Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 665/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 665
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier -- -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, domiciliat în G,-, bloc 4A,.2,.2. 21, domiciliat în G,-, -A,.43, domiciliat în G,-, împotriva sentinței civile nr.252/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul este la primul termen, motivat, timbrat și recurentul a depus o cerere la dosar prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrata sub nr- reclamanții, în contradictoriu cu parații Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE, INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUD. G și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANELOR B, a solicitat obligarea la plata drepturilor salariale neacordate, sume reprezentând sporul de 30% din salariul de baza lunar, pentru perioada 01.09.2002 (data începând cu care au devenit aplicabile dispozițiile OUG 43/2002) - 31.03.2006 (ziua anterioară intrării în vigoare a OUG nr.27/2006), actualizate cu indicele de inflație actualizat de la data când trebuiau acordate drepturile și pana la data achitării efective a sumelor cuvenite. În cazul în care nu este posibila actualizarea despăgubirilor, solicita obligarea paraților la plata dobânzii aferente despăgubirilor solicitate, calculate de la data când trebuiau acordate, sporul de 30% din salariul de baza lunar și pana la data achitării efective a sumelor cuvenite și obligarea paratului Ministerul Economiei și Finanțelor sa vireze la bugetul MIRA fondurile bănești necesare achitării drepturilor solicitate. Totodată a solicitat anularea situației create prin discriminare și obligarea IGPR și a IPJ G sa efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidentele privind salarizarea reclamantei, în sensul acordării sporului de 30% din salariul lunar de baza pentru perioada 01.09.2002 - 31.03.2006.
În motivarea acțiunii, au arătat că sunt ofițeri în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean G, desemnați ca organ de cercetare al poliției judiciare prin ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza disp. art.201, alin.3, din Cod procedură penală și art.2 alin.3 din Legea nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
Potrivit art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de politie judiciara detașați la Departamentul Național Anticorupție "primesc un spor de 30%" din salariul de baza lunar. Acest spor a fost prevăzut de lege și pentru procurorii DNA și pentru judecătorii care compun completele de judecata specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
În cazul ofițerilor de politie judiciara detașați la DNA sporul a fost menținut la nivelul de 30% după intrarea în vigoare a OUG nr. 24/2004 privind creșterea transparentei în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea masurilor de prevenire și combatere a corupției, insa în perioada cat au activat ca ofițeri de politie judiciara nu au beneficiat de un asemenea spor prevăzut de actele normative susmenționate, deoarece nu au fost printre cei detașați la DNA.
Arata ca, prin neacordarea acestui spor a fost supusa unui tratament discriminatoriu fata de ofițerii Politiei Judiciare care au beneficiat de aceste drepturi salariale, având în vedere ca a deținut aceleași atribuții ca și ofițerii detașați în cadrul DNA. Considera ca, în virtutea funcției pe care o au în perioada indicata a îndeplinit o munca egala cu ceilalți ofițeri de politie judiciara detașați la DNA, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității intre salariați și anume un salariu egal pentru o munca egala.
Prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofițerilor de politie judiciara din cadrul DNA, a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat prevederile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000, modificata și completata privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin sporul de 30% nu s-a făcut decât sa se creeze o discriminare intre ofițerii de politie care participa la cercetarea unei infracțiuni de corupție, numai ca incoruptibilitatea trebuie asigurata de toți ofițerii din politia judiciara. Acordarea sporului de 30% pentru ofițerii de politie judiciara detașați la DNA a fost motivata de necesitatea daa sigura incoruptibilitatea acestora.
Paratul Ministerul Economiei și Finanelor B, prin întâmpinarea depusa a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
La rândul său, paratul IGPR prin întâmpinarea depusa a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicita respingerea acțiunii ca nefondata.
Potrivit dispozițiilor legale invocate în susținerea prezentei cereri (art. 28 al. 5 din OUG 43/2002, în vigoare pana la data de 29.03.2006), ofițerii și agenții de politie detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție beneficiau de un spor la salariu de 30% "pentru activitatea specializata de combatere a infracțiunilor de corupție".
Criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporului la salariu, solicitat de reclamanta, numai unor dintre ofițerii de politie judiciara, este prevăzut, așa cum s-a mai precizat chiar în cuprinsul dispozițiilor legale invocate, care stipulează ca acesta se acorda numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție (DNA), fiind "justificat obiectiv de scop legitim".
Diferențierea de tratament aplicata polițiștilor din cadrul DNA are la baza criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura MIRA, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Solicita sa se constate ca exista dispoziții legale, dar cu respectarea Constituției, prin care s-a dispus acordarea sporului solicitat de către reclamanți numai ofițerilor și agenților de politie detașați în cadrul DNA, calitate pe care reclamanta nu a avut-o niciodată, astfel instanței de judecata revenindu-i doar rolul de a constata existenta acestora dispoziții, fără a se putea pronunța cu privire la oportunitatea, legalitatea sau constituționalitatea lor.
Subliniază ca, pentru a beneficia, în perioada menționata de dreptul solicitat, reclamanta trebuie sa îndeplinească condiția esențiala stabilita de legiuitor în OUG nr. 43/2002 privind Direcția Naționala Anticorupție și anume sa fie detașați în cadrul DNA.
Analizând și coroborând ansamblul probator administrat în cauza, s-au retinut următoarele:
Prin acțiunea formulata, reclamanții au solicitat obligarea paratelor MIRA B, MEF B, IGPR B și IPJ G la plata sporului de 30% din salariul de baza lunar pentru perioada 01.09.2002 - 31.03.2006; actualizarea acestor sume în raport cu indicele de inflație; anularea situației creata prin discriminare și obligarea acestora la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în evidentele privind salarizarea.
Având în vedere ca reclamanții și-au motivat acțiunea pe dispozițiile OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, instanța retine ca excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocata de parata IGPR pentru perioada 01.09.2002 - 28.11.2005 este fondata pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 27 al. 1 și 2 din OG 137/2000 republicata, persoana care se considera discriminata poate formula în fata instanței de judecata o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare. Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesata putea sa ia la cunoștința de săvârșirea ei.
Astfel, sporul de 30% pe care îl solicita reclamanta a fost acordat prin art. 28 al. 4 din OUG nr. 43/11.04.2002 privind Parchetul Național Anticorupție. Cum data săvârșirii faptei este data intrării în vigoare a OUG nr. 43/2002 despre care face vorbire OG 137/2000 republicata și fata de data introducerii acțiunii, respectiv 25.11.2008, instanța retine ca termenul de prescripție de 3 ani a fost depășit, acesta împlinindu-se în luna martie 2008.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de paratele MEF și IGPR, instanța retine ca este nefondata deoarece rolul pârâtei MEF este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite și de virarea fondurilor bănești alocate către MIRA pentru achitarea de despăgubiri.
Cât privește pârâta IGPR, se reține că potrivit art.5 și 12 alin.2 din Legea nr.218/2002, Inspectoratele Județene de Poliție sunt unități teritoriale din subordinea IGPR, iar datorită acestei subordonări, această din urmă pârâtă este cea care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților teritoriale, cu atât mai mult cu cât, în calitate de ordonator secundar de credite, verifică și controlează cum unitățile subordonate își îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare și extrabugetare și ca atare, această pârâtă are calitatea procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei, respectiv pretențiile reclamanților pentru perioada 28.11.2005 - 31.03.2006, reprezentând drepturi salariale neacordate precum și celelalte capete ale acțiunii, reține următoarele:
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese faptul că reclamanții sunt lucrători de poliție judiciară în cadrul IPJ
În raport de calitatea pe care o au, salarizarea reclamanților se face potrivit normelor cuprinse în OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nicidecum prin aplicarea prevederilor OUG nr.43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, sunt incidente Deciziile Curții Constituționale nr.818/2008, 819/2008, 820/2008, 821/2008, prin care s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, pe care se întemeiază reclamanții, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Cadrul legal incident în cauză este reprezentat de OUG nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, modificată prin OUG nr.24/2004 privind creșterea transparenței exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției.
Textul inițial al OUG nr.43/2002 prevedea la art.28 alin.4 că ofițerii de poliție judiciară primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din solda lunară.
Prin OUG nr.24/2004 s-a prevăzut la art.28 alin.3 că ofițerii de poliție judiciară din Parchetul Național Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr.4 la OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.353/2003, precum și în prezenta ordonanță de urgență. Ofițerii de poliție judiciară care au funcția de șef de birou sunt salarizați potrivit anexei nr.I cap.A nr.crt.28, iar cei care au funcția de șef de serviciu, potrivit anexei nr.1 cap.A nr.crt.27.
Raportat la prevederile anexei nr.4 din OG nr.38/2003 ofițerii de poliție judiciară detașați la Direcția Națională Anticorupție beneficiază de următoarele drepturi salariale:
salariul de bază al funcției îndeplinite; salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acesta.
Prin art.41 lit.e din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției s-au abrogat prevederile art.28 alin.3 și 4 din OUG nr.43/2002.
Analizând dispozițiile legale menționate anterior, rezultă că ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA au beneficiat de sporul salarial de 30% în perioada aprilie 2002 - martie 2006.
-și activitatea în cadrul IPJ G, salarizarea reclamanților nu se poate face decât potrivit OG nr.38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de anulare a situației create prin discriminare, apreciată de aceștia ca fiind creată prin actele normative prin care s-a stabilit acordarea sportului pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție numai polițiștilor, care își desfășoară activitatea în cadrul DNA, se constată următoarele:
Potrivit art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere, restricție, sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop restrângerea, înlăturarea, recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții politice.
Astfel, analizând definiția dată de legiuitor rezultă că pentru stabilirea existenței oricărei fapte de discriminare trebuie avute în vedere elementele de bază ale acesteia, respectiv criteriul de discriminare și încălcarea unui drept recunoscut de lege.
În ceea ce privește criteriul de discriminare, în cuprinsul alin.2 al. art.2 din OG nr.137/2000 se prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporului la salariu solicitat numai unora dintre ofițerii de poliție judiciară, este prevăzut chiar și în cuprinsul dispozițiilor legale menționate, care stipulează că acesta se acordă numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul DNA, fiind justificat obiectiv de un scop legitim.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor din cadrul DNA are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura MIRA, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorită complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați.
Împotriva sentinței nr.252/2009 a Tribunalului Galați în termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenții au arătat că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motivația instanței fiind în contradicție cu legea.
Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea fiind lipsită de temei legal.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041 Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune.
Conform actelor existente la dosar, reclamanții îndeplinesc funcția de ofițeri de poliție judiciară în cadrul G - Serviciul Poliției Rutiere, desemnați ca orgae de cercetare ale Poliției Judiciare prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza disp.art.201 alin.2 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare.
Potrivit art.28 din nr.OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost revăzut de lege și pentru procurorii DNA sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUG245/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la
Legiuitorul a justificat acordarea sporului de necesitatea intensificării luptei împotriva fenomenului de corupție și a instituirii unor măsuri imediate pentru reiterarea instituțiilor specializate în combaterea infracțiunilor de corupție.
În funcția îndeplinită de reclamanți, aceștia nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție. Ca atare, atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară care nu au fost detașați, deși îndeplinesc în virtutea funcției pe care o aveau, o muncă egală, rezultă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariații și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Ori, prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie, și anume: art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG137/2000, modificată și completată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Munca egală în cazul ofițerilor de poliție judiciară a fost constatată chiar de legiuitor prin similitudinea atribuțiilor și competențelor absolute identice din textele de lege menționate.
În plus, în speță, prin instituirea sporurilor de 30% și apoi de 40% nu s-a făcut decât să se creeze o discriminare între ofițerii de poliție care participă la cercetarea unei infracțiuni de corupție, numai că incoruptibilitatea trebuie asigurată de toți ofițerii din poliția judiciară.
Instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară a creat o inegalitate, un tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale și deci o discriminare, nefiind o stare de fapt diferită, situațiile fiind analoage și comparabile.
În același sens sunt și prevederile art.20 din Constituție, potrivit cărora: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte(2). Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale". Totodată potrivit art.11 din Constituție:"(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".
Prin neacordarea sporului salarial de 30% reclamanții au fost supuși unui tratament discriminatoriu față de ofițerii poliției judiciare detașați la și, ca urmare au suferit un prejudiciu material care justifică cererea de despăgubiri.
În același sens a dispus și Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a apreciat că diferență de tratament devine discriminare în sensul art.14 din Convenție atunci când au în vedere distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă(CEDO 18.02.1991 Fredin c/, 23.06.1993 Hoffman c/).
Astfel, Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale statului comunitar. În sfera dreptului comunitar principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar ( 23 iulie 1968 citat de - " Convenția Europeană a Drepturilor Omului" - Comentariu pe articole -.I - Drepturi și libertăți). Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România a aderat, trebuie respectată cu prioritate față de dreptul intern, în caz contrar instituindu-se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care și le-a asumat Statul Român.
Comparând textele normative care reglementează desfășurarea activităților, atribuțiilor și controlul asupra actelor efectuate de ofițerii de poliție judiciară cu cei din cadrul este lesne a se observa, sub aspectul comparabilității, întrunirea tuturor condițiilor de analogie astfel încât, polițiștii judiciari efectuează aceleași activități.
Sub aspectul gradului de complexitate al infracțiunilor cercetate, se constată, de asemenea, că di identitatea de denumire (poliția judiciară) și din identitatea de acte și activități efectuate (ambele categorii de polițiști efectuează acte de cercetare penală dispuse de procurori sub directa coordonare și supraveghere a acestora, iar actele întocmite de ofițerii de poliție judiciară din dispoziția scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestora din urmă) rezultă fără echivoc intenția legiuitorului de a reglementa și înființa structuri specializate în cercetarea infracțiunilor care fac obiectul de activitate în cauză.
Curtea apreciază că în mod greșit s-a constatat că a intervenit prescripția pentru perioada menționată, neputând opera prescripția atâta timp cât dreptul nu fost recunoscut.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul cu consecința modificării sentinței în parte în sensul admiterii acțiunii în parte și obligării pârâților la plata sporului de 30% din salariul de bază lunar pentru perioada 1.09.2002 - 31.03.2006, actualizat cu indicele de inflație calculat de la data 1.09.2002 până la data achitării efective, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanții, domiciliat în G,-, bloc 4A,.2,.2. 21, domiciliat în G,-, -A,.43, domiciliat în G,-, împotriva sentinței civile nr.252/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în consecință;
Modifică sentința nr.252/2009 a Tribunalului Galați în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanți în parte și obligă pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul General al Poliției Române B și Inspectoratul de Poliție al Județului G la plata către reclamanți a drepturilor salariale neacordate reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1.09.2002 - 31.03.2006, actualizat cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului până la data achitării efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2009.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VD/01.07.2009
Tehno ZE/02.07.2009
ex.2
Fond:
OPINIE SEPARATĂ
Apreciem, în dezacord cu majoritatea membrilor completului de judecată, că sentința pronunțată de instanța de fond este completă și corect motivată, răspunzând imperativelor apărării drepturilor fundamentale ale persoanelor, cum ar fi dreptul de a beneficia de aceleași salariale, în condițiile desfășurării unei activități dacă nu cumva identice, cel puțin comparabile.
În discuție litigiul pendinte se referă la acordarea sporului de 30% din salariul lunar, pe o perioadă determinată, reclamanților în considerarea calității lor de ofițeri ai poliției judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului G desemnați în această calitate prin Ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative.
A fost invocată în susținerea cererilor de chemare în judecată, o situație discriminatorie, astfel cum aceasta este definită prin art.27 alin.4 din nr.OG137/2000, în raport de ofițerii și agenții de poliție judiciară detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Tribunalul Galația respins cererea.
În recurs sarcina Curții, este numai aceea de a examina dacă în cauză, diferențierea de tratament, s-a datorat unei stări de discriminare reală sau dacă ea se circumscrie măsurilor adecvate și suficiente pentru cei ce urmau să desfășoare activități specifice datorate modificării raporturilor de serviciu față de ceilalți polițiști, precum și complexității activităților desfășurate de instituția în care au fost detașați.
Curtea reamintește că legea protejează deopotrivă dreptul oricărei persoane fără restricții, dar și fără a crea anumite egalizări în mod artificial, la adăpostul unei pretinse discriminări.
Sub acest aspect, Curtea își însușește pasajele pertinente din hotărârea instanței de fond ca argumente în adoptarea soluției de respingere a acțiunilor, subliniind că, indemnizația stabilită prin nr.OG27/2006, se cuvine doar polițiștilor, considerentele vizând complexitatea cauzelor și gradul sporit de dificultate al actelor de procedură penală îndeplinite de agenții și ofițerii de poliție detașați la, între activitățile desfășurate de aceștia și cealaltă categorie, existând deosebiri majore.
În raport de aceste considerente, din punctul nostru de vedere, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, recursul reclamanților urma a fi respins.
JUDECĂTOR,
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
