Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 662/2008. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 662/

Ședința publică din 16 septembrie 2008

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâtul Institutul Național de Statistică, cu sediul în B,-, sector 5 și chemata în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în-, județul H, împotriva sentinței nr. 535/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, fiind depusă și taxa de timbru în sumă de 4 lei (fila 19 dosar) din partea recurentului-pârât Institutul Național de Statistică.

Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr. 535/01.04.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dos. nr-, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei de interes a reclamantului, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Institutul Național de Statistică.

A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu și

A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor reprezentată de

A obligat pârâții și H să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de stabilitate pentru perioada 2005 - 2006 și prima de vacanță pentru anul 2006, sume actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății.

A obligat chemata în garanție, prin reprezentant, să asigure și să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamantului, stabilite prin hotărâre.

Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 18.12.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamantul a solicitat prin acțiunea introductivă formulată obligarea pârâților la acordarea și plata drepturilor salariale reprezentând sporul de stabilitate pentru perioada 2005 - 2006, precum și prima de vacanță pentru anul 2006, sume actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății. În motivare reclamantul susține că prin neacordarea acestor drepturi bănești au fost încălcate drepturile constituționale prevăzute de art. 16 alin. 1, art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituție și, totodată, art. 38 din Codul muncii, în sensul în care drepturile bănești nu puteau fi suspendate decât în situația în care s-ar fi impus pentru "apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru grav", conform textului constituțional mai sus - citat.

Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a sa pe motiv că reclamantul nu are raporturi de serviciu directe cu pârâta, iar pe fond, solicită respingerea acțiunii. De asemenea, arată în continuare instanța de fond în hotărârea atacată, a chemat în garanție invocând dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002.

Pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, reține instanța de fond, nefiind îndeplinite condițiile procedurale pentru o asemenea cerere, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.

Instanța de fond a respins excepția invocată de pârâtul reținând dispozițiile art. 11 din nr.HG 957/2005 care prevăd că H se află în subordinea pârâtului, sens în care acest din urmă pârât este ordonator principal de credite. De asemenea, instanța de fond a respins și celelalte excepții invocate.

Pe fondul cauzei, prima instanță arată că reclamantul este angajatul pârâtei

Potrivit art. 4 din G: nr. 9/1992, modificată de nr.OG 71/2004 și Legea nr. 433/2004, s-a prevăzut un spor de stabilitate pentru salariații și ai direcțiilor regionale și județene de statistică în cuantum de diferit calculat la salariul de bază, în funcție de vechime. De asemenea, art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 rep. prevede acordarea unei prime de vacanță funcționarului public.

Instanța de fond reține că prin acte normative succesive, aceste drepturi au fost suspendate, respectiv prin nr.OUG 92/2004, Legea nr. 511/2004 și Legea nr. 379/2005, norme care, la data soluționării acțiunii, nu erau în vigoare, astfel că prima instanță a considerat că se poate pronunța asupra neconstituționalității acestora, în sensul existenței unei astfel de neconstituționalități a dispozițiilor de suspendare, care, potrivit argumentelor arătate de instanța de fond, încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, normele de suspendare retroactivând, dar și art. 41 și 53 din Constituție.

În ce privește chematul în garanție, instanța de fond a considerat că cererea de chemare în garanție este fondată în raport cu art. 19 din Legea nr. 500/2002.

Față de această hotărâre au declarat recurs atât, prin reprezentant H, cât și

Prin motivele de recurs, pârâtul a criticat hotărârea atacată pe motiv că în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și că în mod greșit s-au acordat indicii de inflație ca lunară adăugată obligațiilor principale, întrucât neplata acestor sume principale s-a datorat eventualei culpe a legiuitorului, ce a suspendat acordarea acestora, și nu pârâtului.

Recurenta H solicită ca prin admiterea recursului să fie modificată integral hotărârea atacată și, pe fond, respinsă acțiunea introductivă de instanță. În esență susține că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, excepție susținută și în fața instanței de fond, respinsă de instanță, pentru că nu există un raport juridic direct între intimat și recurentă care să dea naștere la drepturi și obligații reciproce între părți. Motiv pentru care nu poate fi primită nici cererea de chemare în garanție. În ce privește fondul cauzei, recurenta consideră că în primul rând nu se specifică cuantumul despăgubirilor solicitate, deși orice cerere de chemare în judecată ar trebui să cuprindă un obiect bine determinat. De asemenea, arată că dreptul la prima de concediu a fost suspendat succesiv prin legile bugetului asigurărilor de stat.

Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:

În ce privește respingerea ca netemeinică a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului, instanța constată că în mod corect prima instanță a considerat că recurentul - pârât are calitate procesuală de pârât în prezenta cauză. Este adevărat că raportul juridic direct de muncă al reclamantului - intimat este încheiat și se derulează doar cu pârâtul H, însă acțiunea introductivă are ca și capăt principal de cerere obligarea la plata unor drepturi de către pârâtul în calitatea sa de ordonator principal de credite. Or, în cauza de față nu suntem în prezența unui litigiu legat de "contractul de muncă", ci este legat de raporturi juridice specifice legislației financiar fiscale, în raport cu pârâtul - recurent și cu chematul în garanție, și, respectiv, de raporturi de serviciu în raport cu pârâtul - intimat

În acest sens, nr.OG 9/1992 rep. privind organizarea statisticii oficiale prevede la art. 2 alin. 1 că organizarea statisticii oficiale este "organizată și coordonată de Institutul Național de Statistică, organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Guvernului, finanțat de la bugetul de stat", iar la aliniatul 3 al aceluiași articol prevede că în subordinea recurentului funcționează direcțiile județene de statistică, cum este și cazul pârâtului - intimat

În continuare, Hotărârea nr. 957/2005 rep. privind organizarea și funcționarea, prevede la art. 1 alin. 1 că recurentul are personalitate juridică, direcția județeană având personalitate juridică, calitate în care "gestionează bugetele și fondurile alocate"(art. 2 alin. 1 lit. e).

Or, în condițiile în care direcția județeană este finanțată integral de la bugetul ordonatorului de credite ierarhic superior (conform art. 16 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, este firesc ca recurentul să aibă calitate procesuală pasivă din moment ce reclamantul - intimat solicită, prin acțiunea introductivă, obligarea acestuia la plata drepturilor bănești în calitatea recurentului de ordonator de credite ce are ca atribuție finanțarea și repartizarea bugetului pentru pârâtul - intimat

În ce privește pretinsa lipsă de culpă invocată de recurent în raport cu plata despăgubirilor reprezentate de rata inflației, cum că legiuitorul ar fi fost cel care ar fi suspendat drepturile bănești cuvenite reclamantului - intimat, instanța nu va reține acest motiv de recurs ca întemeiat urmând ca și pe acesta să îl respingă. În fapt, acordarea acestor despăgubiri reprezintă o justă despăgubire a reclamantului - intimat pentru neplata drepturilor bănești recunoscute de instanță, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, în solidar cu copârâtul intimat avea obligația prevederii în buget a sumelor în cauză și la plata acestora către reclamantul - intimat, potrivit prevederilor legale menționate mai sus.

În ce privește primul motiv de recurs invocat de pârâtul prin reprezentant, instanța nu-l va reține, urmând a-l respinge ca nefundat.

În acest sens, Ministerul Finanțelor Publice are un rol bine determinat în elaborarea și aprobarea bugetului de stat anual, buget în care sunt prevăzute propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite (art. 16 și art. 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice).

Cu alte cuvinte, Ministerul Finanțelor Publice poate să respingă propunerile de buget ale ordonatorilor principali de credite, în cazul de față Ministerul Administrației și Internelor.

Din acest punct de vedere, instanța constată că Ministerul Finanțelor Publice, din această perspectivă, poate avea calitate procesuală pasivă în raport cu obligațiile sale legale prevăzute de art. 16 și 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 și, ca atare, poate fi obligat la prevederea (și acceptarea propunerilor făcute de ordonatorii principali de credite) în bugetul anual sau în rectificările bugetare, care se adoptă de asemenea prin lege la propunerea și fundamentarea făcută de Ministerul Finanțelor Publice, a acestor sume ce concretizează drepturile solicitate de reclamanții-intimați.

În ce privește fondul cauzei, instanța constată că niciunul dintre recurenți nu a motivat în vreun fel nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii instanței de fond. Totuși, în virtutea rolului devolutiv, instanța reține că drepturile bănești, la care se face referire în acțiunea introductivă, a fost prevăzut de legiuitor cu intenția clară de a fi acordat. Cu alte cuvinte, aceste dispoziții au fost prevăzute ca atare în actul normativ pentru a fi puse în aplicare. Or, prin restrângerea nejustificată a dreptului, prin actele normative succesive de suspendare a efectelor dispoziției prin care se acordă dreptul bănesc, se înfrâng dispozițiile art. 53 din Constituție, care prevăd că "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."Legiuitorul, prin suspendarea nejustificată și neargumentată în niciun fel a drepturilor salariale, s-a comportat arbitrar, vătămând drepturile intimaților la protecție socială, această din ultimă noțiune fiind explicată și prevăzută de art. 41 alin. 2 din Constituție.

Pentru toate aceste argumente, instanța va respinge recursurile formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursurile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în-, județul H și Institutul Național de Statistică, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 535/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2008.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 exp./ 30.09.2008

Jud.fond.;.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 662/2008. Curtea de Apel Tg Mures