Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 637/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 637
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, EL, C, G, G, A, prin reprezentant cu domiciliul ales în oraș,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 83/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenții - reclamanți cu mandat de reprezentare, pentru intimatele Instituția Primarului orașului și Unității Administrativ Teritoriale a răspuns av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul recurenților nu mai are alte cereri de formulat consideră cauza în stare de judecată.
Reprezentantul intimatelor nu mai are alte cereri și excepții de invocat consideră cauza în stare de judecată.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurenților susține oral motivele de recurs arătând că instanța de fond s-a pronunțat pe excepție fără a intra în dezbaterea pe fond a cauzei. Solicită a se avea în vedere că în practică primarul este cel care emite dispozițiile pentru drepturile salariale, inclusiv pentru acest spor de dispozitiv care ar fi trebuit acordat anual. Au solicitat acest lucru primarului care a răspuns solicitărilor după 45 zile. În concluzie solicită admiterea recursului și pe cale de consecință admiterea acțiunii în sensul acordării sporului începând cu data de 01.08.2003 până la încetarea stării de discriminare.
Reprezentantul intimatelor solicită respingerea recursului ca nefondat. Instanța de fond respectând întru-totul dispozițiile legale. Reclamanți nu s-au adresat instituției și nu au respectat dispozițiile. 554/2004. Cheltuielile de judecată urmează a se solicita ulterior.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila Ș., Constanta, G, -, a, G, a, în calitate de funcționari publici în cadrul Unității Administrativ Teritoriale, județ B, au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Instituția Primarului Orașului și Unitatea Administrativ Teritorială, obligarea la acordarea începând cu data de 01.08.2003 până în prezent a indemnizației de dispozitiv reglementată de Legea nr.138/1999, în cuantum de 25% din salariul de bază potrivit Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, actualizată cu indicii de inflație la data plății efective.
Reclamanții au mai solicitat și obligarea pârâtelor la plata pe viitor a acestei indemnizații, precum și includerea în bugetul local pentru anul 2008, prin rectificarea de buget, a sumelor necesare plății indemnizației de dispozitiv restante.
În motivarea acțiunii s-a precizat că urmare a modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice generate de organizarea Guvernului în cursul lunii iulie a anului 2003, prin Ordinul Ministrului Administrației și internelor nr.496/28.07.2003, s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două domenii - cel al internelor cu cel al administrației publice.
Față de reglementările anterioare aplicabile materiei salarizării funcționarilor din administrația publică, ordinul menționat a adus elemente de noutate, reașezând salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice după normele care, anterior reorganizării Ministerului Administrației și Internelor, erau aplicabile doar salariaților din domeniul internelor.
Astfel, personalul din administrația publică urmează a beneficia de o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază, drept reglementat la pct.9.2 și 31.1 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003.
Actul normativ menționat precizează că personalul civil din minister beneficiază de toate drepturile stabilite prin lege, cu excepția celor din domeniul Administrației Publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din Legea nr.138/199, respectiv indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Reclamanții au arătat că pe lângă sporurile prevăzute de OUG nr.192/2002, modificată și completată prin Legea nr.161/2003, Ordinul nr.496/2003 stabilește în mod cert o indemnizație de 25% din salariul de bază de care trebuie să beneficieze personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Din analiza pct.9.2.din Ordinul nr.496/2003 reiese că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, așa cum rezultă și din prevederile art.13 și art.47 din Legea nr.138/1999.
Reclamanții au invocat și dispozițiile art.1 alineat 2 din Legea nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în care este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, fiind garantate și exercitarea drepturilor economice (lit."e").
S-au invocat și prevederile art.14 din OUG nr.192/2002 (act normativ care reglementa sistemul de salarizare a funcționarilor publici la data emiterii ordinului nr.496/2003), în referire la elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici, cuprinzând salariile de bază, premiile, stimulente și alte drepturi. Sporul de dispozitiv face parte din categoria "alte drepturi", pe care ordonatorul trebuie să le acorde personalului în condițiile în care Ordinul 496/2003 reglementează expres acest spor.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială, prin Primar, a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii motivat de faptul că reclamanții, în calitate de funcționari publici, nu fac parte din entitățile prevăzute la art.1 din Legea nr.138/1999, astfel încât nu pot beneficia de sporul de dispozitiv iar Ordinul 496/2003 nu poate adăuga alte situații decât cele pe care legea le prevede.
S-a precizat că în perioada vizată drepturile salariale ale funcționarilor publici au fost reglementate de dispozițiile art. 29 devenit art.31 din Legea nr.188/1999 și ale nr.OG6/2007 aprobată prin Legea nr.232/2007, ce nu prevăd indemnizația de dispozitiv.
A fost invocată în cauză excepția de prematuritate a cererii, față de prevederile art.109 din Legea nr.188/1999 și ale art.31 din nr.OG6/2007, cauza având ca obiect un raport de serviciu în litigiu al funcționarilor publici, astfel încât reclamanții trebuiau să se adreseze cu contestație ordonatorului de credite, anterior sesizării instanței de contencios administrativ.
De asemenea pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a invocat excepția de prescripție parțială, întrucât s-a solicitat acordarea acestei indemnizații cu începere de la data de 01.08.2003, însă chiar în situația în care aceste drepturi ar fi acordate întinderea lor trebuie limitată până la cel mult trei ani anteriori sesizării instanței.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare precizând că prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o dispoziție legală, ci se asigură egalitatea de tratament a personalului civil din cadrul aceleiași autorități.
S-a susținut că nu se poate reține prematuritatea cererii, nefiind incidente dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, întrucât chiar ordonatorul de credite, respectiv Primarul și conducătorul autorității publice locale, a fost cel care a stabilit drepturile salariale fără acest spor.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri de către părți, respectiv, adeverințele nr.20419/05.11.2008 emise de, județ B, practică judiciară, copia Ordinului nr.496/2003 Ministrului Administrației și Internelor.
Tribunalul Brăila prin sentința civilă nr.83//6.02.2009 a respins acțiunea formulată de reclamanți ca prematur introdusă cu motivarea că reclamanții trebuiau să se adreseze potrivit art.31 din Ordonanța nr.6/2007 aprobată prin Legea nr.232/2007 cu o contestație ordonatorului de credite privind modul de stabilire a drepturilor salariale și a altor drepturi și apoi să se adreseze instanței de contencios administrativ împotriva măsurilor dispuse.
De asemenea, tribunalul a constatat că nu s-a urmat nici procedura prealabilă reglementată de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 potrivit căruia persoana vătămată este obligată să se adreseze mai întâi autorității publice emitente, oricare ar fi aceasta.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, invocând nelegalitatea acesteia în sensul că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea ca prematur introdusă nefiind respectate dispozițiile art.7 din legea nr.554/2004 în condițiile în care au arătat și prin răspunsul la întâmpinare că de fapt ordonatorul de credite este primarul chiar cel care a stabilit drepturile salariale fără acordarea sporului solicitat.
Pe fondul cauzei, reclamanții au arătat în esență că cererea este legitimă atât timp cât începând cu anul 2003 conform prevederilor legale în materie de salarizare OUG nr.192/2002 - privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor public, Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002, modificat prin Ordinul Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, personal civil - funcționarii publici care funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, beneficiază în afara salariului de bază de o serie de sporuri și indemnizații.
Astfel, pe lângă sporurile prevăzute de OUG nr.192/2002 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.161/2003, Ordinul nr.496/2003, stabilește în mod cert o indemnizație de 25% din salariul de bază de care trebuie să beneficieze personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Mai mult decât atât, reclamanții susțin că acordarea sporului de dispozitiv este o măsură menită să asigure egalitatea de tratament economic salarial din cadrul aceleiași autorități. Sporul fiind întemeiat pe prevederile Ordinului nr.496/2003, care se aplică și în cazul autorităților administrației publice locale. Acest spor de dispozitiv trebuia acordat din oficiu ca și salariul de bază fapt ce nu a fost realizat și de aceea au apelat la instanța de judecată.
În consecință au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
La dosarul cauzei au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții și în temeiul art.49 alin.2 Cod proc.civilă, solicitând admiterea acesteia deoarece a fost funcționar public în cadrul aparatului de specialitate a Primarului Orașului în perioada 1.12.2005 - 17.09.2008 și este îndreptățit să beneficieze de prevederile Ordinului nr.496/2003 privind acordarea sporului de dispozitiv pentru personalul civil din administrația publică.
Recursul este fondat dar pentru următoarele considerente:
Analizând hotărârea sub toate aspectele ( art.3041Cod proc.civilă) se reține că obiectul acțiunii de față reprezintă drepturi salariale pe care reclamanții consideră că sunt îndreptățiți să li se acorde potrivit dispozițiilor Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003.
Cum reclamanții au solicitat drepturi salariale, neatacând un act administrativ, se reține că în speță nu era necesar ca aceștia să urmeze procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Litigiul a fost soluționat în sensul că acțiunea a fost respinsă, ca fiind prematur introdusă. prima instanță nu a cercetat cauza în fond ci s-a mărginit să facă verificări limitate la acest aspect. Într-o atare situație se impune trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece instanța a rezolvat-o fără a intra în fondul litigiului.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art.312 alin.5 Cod proc.civilă, coroborat cu art.304 pct.9 Cod proc.civilă, urmează să admită recursul, să caseze hotărârea criticată și să trimită cauza spre rejudecare aceluiași tribunal, aceasta și pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ADMITE recursul declarat de reclamanții, EL, C, G, G, A, împotriva sentinței nr. 83//2009 a Tribunalului Brăila, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red. /03.07.2009
Dact. 2 ex./03.07.2009
Fond
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
