Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 656/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE NR. 656/CA/2009

Ședința publică de la 13 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ioan Cibu

JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan

JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș

Grefier - -

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL ALBA IULIA împotriva sentinței nr.3999/CA/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei nu au mai fost depuse acte față de termenul de judecată din 22.04.2009.

Față de actele dosarului și cererea pârâtului recurent Ministerul Justiției de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra cauzei de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. 3999/CA/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 7080/2008 s-a admis acțiunea reclamanților, C, și împotriva pârâților: Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Hunedoara și pentru opozabilitate față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și ca urmare pârâții au fost obligați să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu data de 1.10.2005 și până la data de 18.04.2008, proporțional cu timpul efectiv lucrat de către fiecare reclamant la ribunalul Hunedoara, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectivă a plății.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanții au calitate de funcționari publici în cadrul Tribunalului Hunedoara - Departamentul economico administrativ.

Potrivit fișei postului, fiecare reclamant are instituită obligația și răspunderea de întocmirea corectă a lucrărilor, respectarea termenelor legale, asigurarea confidențialității asupra informațiilor și lucrărilor din competența sa și păstrarea secretului de serviciu.

Privitor la această obligația disp.art.37 al.1 din Legea nr.182/2002 prevăd că autoritățile publice, precum și celelalte persoane juridice care dețin sau cărora le-au fost încredințate informații secrete de stat sau informații secrete de serviciu vor asigura fondurile necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor ce le revin precum și luării măsurii necesare privitoare la protecția acestor informații.

Conform art.19 din Legea nr.677/2001, privind protecția datelor cu caracter personal orice persoană care acționează sub autoritatea operatorului sau a persoanei împuternicite, inclusiv persoana împuternicită, care are acces la date cu caracter personal, nu poate să le prelucreze decât pe baza instrucțiunilor operatorului (confidențialitatea prelucrărilor).

Operatorul este obligat să aplice măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru partajarea datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special dacă preluarea respectivă comportă transmisiuni de date în cadrul unei rețele, precum și împotriva oricăror alte forme de prelucrare ilegală (securitatea prelucrărilor).

Potrivit dispozițiilor legii nr.102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a cu Caracter Personal și ale Legii nr.677/2001 privind protecția datelor cu caracter personal, Tribunalul Hunedoara este înregistrat ca operator de date cu caracter personal.

Conform art.1 pct.1 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea - nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională s-a prevăzut că "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil de instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate".

Totodată, art.15 al.1 din - nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici prevede că "sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministerului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ".

principală a funcționarilor publici din departamentul economico financiar - administrativ din cadrul Tribunalului Hunedoara, potrivit art.125 al.3 din Legea nr.304/2004, este de a asigura activitatea economică, financiară și administrativă a instanțelor judecătorești din raza acestuia de competență. Îndeplinirea acestei atribuții cuprinde în concret activitățile desfășurate de funcționarii publici din departamentul economico financiar și administrativ pentru funcționarea instanțelor judecătorești respectiv: asigurarea fondurilor necesare pentru finanțarea activității judiciare, achiziții publice de bunuri și servicii și punerea acestora la dispoziția instanțelor, asigurarea funcționalității tuturor utilităților aferente imobilelor aflate în administrarea acestora, asigurarea fondurilor și plata drepturilor de personal pentru angajații instanțelor din subordinea acestora cu respectarea dispozițiilor legale financiare și fiscale, organizarea și conducerea contabilității întocmirea situațiilor financiare asupra patrimoniului aflate în administrare, asigurarea aplicării reglementărilor legale referitoare la protecția muncii, paza contra incendiilor și altele, acestea fiind prezentate sintetic și la art.127 din Legea nr.304/2004.

Indiferent de nivelul sau instituțiile publice în care își desfășoară activitatea funcționarii publici, fără statut special, aplicarea prevederilor legale în domeniile incidente acestor activități este obligatoriu pentru funcționarii publici, iar responsabilitatea față de activitatea desfășurată este aceeași.

Nu există prevederi legale diferențiate privind activitatea economico financiară și administrativă aplicabile numai Guvernului, Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, dimpotrivă legislația care guvernează acest domeniu este comună pe economie, respectiv - Legea contabilității nr.82/1991 și Normele Ministerului Finanțelor Publice privind contabilitatea publică, achizițiile publice - OUG nr.34/2006 privind achizițiile publice și Normele de aplicare, cea privind activitatea financiară și fiscală este aceeași pentru toți - Legea nr.500/2002 privind finanțele publice și Codul Fiscal aprobat prin Legea nr.571/2003, așa cum a fost modificat și completat.

Între funcționarii publici angajați ai acestor instituții publice și reclamanți sunt situații comparabile în ceea ce privește atribuțiile, obligațiile și răspunderile în aplicarea legislației care guvernează gestionarea patrimoniului public al statului, indiferent de poziția instituției implicate.

Așa fiind, a concluzionat prima instanță că reclamanții - funcționari publici în cadrul Tribunalului Hunedoara, au fost supuși unei discriminări directe, astfel cum rezultă din interpretarea coroborativă a prev.art.1 al.1 și 3, art.1 al.2 lit. i și al.3 din - nr. 137/2000, republicată-privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, completate cu prev.art.5 al.2 și 3 din Codul Muncii aprobat prin Legea nr.53/2002, actualizată.

Potrivit art.16 din Constituția României, cetățenii României sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, fiind interzis crearea de prevederi discriminatorii cu atât mai mult cu cât România este țară membră și este obligată să respecte legislația comunitară. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. VI din 15.01.2007 publicată în Monitorul Oficial nr.327/15.05.2007.

În privința cuantumului acestui spor de confidențialitate prima instanță a reținut că, pentru egalitate de tratament cu funcționarii publici ai instituțiilor mai sus amintite, se impune admiterea acțiunii, urmând a se acorda sporul de 15% până la data de 18.04.2008 (data intrării în vigoare a Legii nr.97/2008 de aprobare a OUG nr.100/2007), proporțional cu timpul efectiv lucrat de fiecare reclamant la ribunalul Hunedoara.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA.

Prin recursul pârâtului Ministerul Justiției se cere modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nelegală.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din - nr. 137/2000 s-au constatat neconstituționale prin Deciziile nr. 818/ 3 iulie 2008 și nr. 1325/4.12.2008, pronunțate de Curtea Constituțională și ca urmare având în vedere faptul că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, hotărârea instanței de fond este nelegală în măsura în care dispune acordarea către reclamanți a unui drept neprevăzut de lege prin interpretarea eronată a dispozițiilor - nr. 137/2000.

În afară de aceasta nu poate fi reținută nici concluzia primei instanțe în sensul că reclamanții au fost supuși unui tratament discriminatoriu, întrucât sporul de confidențialitate în perioada menționată nu era recunoscut și protejat de lege, astfel că nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate, actele normative la care se referă reclamanții reglementând salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar, iar prin Hotărârile nr. 232/29.08.2007, nr. 318/8.10.2007 și 415/27.11.2007, Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că în situațiile învederate de alte categorii de salariați din sistemul justiției, nu există un tratament diferențiat discriminatoriu, potrivit art. 2 din - nr. 137/2000.

De asemenea, mai arată pârâtul, dreptul solicitat nu poate fi acordat nici în virtutea dispozițiilor Codului muncii și nici prevalându-se la dispozițiile - nr. 137/2000 care se referă strict la modul de aplicare a legii și nu la examinarea soluțiilor legislative.

În drept invocă prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Recursul pârâtului este scutit de taxa de timbru, conform prevederilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.

Prin recursul pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA se cere modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nelegală.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta arată că hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât stabilirea categoriilor de funcționari publici care pot beneficia de sporul de confidențialitate este în competența ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, care prin Ordinul nr. 1833/C/ 2.07.2008 a acordat sporul menționat, ordin în baza căruia a fost emisă apoi Decizia nr. 364/2008 a președintelui Curții de APEL ALBA IULIA.

Pârâta mai arată că anterior datei de 2.07.2008 sporul de confidențialitate nu a putut fi acordat deoarece nu erau întrunite condițiile legale, iar legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și legislația de salarizare aplicabilă până la acea dată reclamanților - - 9/2008 - pentru modificarea - nr. 6/2007, aprobată cu modificări prin legea nr. 232/2007, - nr. 2/2006 și OUG nr. 92/2004 nu prevedeau posibilitatea acordării acestui spor specific pentru funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești.

În drept- se invocă prevederile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.

Recursul pârâtei este scutit de taxa de timbru, conform prevederilor art. 15 lit. a din legea nr. 146/1997.

Reclamanții intimați nu s-au prezentat în fața instanței de recurs și nici nu au depus întâmpinare.

Examinând recursurile de față în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că sunt fondate, urmând să fie admise, iar sentința modificată în sensul respingerii acțiunii reclamanților pentru considerentele ce se vor arăta.

Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate, începând cu data de 1.10.2005și până la 18.04.2008, când acest spor a fost acordat prin legea nr. 97/2008 - de aprobare a OUG 100/2007, reclamanții fiind încadrați la ribunalul Hunedoara - departamentul economico - financiar - funcționari publici, invocând tratamentul diferențiat în privința recompensării salariale cu sporul de confidențialitate a funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului, Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Consiliului Legislativ și Ministerului Economiei și Comerțului, fără să facă o motivare obiectiv și rezonabilă a acordării sporului de confidențialitate celorlalte categorii de funcționari prin OUG nr. 92/10 2004.

Reclamanții au mai susținut că există prevedere legală în actele normative de salarizare a funcționarilor publici privind acordarea unui spor de confidențialitate de 15%, astfel că nu solicită o normă creată pe cale judecătorească și ca urmare nu sunt incidente în cauză Deciziile Curții Constituționale privind neconstituționalitatea art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din - nr. 137/2000 - Deciziile nr. 818, 819 și 821/2008.

Prima instanță a reținut că nu există prevederi legale diferențiate privind activitatea economico-financiară și administrativă aplicabile numai Guvernului, Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și Ministerului Afacerilor Externe, dimpotrivă legislația care guvernează acest domeniu, este comună pe economie, respectiv legea contabilității nr. 82/1991 și Normele Ministerului Finanțelor Publice privind Contabilitatea publică și achizițiile publice, astfel că Normele de aplicare privind activitatea financiară și fiscală sunt aceleași pentru toți - Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice și Codul fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003.

Ca urmare, a conchis prima instanță, între funcționarii publici angajați ai acestor instituții publice și reclamanții funcționari publici, sunt situații comparabile în ceea ce privește atribuțiile, obligațiile și răspunderile în aplicarea legislației care guvernează gestionarea patrimoniului public al statului, indiferent de poziția instituției implicate, astfel că reclamanții funcționari publici în cadrul Tribunalului Hunedoara au fost supuși unei discriminări directe în sensul prevederilor art. 1 alin. 1 și 3, art. 1 alin. 2 lit. i și alin. 3 din - nr. 137/2000 completate cu prevederile art. 5 alin. 2 și 3 din Codul Muncii.

În Monitorul Oficial nr. 537/16.07.2008 a fost publicată Decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din - nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.

Aceeași soluție a fost adoptată de Curtea Constituțională și în Deciziile nr. 819/2008, nr. 820/2008, nr. 821/2008 și nr. 1325/4.12.2008.

Prin urmare instanța judecătorească nu are competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul lor alte norme, în caz contrar se încalcă principiul separației puterilor consacrat în articolul 1 alin. 4 din constituție, precum și prevederile art. 61 alin. 1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

În speță, prin constatarea că în perioada 1.10.2005 - 18.04.2008 a existat o discriminare a reclamanților - funcționari publici în cadrul Tribunalului Hunedoara în raport cu funcționarii publici din cadrul Guvernului, Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Economiei și Comerțului și Consiliul Legislativ, și ca urmare obligarea celor trei pârâți să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% lunar, deși între acești funcționari există norme de salarizare specifice care se aplică distinct, prima instanță și-a depășit competența, având în vedere cele dispuse prin Decizia Curții Constituționale nr. 818/2008.

În afară de aceasta, faptul că reclamanții nu au beneficiat de sporul de confidențialitate până la apariția legii nr. 97 din 14 aprilie 2008, din cauză că așa a stabilit legiuitorul nu poate fi considerat discriminatoriu, întrucât nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu se circumscrie definiției discriminării de la art. 2 alin. 1 din - nr. 137/2000 republicată.

Prin urmare, numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și în ce măsură sporurile și adaosurile se acordă anumitor categorii de salariați, singura condiție care trebuie respectată fiind aceea ca, de aceste drepturi să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele.

Egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, examinând articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ( interzicerea discriminării) a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, iar pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai stabilit că statele contractante dispun de o anumită apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situațiile analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicat.

În cauza de față nu s-a făcut dovada că reclamanții s-au aflat într-o situație analogă cu funcționarii publici din cadrul autorităților și instituțiilor centrale menționate în perioada arătată ( la dosar nu sunt depuse copie după Fișa Postului și alte acte pentru a se face comparație între atribuțiile și sarcinile de serviciu ).

Așa fiind, nu se poate reține că în perioada 1.10.2005 - 14.04.2008 a fost încălcat principiul egalității și cel al nediscriminării, în cauză fiind reglementate raporturi juridice diferite, și ca urmare situațiile deosebite în care s-au găsit funcționarii publici vizați a determinat legiuitorul să adopte la data respectivă soluții diferite în ce privește sporurile la salariu.

Așa fiind, pentru considerentele arătate în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă și ca urmare ambele recursuri se impun a fi admise, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 din același cod, iar sentința modificată, în sensul respingerii acțiunii reclamanților împotriva celor trei pârâți.

Pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL ALBA IULIA împotriva sentinței nr.3999/CA/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.

( continuare decizia nr. 656/CA/2009 pronunțată în dosar nr- ).

Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, C, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL HUNEDOARA și pentru opozabilitate față de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 13.05.2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored. / 2 ex./30.06.2009

Jud. fond

Președinte:Ioan Cibu
Judecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 656/2009. Curtea de Apel Alba Iulia