Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 638/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 638
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr.- -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul - domiciliat în B, str. -. -, nr. 16, - 53 bis,. 2,. 19, împotriva sentinței nr. 149/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 110/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B consilier juridic, lipsă fiind recurentul - și reprezentantul intimatei MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI nu mai are alte cereri de formulat consideră cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatului B susține oral motivele prezentate în întâmpinarea depusă la dosar și solicită în concluzie respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- reclamantul - a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul de Poliție al Județului B obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 01.09.2002- 31.03.2006 actualizate cu indicele de inflație calculat de la data când trebuiau acordate acestea și până la data achitării efective. A mai solicitat reclamantul și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor solicitate.
În motivarea acțiunii sale reclamantul susține că este ofițer de poliție și în perioada 01.09.2002-31.03.2006 a activat în calitate de ofițer al poliției judiciare, fiind desemnat în această calitate ca organ de cercetare al poliției judiciare prin ordin al ministrului Ministerului Internelor și Reformei Administrative cu avizul conform al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Deși în calitatea pe care a deținut-o avea aceleași atribuții ca și ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul, atribuții reglementate de codul d e procedură penală și Legea 364/2004, totuși nu a beneficiat de sporul de 30% din salariul de bază lunar, așa cum au beneficiat ofițerii de poliție judiciară detașați la
Din acest motiv apreciază că actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30% (OUG 43/2000 și ulterior OUG24/2004) anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară, conțin prevederi discriminatorii care contravin OUG137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Acordarea sporului de 30% pentru ofițerii de poliție judiciară detașați la. a fost motivată de necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestora.
Deși scopul urmărit prin impunerea unui spor salarial pentru ofițerii de poliție judiciară care participă la cercetarea unor infracțiuni de corupție este legitim, reclamantul susține că incoruptibilitatea trebuia asigurată pentru toți ofițerii de poliție judiciară. Pentru acest motiv, acordarea sporului de 30% doar anumitor categorii de ofițeri ai poliției judiciare nu poate conduce la asigurarea incoruptibilității în rândul poliției judiciare și a respectării principiilor statului de drept.
Prin neacordarea sporului salarial de 30% calculat la valoarea salariului de bază lunar, apreciază că s-a aplicat un tratament discriminatoriu față de ofițerii poliției judiciare printre care s-a numărat și care nu au beneficiat de aceste drepturi salariale și ca urmare a suferit un prejudiciu material care justifică această cerere.
Prin sentința nr.149//17.03.2009, Tribunalul Brăilaa respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În raport de calitatea pe care o are reclamantul salarizarea acestuia se face potrivit normelor cuprinse în nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor legale invocate în susținerea cererii (art.28 ain.5 din nr.OUG43/2002, în vigoare până la data de 29 martie 2006) ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție beneficiau de un spor la salariu de 30% "pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție".
Astfel, pentru a putea beneficia de acordarea dreptului invocat, reclamantul trebuia să îndeplinească condiția esențială prevăzută de legiuitor în acest sens și anume, să fie detașat în cadrul Departamentului Național Anticorupție.
Or, desfășurându-și activitatea în cadrul unității de poliție menționate, chiar și ca ofițer de poliție judiciară, salarizarea acestora nu se poate face decât potrivit OG38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
De asemenea, dispozițiile art.28 alin.5 din nr.OUG43/2002, care prevedeau acordarea sporului pentru polițiștii detașați în cadrul au fost abrogate în mod expres de art.41 lit.e din nr.OUG27 din 29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, astfel că a dispărut temeiul legal pentru acordarea acestui spor.
Discriminarea pe care o invocă reclamantul apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cazul de față este vorba de situația a două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ.
În speță, prin acordarea acestui spor și celorlalți polițiști din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative s-ar fi încălcat atât prevederile legale din cuprinsul nr.OUG43/2002 (care nu prevedeau acordarea acestui spor decât pentru o categorie restrânsă, a polițiștilor din cadrul ) cât și prevederile nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, care stabilesc modul în care se calculează salariul celorlalți polițiști.
De altfel, analizând definiția dată de legiuitor la art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, republicată, reiese că pentru stabilirea existenței oricărei fapte de discriminare trebuie avută în vedere și existența unui alt element de bază al acesteia, respectiv criteriul de discriminare.
În ceea ce privește criteriul de discriminare, în cuprinsul alin.2 al art.2 din nr.OG137/2000 republicată, se prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporului la salariu numai unora dintre ofițerii și agenții de poliție judiciară este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care instituie acest drept, unde se stipulează că se acordă numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție () fiind justificat obiectiv de un scop legitim.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la. are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitate diferită datorată complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități, având în vedere, printre altele și tipologiile diferite ale cazurilor de corupție.
Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție ca urmare a modificării raporturilor de serviciu (detașare) față de ceilalți polițiști din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (Decizia Curții Constituționale nr.697/20.12.2005).
Problema aplicării unui tratament discriminatoriu se poate pune numai cu privire la persoane care fac parte din aceeași categorie, iar polițiștii din cadrul unității unde-și desfășoară activitatea intervenientul sunt o categorie distinctă față de categoria polițiștilor detașati la Direcția Națională Anticorupție, care se află într-o situație juridică diferită.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a reluat pe larg argumentația făcută prin cererea de chemare în judecată și a arătat că motivația primei instanțe nu este corectă pentru următoarele argumente:
În mod greșit instanța a apreciat că polițiștii detașați în cadrul ar fi o categorie distinctă față de polițiștii din cadrul poliției judiciare, care au aceeași activitate cu cei detașați.
Totodată deși instanța arată că principiul nediscriminării presupune drepturi egale pentru indivizi aflați în situații identice, ulterior revine și arată că egalitatea nu înseamnă uniformitate.
A mai arătat recurentul că și magistrații au beneficiat la rândul lor de aceste drepturi prin similitudine cu cele acordate magistraților din cadrul
În drept, recurentul a indicat art.112-115 Cod proc.civilă, art.21 din nr.OG137/2000, art.6, 165-168 Codul Muncii și art.28 alin.4 și 5 din nr.OUG43/2002.
Acesta a anexat cererii de recurs, cu titlu de practică judiciară Decizia nr.711/2008 a Curții de Apel Galați.
Intimații Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului B, au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Reclamantul-recurent și-a fundamentat acțiunea pe diferența de tratament pe care legea o face în privința ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Poliției Române și a ofițerilor de poliție judiciară, detașați la apreciind că sunt incidente disp.art.1 alin.2 lit.e pct.i și art.2 alin.1 din nr.OG37/2000, întrucât cele două categorii de ofițeri au aceleași atribuții.
Din interpretarea dispozițiilor art.2 din nr.OG137/2000 rezultă că discriminarea nu înseamnă doar o excludere, deosebire, restricție, etc. ci trebuie ca aceasta să fie făcută conform unui criteriu.
Discriminarea, se poate produce doar între persoane aflate în situații identice, nu doar comparabile.
Recurentul apreciază că ofițerii de poliție judiciară din cadrul poliției Române și cei detașați la sunt în situații identice întrucât au aceleași atribuții.
Această afirmație, însă, nu este corectă având în vedere faptul că ofițerii detașați la au atribuite prin lege activități speciale de urmărire a unor anumite infracțiuni de corupție, competență pe care nu o împart cu ofițerii din cadrul Poliției Judiciare.
Rezultă așadar că nu poate exista discriminare între cele două categorii de ofițeri, ei nefiind în situații identice.
În ceea ce privește critica adusă instanței pentru faptul că în motivare a arătat că egalitatea nu înseamnă uniformitate se reține aspectul că, în fapt, această afirmație a fost făcută de Curtea Constituțională în decizia nr.697/2005.
De altfel, disp.art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.818/2008 a, în măsura în care instanțele judecătorești ar avea competența(.) să aplice prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de acestea, văzând și disp.art.312 Cod proc.civilă, urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamantul - domiciliat în B, str. -. -, nr. 16, - 53 bis,. 2,. 19, împotriva sentinței nr. 149/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 110/2009.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red. /01.07.2009
Dact. /01.07.2009
2 ex./2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
