recursul s-au admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Primul motiv prevăzut de art.318 Cod procedură civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de aprecierea probelor, de interpretarea unor dispoziții legale sau de rezolvarea unui incident procedural. În doctrină și jurisprudență s-a arătat că a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți și a aplicat legea, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac ceea ce ar echivala cu o opoziție, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac mai rea decât recursul la recurs care cel puțin s-ar adresa unei instanțe superioare.
Numai o greșeală materială esențială care a determinat o soluție eronată poate fi invocată pe calea contestației în anulare, iar aceasta se apreciază în raport cu situația existentă la dosar la data hotărârii ce se atacă.
C de al doilea motiv prevăzut de art.318 Cod procedură civilă, omisiunea cercetării unui motiv de casare poate fi invocat pe calea contestației în anulare numai dacă recursul a fost respins sau admis numai în parte. Se are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare invocat în termen de către recurent iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de parte care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare care îl sprijină.
În speță nici teza a II-a a art.318 Cod procedură civilă nu se verifică. Instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de către recurenți inclusiv argumentele invocate din nou prin prezenta contestație în anulare.
Contestatorul invocă din nou prin contestația în anulare o parte din motivele care au fost examinate atât de instanța de fond, cât și de cea de recurs și au fost respinse ca neîntemeiate. Curtea reține că decizia dată nu este rezultatul unei greșeli materiale, iar instanța a răspuns tuturor motivelor de recurs invocate de către recurenții reclamanți.
Am arătat că art.318 Cod procedură civilă are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de către recurent iar nu argumentele de fapt și de drept arătate de parte care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care se sprijină. Este suficient ca instanța de recurs să arate considerentele pentru care a găsit motivul de casare neîntemeiat chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele recurentului.
Instanța de recurs a reținut prin considerentele Deciziei civile nr 363/R/19.05.2009 că recurenții reclamanți și cu funcții de demnitate publică (primar și viceprimar) nu se încadrează în categoriile prevăzute de Legea 138/1999 și nu li se pot aplica nici dispozițiile Ordinului MAI nr. 496/2003 (nu sunt personal contractual sau funcționari publici) pentru a solicita indemnizația de dispozitiv.
Pentru motivele arătate considerând că cerințele nici unuia din cele două motive prevăzute de art.318 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite Curtea în baza art.320 Cod procedură civilă urmează să respingă contestația în anulare formulată.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii și cu privire la Decizia civilă nr. 362/R/19.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - secția de contencios administrativ și fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.10.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier,
Red.MC 15.10.2009/dact. VP 23.10.2009/4 ex
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
