Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 668/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.668
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Apostu Dr. - - - președinte secție
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul -, domiciliat în, B-dul -, bloc 20,.A,.9 împotriva sentinței nr.394 din 12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen de judecată, motivat, timbrat la valoare, și recurentul a solicitat ș-i judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.394/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul -, domiciliat în, str.-,.20,.A,.9, județul V, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, sect.1,- și V, cu sediul în F,- și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sect.1, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
A constatat că reclamantul nu are dreptul la prima de concediu pentru anii 2001-2003.
A constatat prescris dreptul la despăgubiri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr.1072/91/08, reclamantul a chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului V pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să fie obligați să îi recunoască dreptul la primele de concediu pentru perioada 2001-2003, cu plata corespunzătoare a drepturilor bănești reprezentând aceste prime actualizate și a dobânzilor legale.
Reclamantul a fost cadru militar până la data de 24.08.2002, noțiunea de funcționar public cu statut militar, utilizata de reclamant, nefiind utilizată în cuprinsul Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, iar, de la 24.08.2002 și în continuare, funcționar public cu statut special.
Până la adoptarea Legii nr.360/2002, statutul polițistului a fost reglementat de Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, la art.109 din acest act normativ fiind stipulat faptul că dispozițiile legii sunt aplicabile și cadrelor militare din Ministerul d e Interne.
Tribunalul a reținut că în cuprinsul art.9 din Legea nr.80/1995, precum și din Legea nr.138/1999 privind salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, nu este prevăzut dreptul la prima de concediu de odihnă, printre drepturile polițiștilor, aceste prevederi legale fiind aplicabile până la data de 1.01.2004.
Nici Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, care a reglementat dreptul polițistului la o serie de sporuri și premii nu a prevăzut dreptul acestuia la prima de concediu.
Mai mult decât atât, art.78 alin.2 din lege a prevăzut că, până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.138/1999.
Salarizarea polițiștilor a fost reglementată separat de a altor categorii, prin nr.OG38/2003, acesta fiind momentul în care, prin art.37 alin.2, s-a reglementat pentru prima oară dreptul lor la prima de concediu.
Cum, potrivit prevederilor art.60 din nr.OG38/2003, dispozițiile ordonanței au intrat în vigoare de la data de 1.01.2004, rezultă că de la această dată s-a născut dreptul reclamanților la prima de concediu.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin Decizia XII din 5.02.2007, prin care s-a decis că, în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004-2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată, decizia fiind obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
În considerarea acestei situații, tribunalul a constatat că reclamantul nu are dreptul la prima de concediu pentru perioada 2001-2003.
Cum, în cauză, nu ne aflăm în prezența unui drept acordat printr-un act normativ, a cărui aplicare să fi fost ulterior suspendată, tribunalul a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență nr.146 din 19 decembrie 2007 pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Cât privește acordarea drepturilor bănești pentru această perioadă tribunalul, având în vedere data introducerii acțiunii față de dispozițiile art.1 din Decretul nr.167/1958, a constatat prescris dreptul la despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, cu următoarea motivare:
Dreptul la acțiune pentru perioada 2001-2003, arată că momentul nașterii dreptului la acțiune pentru obținerea primelor de concediu neacordate a început să curgă de la 01.01.2007, dată la care a încetat de drept suspendarea dreptului, nu s-ar putea aprecia că a intervenit prescripția extinctivă, deoarece conform art.3 din Decretul nr.167/1958 are dreptul ca în trei ani de la momentul nașterii dreptului său la acțiune să se adreseze instanței de judecată pentru valorificarea acestuia, suspendarea acordării dreptului atrăgând și suspendarea dreptului de a se adresa instanței, conform principiului "sequitor accesorium principale", dreptul la acțiune în scopul valorificării dreptului fiind subsecvent, secundar dreptului însuși, principal.
În dovedirea temeiniciei și a legalității acordării primelor de concediu pe anii 2001,2002 și 2003, drept conferit de lege dar care nu i-au fost încă date, invocă Decizia nr.XXIII/12 decembrie 2005 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii prin care magistraților, fiind și ei funcționari publici, le-au fost acordate aceleași drepturi, interpretându-se texte de lege din legile bugetului ce duceau la o situație juridică identică, s-a decis că: " Având în vedere că suspendarea unui drept nu înseamnă stingerea, pierderea acestuia, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său, se impune să se constate suspendarea dreptului la acordarea primei de concediu care nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acelui drept. În consecință, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redus la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat pe perioada anilor 2001,2002 și 2003, perioadă în care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Dacă am interpreta în sens contrar s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Curtea analizând actele dosarului constată:
Tribunalul Vranceaa pronunțat o soluție temeinică și legală atunci când a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Într-adevăr, legea nr.360/2002 privind Statutul Polițistului, le conferă acestora statutul de funcționari publici speciali, de la intrarea în vigoare a acestei legi. Din acest moment se putea face trimitere la dispozițiile Legii nr.188/1999 funcționarilor public. De aceea susținerea recurentului reclamant cu privire la suspendarea acestui drept sunt valabile pe perioada 2004-2006.
Începând cu 18.01.2004, a intrat în vigoare și nr.OG38/2003, prin care sunt salarizați polițiștii ca funcționari publici.
Corect a reținut instanța de fond că este aplicabilă și decizia de îndrumare nr.XII din 05.02.2007 a B, prin care s-a decis că prima de concediu se acordă pentru perioada 2004-2006, în cazul polițiștilor.
În concluzie, pe baza celor de mai sus expuse și pe temeiul disp.art.312 Cod proc.civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamantul -, domiciliat în, B-dul -, bloc 20,.A,.9 împotriva sentinței nr.394 din 12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2008.
Președinte, Dr. | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VS/12.12.2008
Tehno ZE/15.12.2008
ex.2
Fond:
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
