Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 653/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.653
Ședința publică din data de 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtaAutoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor,cu sediul în B, sector 1,- și B,-, sector 1 împotriva sentinței nr.171/21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții, G,și intervenienții, -cu, toți cu domiciliul ales la sediul D, cu sediul în Târgoviște,- județul D și intimații-pârâțiOficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor, cu sediul în Târgoviște,- județul D,Ministerul Economiei și Finanțelorcu sediul în B, sector 5,-,prin, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta și intimații-reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, față de împrejurarea că recurenta și intimații-reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința nr. 171 din 21 februarie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepțiile de necompetență materială a tribunalului și a tardivității acțiunii invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor ca și cea a lipsei calității sale procesuale pasive; A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor și aaa dmis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, C și a intervenienților, -cu în contradictoriu cu Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor D și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, obligând pârâtul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor D să plătească primele de concediu aferente anilor 2001-2006, în raport de perioada lucrată în cadrul instituției pârâte, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Pârâta Autoritatea Națională pentru protecția Consumatorilor fost obligată să efectueze demersurile necesare în vederea asigurării plății acestor drepturi bănești.
Pronunțând această soluție instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei si Finanțelor că aceasta este întemeiată având în vedere că acest pârât nu se află în raporturi de muncă cu reclamanții și intervenienți, iar potrivit Legii nr. 500/2002,el este organismul care centralizează de la ordonatorii principali de credite propunerile pentru proiectul de buget și urmărește realizarea prevederilor bugetare, nefiind implicat în modalitatea efectivă de cheltuire aas umelor alocate de ordonatorii de credite.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că atât reclamanții cât și intervenineții au făcut dovada calitatății de funcționari publici al pârâtului Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor și în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr.188/1999 are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Mai susține reține că într-adevăr dispoziția legală a fost suspendată prin dispoziția art.III alin. 1 din OUG nr. 33/ 2001, dar dispozițiile legale evocate nu au afectat existența dreptului, doar exercițiul acestuia.
Suspendarea acordării drepturilor salariale, în speță a primei de vacanță pe 2006, a reținut instanța de fond, nu a afectat existenta dreptului, concluzie care este în deplin acord cu principiile constituționale ale garantării realizării depline drepturilor acordate și al încrederii în statul de drept, precum și al art. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Se mai reține că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiti a primi sumele reprezentând primele de concediu pentru perioada 2001-2006, fără a li se putea opune prescripția dreptului la acțiune prevăzută de art. 3 din decretul 167/1958, deoarece dreptul a fost suspendat din anul 2001 până la 31 decembrie 2006,prin acte normative succesive, iar de la încetarea suspendării-decembrie 2006 până la formularea acțiunii nu s-a împlinit termenul de prescripție, de trei ani, prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul 167/1958 privind excepția extinctivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.
Astfel, se susține că instanța a nesocotit disp.art. 3 proc. civ. potrivit cărora Curtea de Apel este competentă să judece cererile în materie de concencios administrativ privind autoritățile și instituțiile publice centrale. Instanța omite să observe faptul că în cauză se regăsește și o autoritate publică centrală( Autoritatea Națională pentru protecția Consumatorilor) ceea ce duce la obligativitatea aplicării prevederilor art. 3 proc. civ.
. //.
Instanța de fond greșit și în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a, deoarece această excepție era întemeiată, având în vedere că ANPC nu este nici inițiatorul și nici emitentul actelor normative prin care a fost suspendată acordarea primelor de vacanță,acestea fiind date de Parlament.
În ceea ce privește excepția prescipției dreptului material la acțiune, instanța nesocotește și dispozițiile art. 3 din Decretul-Lege nr. 167/1058 potrivit căruia termenul de prescipție este de trei ani și, calculând acest termen de la data încetării suspendării pentru anii 2001, 2002 și 2003 și respectiv de la data de 01.01.2002, 21.12.2002 și 31.12.2002 reiese că termenul de prescipție de 3 ani s-a împlinit înainte de data introducerii cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei,în esență, recurenta susține că este adevărat faptul că dreptul reclamanților s-a născut prin lege,dar acesta a fost suspendat prin acte normative de același ca și cele prin care au luat naștere.
Curtea, analizând recursul declarat de către pârâtă, în raport cu motivele
invocate și dispozitiile legale în materie, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamanții, fiind funcționari publici în cadrul OJPC D, litigiile lor privind drepturile salariale sunt de competența tribunalului, potrivit Legii nr. 188/1999, iar dreptul la acțiune pentru despăgubirile reprezentând prima de concediu se analizează în raport de data încetării suspendării dreptului, care a fost 31 decembrie 2006, și data introducerii acțiunii,care a fost 15.05.2007, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 15 alin. 2 din Decretul 167/1958 privitor la prescipția extinctivă. Prin urmare, dreptul reclamanților la primele de concediu, nu poate fi considerat că nu a existat pe perioada solicitată 2001-2005, perioadă pentru care exercițiul lui a fost suspendat și nu înlăturat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare, în acest sens fiind și decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție B.
Se impune totodată a se considera că dispozițiile OUG nr. 33/2001, ale Legii nr. 743/2001, a Legii nr. 63/2002, a Legii nr. 507/2003, a Legii 511/2004 și a Legii nr. 379/2005, prin care s-a suspendat exercițiul dreptului la primele de concediu, au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, a cărei punere în aplicare a fost suspendată sau amânată prin acte normative temporare, emise datorită unor condiții financiare deosebite.
Termenul de prescripție de trei ani începe să curgă la momentul încetării acestor suspendări succesive, întrucât potrivit art. 7 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune -, or în cauzele de acest fel, chiar înainte de a se naște dreptul de a solicita această primă - la momentul plecării în concediu - dreptul a fost suspendat, suspendare succesivă ce nu a permis promovarea acțiunii.
Deoarece potrivit art. 35 alin. 2 din Legea 188/1999, republicată, functionarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu
salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Este adevărat că până la data de 31.12.2006 prevederile referitoare la acordarea primelor cu ocazia plecării in concediu de odihnă au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, precum și prin acte normative anuale de salarizare a funcționarilor publici.
In speță, reclamanții au calitatea de funcționari publici, iar acordarea primelor de vacanță aferente anilor 2001-2006 ce constituie obiectul actiunii, a fost suspendată prin Legea 379/2005 privind bugetul de stat aferent anului 2006.
Aceste dispoziții au fost suspendate prin art. III alin. 2 din OUG nr. 33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, prin art. 10 alin. 3 din Legea nr. 63/2002 a bugetului de stat pe anul 2003, prin art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, a bugetului de stat pe anul 2004, prin art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și prin art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006, în perioada 2001-2006.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, atâta timp cât dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 prevăd că funcționarii publici au dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat și nici o dispoziție legală nu a înlăturat existența dreptului la primele de concediu de odihnă în perioada 2001-2006. A interpreta altfel, ar însemna să se încalce principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate, consacrat în dispozițiile art. 53 alin. 1 și 2 din Constituția României, potrivit cărora exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Dar, așa cum a reținut și instanța de fond, suspendarea aplicării unor dispoziții legale dispusă de legiuitor din diferite considerente, este o măsură cu caracter temporar, iar după epuzizarea duratei suspendării textul legal redevine aplicabil în scopul pentru care fost edictat.
In consecință, acordarea primelor de vacanță este un drept consacrat
printr-o lege specială și, chiar dacă acordarea dispozițiilor legale a fost suspendată de legiuitor din anumite considerente, după epuizarea suspendării acordarea acestora este un drept legal, motiv pentru care instanța de fond a pronunțat o soluție legală atunci când a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale constând în primele de vacanță aferente anului 2006.
Față de aceste considerente, Curtea în raport cu art. 312 alin 1 proc. civ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, cu sediul în B, sector 1,- și B,-, sector 1 împotriva sentinței nr.171 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții, G, și intervenienții, -cu, toți cu domiciliul ales la sediul D, cu sediul în Târgoviște,- județul D și intimații-pârâțiOficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor, cu sediul în Târgoviște,- județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B, sector 5,-, prin, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. VN
Dact. MC
2 ex./ 10.06.2008
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață
