Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 654/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 654/CA/2008
Ședința publică de la 20 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ A împotriva sentinței civile nr.30/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Din partea reclamanților intimați nu s-a depus la dosar întâmpinare.
Față de actele de la dosar, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- petenții, B, prin SINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DIN PENITENCIARE - GRUPA SINDICALĂ A A, au solicitat în contradictoriu cu PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ A și ADMINISTRAȚIOA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să dispună:
- obligarea pârâților la plata către fiecare membru al Sindicatului Național al Lucrătorilor din Penitenciare - Grupa Sindicală A, conform tabelului anexat, a sporurilor prevăzute în ANEXA 1.1 la Ordinul nr.945/C/2003, corespunzător condițiilor de muncă și activități desfășurate, respectiv sporul TBC, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006;
- actualizarea sumelor cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii petenții susțin că au beneficiat de plata sporurilor prevăzute în Anexa nr.1.1 la nr.945/C/2003 până în luna august 2004, iar după sistare, acordarea drepturilor s-a reluat începând din luna mai 2006.
De asemenea, s-a arătat că pentru anii 2004-2006, comisia numită prin Ordinul sus-menționat a procedat la stabilirea locurilor de muncă cu condiții periculoase, vătămătoare și grele, persoanele care își desfășoară activitatea în astfel de condiții, precum și sporul la care au dreptul.
În drept s-au invocat prevederile art.8 al.1 lit. din HG nr.281/1993, modificat prin HG nr.561/2001; Ordinul MJ nr.945/C/2003; art.155-156, 269 al.1, 281-282 Codul muncii; art.69-70, 72-73 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă; art.28 alin.2 din Legea sindicatelor nr.54/2003; art.2, 112 Cod pr.civilă; art.41 al.2, art.51 și 53 din Constituția României; art.34 lit.f din Legea nr.293/2004; art.56 și 64 din Legea nr.24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă.
Prin sentința nr.30/CAF/2008 Tribunalul Albaa admis acțiunea reclamanților împotriva pârâtului PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ A, obligând acest pârât la plata în favoarea reclamanților a sporului pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase, respectiv sporul de TBC - raportat la perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți în aceste condiții în intervalul 1.09.2004 - 30.04.2006, actualizat cu indicele de inflație.
S-a respins acțiunea reclamanților împotriva ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR, apreciindu-se că aceasta nu are calitate procesuală pasivă și s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de ANP împotriva MEF și MINISTERUL JUSTIȚIEI, față de respingerea acțiunii, apreciindu-se că nu sunt întrunite cerințele art.60 Cod pr.civilă.
Pe fondul cauzei, în ce privește acțiunea reclamanților împotriva pârâtului PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ A instanța a reținut că în perioada 31.08.2004 până în 7.02.2007 în PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ A au fost internați deținuți având diagnosticul TBC, Comi8sia întrunită pe baza prev.art.13 din Regulamentul aprobat prin nr.945/C/2003 stabilind pe baza Buletinelor de determinare în urma expertizării locurilor de muncă nr.18/21.02.2004 și a Buletinului de măsurători nr.212/15.01.2004 avizate de organul de protecția muncii din DIRECȚIA GENERALĂ A PENITENCIARELOR cu nr.84766/23.01.2004 că personalul medical și cel care supraveghează Secția de deținere nr.1 beneficiază de un spor de 75% din solda lunară sau salariul de bază, iar cei de prev. în Anexa 11 lit.c pct.3.4 și personalul din Penitenciarul Aiud care asigură paza acestora și supraveghează deținuții cu TBC de un spor de 50%. Sistarea acordării sporurilor acordate prin Ordinul DGP nr.-/2004 nu echivalează cu stingerea dreptului, textul legal ce acordă dreptul nefiind abrogat, astfel că începând cu 1.05.2006, aceste drepturi trebuie acordate și pentru perioada cât s-a dispus suspendarea plății.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul PENITENCIARUL AIUD, solicitând a se dispune casarea hotărârii și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului pârâtul critică modul în care instanța a soluționat excepția competenței materiale. În opinia pârâtului decizia de sistare a plății sporurilor fiind emisă de o instituție centrală, competența aparține în primă instanță Curții de APEL ALBA IULIA și nu Tribunalului Alba.
Pe fond, pârâtul susține că sistarea acordării sporului a fost dispusă de ordonatorul principal de credite, fosta - actual, din cauza lipsei fondurilor, iar până la revenirea forului central asupra acestei dispoziții, acordarea sporului este nelegală.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Recursul pârâtului este nefundat.
În ce privește competența materială a soluționării cauzei instanța reține că hotărârea s-a pronunțat de o instanță competentă să soluționeze acțiunea potrivit art.109 din Legea nr.188/1999 și art.2 lit.d Cod pr.civilă.
Reclamanții sunt funcționari publici cu statut special, iar acțiunea promovată tinde la valorificarea unor sporuri pentru exercitarea funcției în condiții deosebit de periculoase.
Astfel raportul juridic ce determină competența instanței de contencios administrativ este cel de serviciu stabilit între funcționarul public și autoritatea publică angajatoare. Sub acest aspect, competența în primă instanță este determinată de pârâtul PENITENCIARUL AIUD, care nu este o autoritate publică centrală, în speță nu se solicită anularea actului de sistare a plăților emis de (fosta ).
Prin urmare, motivul invocat potrivit art.304 pct.3 Cod pr.civilă nu este fondat.
Nici motivul de recurs privind nelegalitatea acordării sporului în discuție nu este întemeiat.
În speță nu se contestă că reclamanții și-au desfășurat activitatea în condițiile art. 1 din Ordinul MJ nr.945/C/2003 raportat la art.2 lit.A din Regulamentul de acordare a sporului prevăzut la art.8 lit.a din HG nr.281/1993 și Anexa 1.1 lit.B pct.1 și respectiv lit.C pct.3 și 4 din Ordinul MJ nr.945/C/2003.
Pârâtul susține că sporul nu se datorează pe perioada de la sistarea acordării prin Ordinul nr.-/30.08.2004 al și repunerea în plată conform Deciziei nr.387/11.04.2006 a
Ori, așa cum a reținut instanța de fond, cele două acte administrative ale nu au abrogat prevederile Ordinului MJ nr.945/C/2003, ci doar au suspendat și respectiv repus în aplicare aceste prevederi.
Cum dreptul la aceste sporuri este consecința faptului că reclamanții și-au desfășurat activitatea în condițiile vătămătoare, au fost expuși contactării unor boli contagioase, fiind ocrotit de un text de lege care nu a fost abrogat, ci doar suspendat, el trebuie acordat și pe perioada suspendării.
Potrivit art-64 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. Aliniatul 2 al articolului citat stipulează că la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispozițiile afectate de suspendare reintră de drept în vigoare. După epuizarea suspendării, nimic nu împiedică instanța de judecată să acorde aceste drepturi în măsura în care se cuvin.
În consecință, se apreciază că instanța de fond a interpretat și aplicat corect legea, astfel că nici motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă nu este incidente în cauză.
Prin urmare, recursul pârâtului va fi respins ca nefundat, conform art.312 al.1 Cod pr.civilă, păstrându-se hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ A împotriva sentinței civile nr.30/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./2 ex./16.06.2008
Jud.fond M,
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
