Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 650/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 650/CA/2008
Ședința publică de la 20 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr.503/CA/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:reclamantul recurent asistat de av.Meici, precum și și pentru intimatul ATUL TERITORIAL D E MUNCĂ T, lipsă fiind intimatul UL AL T - D-NA.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, mandatara reclamantului recurent depune la dosar copia Ordinului nr.206/24.03.2008 emis de Ministerul Muncii, familie și Egalității de Șanse, - Cabinetul Ministerului, prin care se ordonă suspendarea de drept începând cu data de 25.03.2008 a raporturilor de serviciu ale d-nei - inspector șef ITM T, pe perioada cercetării administrative în dosarul nr.5/2008 aflat pe rolul Comisiei de disciplină din cadrul ministerului.
Se comunică 1 ex. din ordinul depus cu reprezentantele ITM
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantului susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând în principal: admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru încălcarea prev.art.315 Cod pr.civilă, invocând în drept ca temei al casării art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă, raportat la art.312 alin.3 Cod pr.civilă.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii contestației cum a fost motivată și precizată, anularea deciziei nr.90/05.12.2005, reîncadrarea în funcția deținută anterior, cu obligarea pârâților la plata daunelor morale. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
Reprezentantele intimatei ATUL TERITORIAL D E MUNCĂ T, luând pe rând cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant și menținerea Deciziei de sancționare ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată. Depun la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Reclamantul a solicitat in contradictoriu cu pârâții ATUL TERITORIAL D E MUNCĂ T și UL AL T - D-NA să se dispună anularea deciziei de sancționare nr. 90/5 12 2005 prin care a fost destituit din funcția publică și să se dispună reîncadrarea, cu acordarea sumei de 10.000 lei daune morale.
In motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în aplicarea sancțiunii disciplinare nu s-a ținut cont de calitatea sa de avertizor public, potrivit Legii nr. 571/2004, calitate în care a formulat sesizări adresate diferitelor instituții publice privind modul de folosire a resurselor materiale și administrative din instituție. Se arată că nu au fost respectate dispozițiile art.35 al. 2 din HG nr. 1210/2003 privind conținutul actului de sancționare, în sensul că nu cuprinde descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului, instanța la care se atacă actul. In momentul în care a avut loc incidentul, reclamantul se afla în concediu de odihnă și medical, astfel că nu avea calitatea de funcționar public, ci era doar o persoana nemulțumită de activitatea funcționarului de la ghișeu. Măsura a fost luata în perioada în care se afla în concediu medical. Faptele reținute în sarcina sa nu constituie abateri disciplinare care să atragă aplicarea unei sancțiuni mult prea severe. Nu a încălcat prestigiul instituției, ci a încercat să apere instituția. In drept s-au invocat prevederile art. 64,93 din Legea nr. 188/1999, HG nr. 1210/2003, Legea nr. 7/2004, Legea nr. 571/2004.
Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Timiș prin sentința nr. 503/12.06.2007 a respins acțiunea în contencios administrativ. Instanța a reținut prin considerentele expuse că sancțiunea a fost aplicată în urma referatului întocmit de comisia de disciplină care a constatat că reclamantul a avut o atitudine necorespunzătoare față de colegul său care lucra la ghișeu, având de depus acte pentru sora sa. Pârâtul a respectat termenul de 15 zile în aplicarea sancțiunii disciplinare, potrivit art. 35 al. 5 din HG nr. 1210/2003. Se reține că reclamantul prin atitudinea sa a încălcat Codul d e conduită, pe fondul unor abateri repetate în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii și admiterea cererii. Prin motivele de recurs se arată că instanța nu a respectat în rejudecare limitele impuse de instanța de casare, a menționat acordarea unui termen de pronunțare pe care nu l-a mai acordat, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute. Instanța de fond a audiat martori, în condițiile în care instanța de control judiciar nu a formulat o astfel de recomandare. Martorii au relatat împrejurări peste conținutul actului de sesizare, astfel că nu se poate proba cu martori aspecte ce privesc cele reținute prin actul sancționator. Declarațiile martorilor și se referă la împrejurări referitoare la o altă sancțiune disciplinară ce a fost anulată de instanță. Instanța nu a luat în considerare calitatea reclamantului de avertizor public, conform Legii nr. 571/2004. Decizia de sancționare nu cuprinde elementele obligatorii cerute de art. 35 din HG. nr. 1210/2003. Sancțiunea a fost aplicată în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical. Măsura aplicată este excesivă și nu este susținută prin acte și dovezi, prin cele reținute în referatul comisiei de disciplină. Reclamantul în momentul în care s-a produs incidentul se afla în afara raporturilor de serviciu, astfel că nu se poate reține comiterea vreunei fapte în sarcina sa. Solicită acordarea daunelor morale ca urmare a prejudiciului moral suferit.
In drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 5,9, 312, 315 Cod procedură civilă. Recursul este scutit de plata timbrajului.
Pârâții au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului. Calitatea de avertizor public al reclamantului nu justifică atitudinea acestuia și nici nu a justificat această calitate. Decizia de sancționare a fost emisă cu termen suspensiv, iar reclamantul se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa.
Curtea de APEL ALBA IULIAa fost investită cu soluționarea recursului în urma admiterii cererii de strămutare de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Analizând sentința atacată sub aspectul recursului reclamantului, constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.90/5 12 2005, reclamantul a fost sancționat cu destituirea din funcția publică. S-a reținut că, potrivit referatului comisiei de disciplină, ca urmare a sesizării nr. 5132, a avut un comportament necorespunzător față de colegul său, referent în cadrul serviciul de îndrumare angajați și angajatori. S-a reținut comportamentul ostil al reclamantului față de colegi și șefii ierarhici, intermedierea depunerii de acte la ghișeu în timp ce se afla în concediu medical, atitudinea neprofesională în condițiile în care l-a jignit pe colegul sau pe motiv că refuză preluarea actelor la ghișeu, tonul dictatorial și ofensator în relațiile cu colegii atunci când nu-i sunt satisfăcute cererile, atitudinea de tensiune creată la ghișeu în data de 4.10.2005 datorită volumului mare de acte prezentate de sora reclamantului. S-a reținut încălcarea art. 7 al. 1, art. 8 al. 2, art. 12 al. 1 si 2 din 188/1999, art. 65 al. 2 lit.k din Legea nr. 188/1999.
In privința emiterii deciziei în perioada concediului medical, se constată că intr-adevăr, în această perioadă raporturile de serviciu sunt suspendate, dar potrivit art. 35 din HG 1210/2003 decizia trebuie emisă în termen de 5 zile, fiindu-i conferit un caracter suspensiv, astfel că și-a produs efectele doar după revenirea reclamantului din concediu. In acest context nu s-a cauzat vreo vătămare reclamantului.
De asemenea, acordarea unui termen de pronunțare de prima instanță și efectuarea pronunțării în aceeași zi, este un aspect reținut prin decizia de casare nr. 68/2007 prin care s-a constatat nulitatea sentinței potrivit art. 105 Cod procedură civilă, încălcarea nomelor de procedură fiind remediată, fiind reluată soluționarea cauzei pe fond. In rejudecare după casare, instanța poate să administreze probele utile cauzei, deoarece a început un nou ciclu procesual privind soluționarea cauzei pe fond. Calitatea de avertizor public a reclamantului, potrivit Legii nr. 571/2004, este independentă de calitatea de funcționar public și nu are vreo influență în cercetarea abaterii, care trebuie analizată din perspectiva normelor legale aplicabile.
Din punctul de vedere al conținutului, decizia de sancționare cuprinde elementele cerute de art.35 din HG 1210/2003, atât în ceea ce privește descrierea faptei, se face trimitere la referatul comisiei de disciplină, iar apărările reclamantului au fost consemnate în procesul-verbal al comisiei de disciplină, în baza căruia a fost emisă decizia. In privința căii de atac se constată că reclamantul a exercitat-o în condițiile legii, fără a exista o vătămare în acest sens.
Potrivit art.75 din Legea nr. 188 / 1999 privind Statutul funcționarilor publici, încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz. Încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduita profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora (art. 77-Legea nr.188/1999). Constituie abatere disciplinară stabilirea de către funcționarii publici de execuție de relații directe cu petenții în vederea soluționării cererilor acestora (art. 65 al.2 lit.k-Legea nr. 188/1999).
Legea nr.7 din 18 februarie 2004 privind Codul d e conduită a funcționarilor publici, stabilește că funcționarii publici au obligația de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetățenilor, prin participarea activă la luarea deciziilor și la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competențelor autorităților și ale instituțiilor publice. În exercitarea funcției publice, funcționarii publici au obligația de a avea un comportament profesionist, precum și de a asigura, în condițiile legii, transparența administrativă, pentru a câștiga și a menține încrederea publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea autorităților și instituțiilor. Obiectivele prezentului cod de conduită urmăresc să asigure creșterea calității serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, precum și să contribuie la eliminarea birocrației și a faptelor de corupție din administrația publică prin reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor raporturi sociale și profesionale corespunzătoare creării și menținerii la nivel înalt a prestigiului instituției funcției publice și al funcționarilor publici; informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este îndreptățit să se aștepte din partea funcționarilor publici în exercitarea funcțiilor publice; crearea unui climat de încredere și respect reciproc între cetățeni și funcționarii publici, pe de o parte, și între cetățeni și autoritățile administrației publice, pe de alta parte.
Analizând prevederile legale enunțate se constată că abaterile disciplinare ale funcționarului public urmăresc sancționarea acestuia doar în legătură cu săvârșirea de fapte ce au legătură cu exercitarea profesiei, în condițiile existenței vinovăției. Reclamantul la data la care se reține că ar fi însoțit-o pe sora sa la ghișeul instituției pentru a depune acte, se afla în concediu de odihnă și în afara raporturilor de serviciu, acționând în calitate de simplu cetățean care se prezintă la ghișeul instituției. Din probele administrate în cauză reiese că reclamantul a solicitat a se face mențiunea pe acte care este motivul pentru care se refuză preluarea acestora și a afirmat că nu se pare normal că se refuză preluarea actelor. Pe lângă faptul că prezența reclamantului la ghișeu nu s-a realizat în exercitarea calității sale de funcționar public, care să presupună manifestarea unei anumite conduite, în cauză nu s-a constatat existența unei atitudini necorespunzătoare fața de lucrătorul ghișeului, potrivit probelor administrate în cauză. In cursul cercetării administrative, în baza declarațiilor unor colegi de serviciu, și, s-a reținut că reclamantul ar mai fi avut abateri disciplinare, dar conduita acestuia trebuia analizată în urma sesizărilor și cercetărilor efectuate la acea dată, fără să poată fi sancționat prin decizia atacată și pentru acestea deoarece se încălcă normele procedurale stabilite de legislația aplicabilă funcționarilor publici. Pe de altă parte, alți colegi ai reclamantului, și, au arătat ca sunt în relații de serviciu bune cu reclamantul și că părerile în instituție sunt împărțite raportat la relațiile de serviciu ale reclamantului cu colegii săi.
In privința martorilor audiați de instanța de fond, se constată că martora uar elatat despre fapte ce nu fac obiectul sesizării și cercetării prealabile, astfel că nu au relevanță în cauză, iar declarația martorului, persoana care a formulat sesizarea, nu pune în evidență un comportament necorespunzător al reclamantului raportat la calitatea sa de funcționar public, angajat al instituției.
Analizând starea de fapt și normele legale aplicabile se apreciază că decizia de sancționare este nelegală, deoarece s-a reținut că reclamantul ar fi săvârșit abateri disciplinare, dar acesta a acționat fără a fi în exercitarea funcției publice, astfel că nu putea să fie sancționat în acest caz de pârâți, iar pe de altă parte s-au reținut în sarcină anumite abateri în relațiile de serviciu care ar fi fost săvârșite anterior, fără a face obiectul actului de sesizare și fără a se respecta procedura prevăzută de lege. Pe de altă parte nu s-au dovedit efectiv susținerile din actul de sesizare, descrierea faptelor fiind de o manieră generală și fără a evidenția un comportament necorespunzător din parte reclamantului.
In consecința, se constată că față de prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recursul reclamantului este întemeiat și urmează a fi admis, se va modifica în parte hotărârea atacată, se va admite în parte acțiunea în contencios administrativ și se va dispune anularea deciziei nr. 90/2005. In temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 se va proceda la repararea prejudiciului cauzat reclamantului, prin reintegrarea sa în funcția deținută anterior emiterii deciziei. Se va respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, în considerarea faptului că prin anularea deciziei și reintegrarea sa pe funcție, reclamantul a obținut satisfacție echitabilă și proporțională, raportat la prejudiciul moral încercat, fără a mai fi necesară acordarea despăgubirilor bănești.
In temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, vor fi obligați pârâții intimați să plătească recurentului reclamant câte 750 lei cheltuieli de jucată fiecare, în toate instanțele. Cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în toate fazele procesuale sunt în sumă de 1500 lei, reprezentând onorarii avocațiale. Aceste cheltuieli sunt dovedite cu chitanța nr.-/2006 în valoare de 1.000 lei, aflata în dosarul nr. 12274/ca/2005 al Tribunalului Timiș și chitanța nr. -/2008 în valoare de 500 lei aflată la fila 14 din dosarul de recurs al Curții de APEL ALBA IULIA,nr-. In cauză sunt doi pârâți căzuți în pretenții, astfel că fiecare va plăti câte 750 lei cheltuieli de judecată.
<LLNK 52004 7 10 20 0>
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr.503/CA/12.06.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și în consecință.
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâților T și a ULUI.
Dispune anularea deciziei nr.90/5.12.2005 emisă de și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii actului anulat.
Respinge capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Obligă pârâții intimați să plătească recurentului reclamant câte 750 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.I:/25.06.2008
Jud.fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
