Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 654/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 654
Ședința publică de la 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO " cu sediul în B, sect. 2,-,. 23, împotriva sentinței nr. 453/10.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.10.2008, când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.10.2008 și apoi la 28.10.2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr.164/91/08, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor,Pro ", în numele membrilor acestui sindicat, numiți în structura Poliției judiciare V, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor B, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție al Județului V, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați la plata diferențelor de drepturi de natură salarială rezultate ca urmare a aplicării sporului de 30% din salariu de bază lunar, pe perioada 1.09.2002 - 31.03.2006, actualizate în funcție de indicele de inflație calculat de la data când trebuiau acordate lunar sporurile și până la data achitării efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că membrii acestui sindicat sunt angajați în cadrul V, desemnați ca organe de cercetare a poliției judiciare prin Ordin al MIRA, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art.201 alin.3 Cod pr. penală și art.2 alin.3 din Legea 364/2004, privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
A mai arătat că, potrivit art.28 din OUG 43/2002, ofițerii și agenții de poliție judiciară detașați la DNA primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii DNA sau pentru judecătorii care compun completele specializate în judecarea infracțiunilor de corupție.
A considerat reclamantul că s-a creat o discriminare între cele două categorii, deși aceștia desfășoară activități similare, au aceeași pregătire.
A fost invocată Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, fiind depusă la dosar copie de pe hotărârea susmenționată.
Pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii pe motiv că nu există discriminare întrucât s-a aplicat un criteriu de selecție prevăzut de OG 137/2000.
S-a mai arătat că dispozițiile legale sunt date cu respectarea Constituției, că petentul nu a avut niciodată calitatea de ofițer detașat DNA și că instanței de judecată nu îi este permis a se pronunța cu privire la oportunitatea, legalitatea sau neconstituționalitatea dispozițiilor invocate.
IPJ Vaf ormulat cerere de chemare în garanție a și solicitând să fie obligați să asigure sumele de bani necesare acoperirii pretențiilor ce vor fi admise.
și au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară cu trei ani momentului introducerii acțiunii, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, legat de aspectul că un ordonator principal de credite nu poate asigura altui ordonator principal de credite fondurile necesare plății drepturilor salariale ale angajaților proprii.
Consiliul Național pentru combaterea discriminării a arătat că nu a pronunțat o soluție efectiv cu privire la obiectul acestei cauze, dar reclamanta a declarat că nu dorește sesizarea
Cu privire la excepția privind prescrierea în parte a dreptului la acțiune, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor,Pro ", în numele membrilor acestui sindicat numiți în structura Poliției judiciare V, a arătat că dreptul său la acțiune s-a născut la data de 29.03.2006 când, odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG27/2006, dispozițiile art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002 care prevedeau acordarea sporului de 30% pentru polițiștii din cadrul DNA au fost abrogate. S-a solicitat respingerea tuturor excepțiilor invocate.
A fost depusă jurisprudență în materie.
Cu privire la excepția privind prescripția dreptului la acțiune pentru perioada anterioară cu trei ani momentului introducerii acțiunii, analizând excepția invocată, tribunalul constată că reclamanții au solicitat drepturi bănești începând cu 1.09.2002 și au formulat acțiunea la data de 21.01.2008, susținerile acestuia legate de împrejurarea că dreptul său la acțiune s-a născut la data de 29.03.2006 când, odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG27/2006, dispozițiile art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002 care prevedeau acordarea sporului de 30% pentru polițiștii din cadrul DNA au fost abrogate, fiind lipsite de logică juridică și, în consecință, fiind neîntemeiate.
Având în vedere faptul că acțiunile care au ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune conform art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, văzând și dispozițiile art.166 alin.1 și 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, urmează să se constate că, față de data introducerii acțiunii este prescris dreptul la acțiune pentru drepturile din perioada 1.09.2002 - 20.01.2005.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin Întâmpinare, tribunalul reține următoarele: atât Ministerul Internelor și Reformei Administrative cât și Ministerul Economiei și Finanțelor sunt ordonatori principali de credite, iar în conformitate cu prevederile art. 29 al.3 din legea nr.500/2003, privind finanțele publice " creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite".
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu a existat și nu există vreun raport juridic de muncă, raporturi de muncă existând între reclamant și Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Tribunalul reține și faptul că răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea sumelor către ordonatorii principali de credite este guvernul, care nu este reprezentat de către
Având în vedere prevederile legii speciale, Ministerul Economiei și Finanțelor în calitate de ordonator principal de credite, nu are cum să asigure unui alt ordonator principal de credite fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția și a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de V, aceasta nu este o excepție stricto senso, iar aprecierea excesivă asupra necesitării proceduri prealabile ar fi superfluă, acțiunea de față nefiind una tipică de contencios.
Pe fondul pretențiilor, tribunalul a reținut următoarele:
Conform relațiilor furnizate de către V prin adresa nr.20214/5.03.2008, reclamanții aveau calitatea de funcționari publici iar, în perioada până la 31.03.2006 nu au fost detașați în structurile, sau
Sporul de 30% din salariul de bază este prevăzut de art. 28 alin. 5 din OUG nr. 43/2002 privind DNA iar, pentru a putea beneficia de acest spor, trebuie ca reclamanții să fi funcționat în cadrul DNA, ca ofițeri de poliție judiciară, reclamanților fiindu-le aplicabile prevederile OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, care nu prevede acordarea acestui spor.
Reclamanții nu pot beneficia de dispozițiile legale cu caracter special aplicabile ofițerilor ce-și desfășoară activitatea în cadrul DNA, structură cu personalitate juridică ce funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece sunt organe de cercetare ale poliției judiciare în cadrul IPJ V, iar Legea 364/2004 face distincție între poliția judiciară, ce este organizată și funcționează în cadrul MIRA și poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție.
Ei nu pot beneficia de dispozițiile prevăzute de art.28 din OUG 43/2002 (pentru perioada cât acestea s-au aflat în vigoare), nefiind detașați la DNA, precum și pentru faptul că în cauză nu se identifică o situație discriminatorie bazată pe criteriile prevăzute de art.2 din OG 137/2002
Diferențierea salarială se bazează pe criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unor instituții care nu fac parte din structura MIRA, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile OG 137/2000, care cuprinde criteriile de discriminare.
Prin urmare, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale s-a stabilit în raport de instituția unde se desfășoară activitatea pe perioada detașării, respectiv în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Întrucât dreptul de a beneficia de un spor salarial de 30% din salariul de bază nu este prevăzut în lege pentru polițiștii care efectuează acte de cercetare și care funcționează în cadrul structurilor MIRA, judecătorul nu poate extinde sfera de aplicare a unor drepturi de la o categorie profesională cu un anumit specific, la o altă categorie profesională.
Niciodată polițiștii din cadrul MIRA nu au avut prevăzut în lege dreptul pe care-l solicită reclamanții, așa încât nu se poate pune în discuție, eventual, aplicarea legii în timp.
Judecătorul nu se poate transforma în legislator pozitiv, în sensul de a introduce drepturi salariale suplimentare, față de cele prevăzute în legea care reglementează domeniul de activitate în care funcționează partea.
Tribunalul a mai precizat că polițiștii detașați în cadrul altor autorități sau instituții beneficiază în baza art.37 din OG 38/2003 de salariul funcției respective și de celelalte drepturi legal cuvenite.
Întrucât OG 43/2002 a prevăzut drepturi specifice pentru polițiștii care funcționau în cadrul DNA, aceștia au încasat legal sumele cuvenite, iar polițiștii care funcționau în unitățile MIRA nu pot pretinde dreptul respectiv, pentru considerentele deja expuse.
Având în vedere motivele enunțate, tribunalul a respins cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței nr. 453/2008 a Tribunalului Vrancea în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, situația de fapt reținută nefiind conformă cu realitatea.
Instanța de fond s-a aflat într-o eroare apreciind că în speță nu există discriminare, acordarea sporului de 30% doar anumitor categorii de ofițeri ai poliției judiciare neputând asigura incoruptibilitatea în rândul poliției judiciare sau respectarea principiilor statului de drept.
În speță sunt incidente dispozițiile art. 1 și art. 2 din OUG 137/2000 în sensul că există discriminare, constând într- "deosebire" sau "preferință" pe baza unui criteriu care are ca efect restrângerea exercitării în condiții de egalitate a drepturilor lor în domeniul economic, mai precis dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3011.proc.civ. Curtea constată că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, impunându-se reformarea acesteia.
Conform actelor existente la dosar si recunoașterii pârâtilor IGPR si IPJ V, reclamantii îndeplinesc functia de ofiteri de politie în cadrul IPJ V, desemnati ca organe de cercetare ale Politiei Judiciare prin Ordin al Ministrului Administratiei si Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă J, în baza disp. art. 201 alin. 3 din legea nr. 364/2004, privind organizarea si functionarea Politiei Judiciare.
Potrivit art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie cu modificările și completările ulterioare, ofiterii de politie judiciară detașati la Departamentul National Anticoruptie, primesc un spor de 30 % din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege si pentru procurorii DNA sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infractiunilor de coruptie, spor care, după intrarea în vigoare a OUG nr. 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii DNA si pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infractiunilor de coruptie si mentinut la nivelul de 30% în cazul ofiterilor de politie judiciară detasati la DNA.
Legiuitorul a justificat acordarea sporului de necesitatea intensificării luptei împotriva fenomenului de corupție si a instituirii unor măsuri imediate pentru reiterarea institutiilor specializate în combaterea infractiunilor de coruptie.
Din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamantii cât si intervenientii îndeplinesc functia de ofiteri de politie în cadrul IPJ V, desemnati ca organe de cercetare ale Politiei Judiciare prin Ordin al Ministrului Administratiei si Internelor,functie în baza căreia nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru solutionarea infractiunilor de coruptie, ceea ce înseamnă că acestia nu au detasati de Departamentul National Anticoruptie si deci nu au încasat sporul de 30% din indemnizatia de încadrare brută lunară conform art. 28 din OUG nr. 43/2002.
Ca atare, atât timp cât ofiterii de politie judiciară detasati la DNA au beneficiat de un spor de 30% din indemnizatia de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalti ofiteri de politie judiciară din cadrul IPJ G care nu au fost detasati desi îndeplinesc, în virtutea functiei pe care o aveau, o muncă egală, înseamnă că si reclamantii au dreptul la un salariu egal cu al celorlalti ofiteri de politie judiciară din cadrul DNA, deci inclusiv în ceea ce priveste toate sporurile cu caracter general, caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalitătii între salariati si anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Ori, prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofiterilor de politie judiciară din cadrul DNA a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozitiile legale în materie si anume: art. 23 din Declaratia Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000, modificată si completată privind prevenirea si sanctionarea tutror formelor de discriminare.
Conform art. 1 din nr.OG 137/2000, în România principiul egalitătii între cetăteni, al excluderii privilegiilor si discriminării trebuie să fie garantat în special în exercitarea anumitor drepturi printre care si cel de a primi un salariu egal pentru muncă egală.
Ordonanta nr. 137/2000 definește în art. 2 discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restrictie sau performantă pe bază de rasă,nationalitate,etnie,limbă, religie, categorie socială care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoasterii, folosintei sau exercitării, în conditiile de egalitate a drepturilor si libertătilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vietii publice.
În spetă, prin sporurile de 30% si apoi de 40% nu s-au făcut decât să se creeze o discriminare între ofiterii de politie care participă la cercetarea unei infractiuni de coruptie numai că incoruptibilitatea trebuie asigurată de toti ofiterii din politie judiciară.
Pe baza celor analizate mai sus, tribunalul constată că actiunea reclamantilor este fondată în sensul că, în cauză s-a făcut dovada discriminării directe.
Potrivit art. 21 din Legea privind prevenirea si sanctionarea tutror formelor de discriminare,˝persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proportional cu prejudiciul suferit si restabilirea situatiei anterioare discriminării˝ sau anularea situatiei create prin discriminare.
Apărarea pârâtilor că nu a existat nici o discriminare ci pur si simplu dispozitii legale speciale, care instituie drepturi în privinta anumitor categorii de ofiteri de poliție judiciară, fiind un tratament juridic diferit în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate, este neîntemeiată deoarece, în realitate prin însăși natura sa, instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofiteri de politie judiciară, a creat o inegalitate, un tratament diferentiat în ceea ce priveste drepturile salariale si deci o discriminare, nefiind o stare de fapt diferită, situatiile fiind analoage si comparabile.
Prin urmare,instanta având în vedere aceste considerente va respinge exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a IGPR B, întrucât potrivit art. 5 si 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002, Inspectoratele Judetene de Politie sunt unităti teritoriale din subordinea, iar datorita acestei subordonări, această din urmă pârâtă este cea care conduce, îndrumă si controlează activitatea unitătilor teritoriale, cu atât mai mult cu cât, în calitate de ordonator secundar de credit, verifică si controlează cum unitătile subordonate îsi îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare și extrabugetare și ca atare,această pârâtă are calitatea procesuală pasivă tocmai pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
În baza dispozitiilor legale precitate, urmează ca acțiunea principală, cât și cererea de intervenție accesorie să fie admisă si pârâtii A, B, V, obligați să plătească reclamantilor si intervenientilor despăgubiri reprezentând drepturi salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1.09.2002-31.03.2006, sume ce vor fi actualizate în raport cu coeficientul de inflatie la data plătii efective.
Pe cale de consecintă, va obliga pârâtii G si să efectueze retroactiv mentiunile corespunzătoare în evidentele privind salarizarea reclamanților si intervenienților, în sensul acordării sporului de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1.09.2002-31 03 2006 și va obliga pârâtul Ministerul Finantelor Publice să vireze la Ministerul Internelor si reformei Administrative, B, V sumele necesare acordării drepturilor bănești a acestora.
Urmează ca pârâtii să plătească cheltuielile de judecată
În consecință, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului V să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 01.09.2002 - 31.03.2006 actualizate la data plății.
Totodată Curtea va obliga pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului V să efectueze mențiunile corespunzătoare, în evidențele privind salarizarea.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ADMITE recursul declarat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO " cu sediul în B, sect. 2,-,. 23, împotriva sentinței nr. 453/10.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința nr. 453/2008 a Tribunalului Vrancea în sensul admiterii acțiunii și obligă pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului V să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale constând în sporul de 30.% din salariul de bază lunar pe perioada 01.09.2002 - 31.03.2006, sume ce vor fi actualizate în raport de coeficientul de inflație la data plății efective.
Obligă pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului V să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea acestora, în sensul acordării sporului de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 01.09.2002 - 31.03.2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 28 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /04.12.2008
Dact. 2 ex./09.12.2008
OPINIE SEPARATĂ
În sensul respingerii recursul declarat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO " cu sediul în B, sect. 2,-,. 23, împotriva sentinței nr. 453/10.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Apreciem, în dezacord cu majoritatea membrilor completului de judecată, că sentința pronunțată de instanța de fond este complet și corect motivată, răspunzând imperativelor apărării drepturilor fundamentale ale persoanelor, cum ar fi dreptul de a beneficia de aceleași drepturi salariale, în condițiile desfășurării unei activități dacă nu cumva identice, cel puțin comparabile.
În discuție litigiul pendinte se referă la acordarea sporului de 30% din salariul lunar, pe o perioadă determinată, reclamantului și intervenienților în nume propriu, în considerarea calității lor de ofițeri ai poliției judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliție al Judecătoriei Brăila, desemnați în această calitate prin Ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative.
A fost invocată în susținerea cererilor de chemare în judecată, o situație discriminatorie, astfel cum aceasta este definită prin art.27 alin.4 din nr.OG137/2000, în raport de ofițerii și agenții de poliție judiciară detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Tribunalul Brăilaa respins cererile.
În recurs sarcina Curții, este numai aceea de a examina dacă în cauză, diferențierea de tratament, s-a datorat unei stări de discriminare reală sau dacă ea se circumscrie măsurilor adecvate și suficiente pentru cei ce urmau să desfășoare activități specifice datorate modificării raporturilor de serviciu față de ceilalți polițiști, precum și complexității activităților desfășurate de instituția în care au fost detașați.
Curtea reamintește că legea protejează deopotrivă dreptul oricărei persoane fără restricții, dar și fără a crea anumite egalizări în mod artificial, la adăpostul unei pretinse discriminări.
Sub acest aspect, Curtea își însușește pasajele pertinente din hotărârea instanței de fond ca argumente în adoptarea soluției de respingere a acțiunilor, subliniind că, indemnizația stabilită prin nr.OG27/2006, se cuvine doar polițiștilor, considerentele vizând complexitatea cauzelor și gradul sporit de dificultate al actelor de procedură penală îndeplinite de agenții și ofițerii de poliție detașați la. între activitățile desfășurate de aceștia și cealaltă categorie, existând deosebiri majore.
În raport de aceste considerente, din punctul nostru de vedere, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, recursul urma a fi respins.
Judecător,
- -
Red./10.12.2008
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
