Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr. 1774/ 111/ CA/ 2008 -
DECIZIA Nr. 66/ CA/ 2010 -
Ședința publică din 28. 01. 2010
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Judecător: - -
Grefier: - -
*********
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ formulat derecurentul reclamant, din O,-, - 89,.2. 9, în contradictoriu cuintimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI,cu sediul în localitatea, județul B, împotriva sentinței nr. 443/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect -litigiu privind funcționarii publici - refuz soluționare cerere.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 21.01.2010, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 28.01.2010.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 443/CA/2009, Tribunalul Bihora respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI.
A fost obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtei, a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut că, prin adresa înregistrată sub nr.322/28.01.2008, reclamantul a solicitat Primăriei Comunei să-i comunice în scris modul de rezolvare a măsurilor stabilite în procesul verbal de control al Inspectoratului de Stat în Construcții, cu termen de îndeplinire a măsurilor data de 22.01.2008, solicitându-i totodată comunicarea unor înscrisuri, respectiv documente, care vizează autorizația de construcție emisă pe numele vecinei sale.
Prin adresa cu nr.947/26.02.2008, pârâta i-a răspuns reclamantului la sesizarea cu nr. 322/28.01.2008, în sensul că eliberarea copiilor de pe documentele solicitate se face doar la cererea instanțelor de judecată, datorită faptului că aceste acte au un caracter personal.
Nemulțumit de răspunsul obținut, reclamantul a formulat o nouă solicitare, înregistrată sub nr. 1111/04.03.2008, prin care solicită aceleași informații ca și cele din sesizarea anterioară.
Prin adresa cu nr. 1711/02.04.2008, aflată la fila 7 dosar, pârâta îi răspunde reclamantului la cea de-a doua sesizare, în sensul că vecina dumnealui - - a intrat în legalitate.
Conform disp. art. 2 lit. b și c din Legea nr. 544/2001, "prin informatie de interes public se întelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei, iar prin informatie cu privire la datele personale se întelege orice informatie privind o persoana fizica identificata sau identificabila".
Potrivit disp. art. 12 lit. d din același act normativ, "se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1 si, respectiv, la art. 11^1, informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii".
Din coroborarea acestor texte de lege, rezultă indubitabil că documentele solicitate de către reclamant pentru a-i fi comunicate au un caracter personal, vizând persoana numitei. Este adevărat că informațiile solicitate au vizat activitatea unei autorități publice, însă pârâta i-a răspuns reclamantului prin adresele cu nr. 947/26.02.2008 și nr. 1711/02.04.2008, încunoștințându-l pe acesta despre faptul că vecina dumnealui a intrat în legalitate în ceea ce privește construcția terasei care se învecinează cu proprietatea reclamantului. Prin urmare, nu se poate reține existența unui refuz de comunicare a informațiilor publice din partea pârâtei, cu amendamentul că documentele solicitate a-i fi comunicate, așa cum am arătat mai sus, se încadrează în categoria informațiilor care sunt exceptate de la accesul liber la informațiile de interes public.
Față de aceste considerente, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea formulată.
Ca o consecință a respingerii capătului principal de cerere, instanța de fond a constatat că în cauză nu s-a pricinuit reclamantului o pagubă morală și, pe cale de consecință, a respins și acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Urmare a respingerii acțiunii, prin prisma disp. art. 274.pr.civ. a fost obligat reclamantul, aflat în culpă procesuală, la plata în favoarea pârâtei, a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamantul, solicitând instanței admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că potrivit art. 6 alin. 1 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public "orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public". 2 al aceluiași articol prevede că "autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal." Recurentul arată că, în conformitate cu prevederile mai sus enunțate, a înaintat Primăriei cererea nr. 132 din 28.01.2008, pentru dovedirea aplicării măsurilor din procesul verbal întocmit de Inspectoratul Teritorial în Construcții B și adus la cunoștința recurentului în data de 23.10.2007, referitor la ultimele 2 puncte care aveau termen de punere în aplicare la data de 22.01.2008.
La cererea înaintată de recurent, Primăria a refuzat să răspundă, motivând că documentele pe care le-a solicitat recurentul au caracter personal, acest răspuns constituind, susține recurentul, un refuz explicit.
În dosarul de fond, pârâta Primăria nu a depus întâmpinare, deoarece, susține recurentul, nu a putut aduce nici o dovadă în apărarea sa, iar reprezentantul pârâtei nu a cunoscut prevederile Legii 544/2001, care la art. 21 alin. 1 prevede că "refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat. pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat". Acesta a indus în eroare completul de judecată, afirmând că recurentul a primit răspuns la ambele sesizări.
Recurentul mai arată că prin adresa nr. 322/28.01.2008 a solicitat copii după documentele ce rezultă din activitatea Primăriei și nu date personale care vizează direct persoana vecinului, și anume: copie după autorizația de construire; copie după proiectul tehnic; copie după acordul legalizat al vecinilor; copie după privind iluminatul vecinătăților; temeiul legal privind modul în care s-au respectat prevederile Codului civil prin care se prevede că distanța minimă pentru construcțiile cu vedere directă să fie de minim 1,90 ml față de limita proprietății, or în realitate această distanță este de aprox. 0,50 ml; modul cum s-a respectat Ordinul nr. 536/1997 care prevede că "distanța dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc".
Recurentul susține că nu este de acord cu lucrările efectuate de vecinul său, respectiv extindere terasă acoperită, întrucât îi obturează lumina naturală și orizontul, această lucrare necesitând o nouă documentație și o nouă autorizație de construire, care implică și obținerea acordului din partea recurentului. Recurentul mai arată că vecinul acestuia a realizat în anul 2005, pe căi ilicite, un nou proiect tehnic al casei care cuprindea și terasa nou construită.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, Legea 554/2001 privind contenciosul administrativ, Ordinul 536/1997 pentru aprobarea normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, Codul Civil.
În precizarea la motivele de recurs depuse la dosar, recurentul adaugă faptul că art. 7 alin. 21 din Legea 50/1991 prevede expres că autorizația de construire și anexele acesteia au caracter public și se pun la dispoziția publicului spre informare, pe pagina proprie de internet a autorității publice locale emitente sau prin afișare la sediul acesteia, după caz. Prin urmare, nu se poate susține că informațiile solicitate au caracter personal.
Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare în cauză.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea pe care reclamantul recurent a adresat-o pârâtei, înregistrată sub nr.322/28.01.2008 a solicitat ca aceasta să-i comunice, referitor la construcția familiei, modul de rezolvare a măsurilor stabilite în procesul verbal de control al -ului, cu termen limită la 22.01.2008, copia autorizației de construire, copie după proiectul de construcție, copie după acordul legalizat al vecinilor, copie după D privind iluminatul vecinătăților, modul de respectare a legii sănătății publice și temeiul legal prin care s-a respectat prevederile Codului civil privind distanța minimă de construire față de limita proprietății vecinului.
Prin adresa nr. 947/26.02.2008 intimata arată că eliberarea copiilor solicitate se poate face doar la cererea instanțelor de judecată, datorită faptului că, aceste acte sunt cu caracter personal.
Reținerea, atât de către intimată cât și de către instanța de fond că autorizația de construire, precum și actele ce au stat la baza emiterii acesteia, ar fi acte cu caracter personal este greșită.
Astfel, potrivit art. 2 lit. b și c din Legea nr.544/2001 prin informație de interes public se înțelege "orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației", iar prin informație cu privire la datele personale se înțelege orice informație privind o persoană fizică identificată sau identificabilă."
Potrivit art. 12 lit. d din același act normativ se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 11^1, informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii.
În conformitate cu art. 3 lit. a din Legea nr. 677/2001, prin date cu caracter personal se înțelege "orice informații referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoana identificabilă este acea persoana care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulți factori specifici identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale."
Din analiza dispozițiilor legale mai sus arătate rezultă că autorizația de construire și documentele ce au stat la baza emiterii acesteia nu pot fi considerate informații cu privire la datele personale, cererea reclamantului nevizând datele personale ale titularului autorizației de construcție, reclamantul fiind interesat doar de legalitatea acestei autorizații și de modul în care aceasta a fost respectată cu ocazia edificării construcției.
Caracterul de informație de interes public al autorizației de construire a fost stabilit și prin art. 7 pct.21 din Legea nr. 50/1991, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.261/2009 care stipulează că "Autorizația de construire și anexele acesteia au caracter public și se pun la dispoziția publicului spre informare pe pagina proprie de internet a autorității administrației publice emitente sau prin afișare la sediul acesteia, după caz."
Este adevărat că aceste dispoziții au intrat în vigoare ulterior adresei nr. 947/26.02.2008 emisă de către intimată, însă prin aceasta se confirmă faptul că autorizația de construire și anexele acesteia nu pot fi apreciate ca fiind informații cu privire la date cu caracter personal.
Prin urmare, Curtea constată că refuzul intimatei pârâte de a-i comunica recurentului reclamant copia autorizației de construire și anexele reprezintă un refuz nejustificat de a soluționa o cerere în sensul art.2 lit. i din Legea nr.554/2004.
În ceea ce privește solicitarea recurentului ca intimata să-i comunice modul de respectare a Legii sănătății publice și temeiul legal prin care s-a respectat prevederile Codului civil privind distanța minimă de construire față de limita proprietății vecinului, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată deoarece aceste informații exced competențelor pe care instituția pârâtă o are, prin raportare la cele solicitate de recurent, nefiind "informații de interes public", în sensul strict dat de art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, întrucât nu privește "activitățile" autorității chemate în judecată și nici nu "rezultă din activitățile" acesteia.
Este nefondată și solicitarea de obligare a intimatei la plata daunelor morale, recurentul nefăcând dovada existenței prejudiciului moral încercat ca urmare a refuzului comunicării informațiilor solicitate.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în baza art. 312 al.1 și 3 va admite recursul va modifica hotărârea atacată,în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta să comunice reclamantului, pe cheltuiala acestuia, potrivit art. 9 al. 1 din Legea nr.544/2001, copia autorizației de construire, copia proiectului de construcție, acordului legalizat al vecinilor și copia D -ului privind iluminatul vecinătăților, solicitate de către acesta și va respinge acțiunea reclamantului privind obligarea pârâtei de a răspunde la punctele 5 și 6 din adresa nr. 322/28.01.2008, precum și cererea de acordare a daunelor morale.
Deoarece pârâta a căzut în pretenții urmează a fi respinsă cererea acesteia de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și în recurs, potrivit art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat derecurentul reclamant,din O,-, - 89,.2. 9, în contradictoriu cuintimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI, cu sediul în localitatea, județul B, împotriva sentinței nr. 443/CA din 02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâtul Instituția Primarului Comunei.
Obligă pârâta să comunice reclamantului, pe cheltuiala acestuia, copia autorizației de construire, copia proiectului de construcție, copia acordului legalizat al vecinilor și copia -ului privind iluminatul vecinătăților, înscrisuri solicitate de reclamant prin adresa nr. 322/28.01.2008 înregistrată la instituția pârâtă.
Respinge acțiunea reclamantului privind obligarea pârâtei de a răspunde la punctele 5 și 6 din adresa nr. 322/28.01.2008, precum și cererea de acordare a daunelor morale.
Respinge cererea pârâtei intimate de acordare a cheltuielilor de judecată în fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. hot.; 16. 02. 2010
Jud. fond:
Dact. I; 17. 02. 2010; 4 ex.
- două exemplare comunicate cu:
recurentul reclamant,din O,-, - 89,.2. 9, jud. intimata pârâtă INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI, cu sediul în localitatea, județul- 2 comunicări emise la ___. 02.2010; predate la expediție la ___.02.2010.
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
