Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 669/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.669
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Apostu Dr. - - - președinte secție
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI G cu sediul în G,-, împotriva sentinței 259/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, personal și recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul nu este timbrat la valoare, după care;
Reprezentantul recurentului depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Întrebate fiind părțile precizate că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului, pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea sentinței recurate, iar în rejudecare respingerea acțiunii ca nefondată.
Intimatul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. depune concluzii scrise la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea formulată de reclamantul s- solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului G la plata drepturilor salariale reprezentând prima de vacanta pentru anii 2002, 2003 si 2006.
În fapt a arătat că in baza Ordinului MAI 132/09.02.2004 si OUG 38/2004 polițiștilor beneficiază anual de prima de concediu egala cu salariul de baza avut in luna anterioara plecării in concediu, drepturi de care nu a beneficiat pe anii 2002, 2003 si 2006 (acțiune precizata la ultimul termenul de judecata).
In drept a invocat prevederile 132/2004 si art.6 si 37 din OUG 38/2003.
Prin întâmpinarea formulata, parata a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive si lipsei capacitații procesuale pasive, motivat de faptul ca IPJ Gad obândit personalitate juridica in anul 2002, prin Legea nr. 218/2002 privind organizarea si funcționarea Politiei Romane.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamantul,pana la momentul pensionarii, pentru perioada 24.08.2002 pana la 30.11.2006 a avut calitatea de funcționar public cu statut special potrivit art.1 din Statutul polițistului (360/2002) la IPJ G, din acest punct de vedere paratul având atât calitate cit si capacitate procesuala pasiva, sens in care au fost respinse excepțiile invocate de acesta, ca nefondate.
Potrivit art.37 alin 2 din OG 38/2003 "la plecarea in concediul de odihna polițistul primește o prima de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu."
Ulterior prin art.7 alin 3 din 519/2003, art.8 alin 7 din 511/2004 si art.5 alin 5 din 379/2005 s-a dispus succesiv suspendarea aplicării prevederilor din actele normative referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării in concediul de odihna pentru anii 2004, 2005 si 2006.
Potrivit art.56 si 64 din 24/2000 după intrarea in vigoare a unui act normativ suspendarea acestuia este posibila doar printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior,iar la expirarea perioadei de suspendare actul normativ reintra in vigoare ori in speța aceste dispoziții nu au fost respectate, dreptul fiind suspendat prin acte normative inferioare celui prin care a fost stabilit.
In alta ordine Curtea Constituționala a apreciat just ca aceste suspendări succesive sunt in esența neconstituționale nefiind in concordanta cu art.53 din Constituție care limitează legislativul cu privire la restrângerea unor drepturi doar in anumite cazuri-apărarea sanatatii, securității naționale a ordinii si moralei publice a drepturilor si libertăților ori in situații de dezastru sau calamitati- situații ce nu-si găsesc aplicabilitatea in speța dar care exced competentei Curții deoarece actele normative respective au fost abrogate si nu mai pot fi declarate neconstituționale. (.56/2005)
Ca atare controlul asupra acestor norme cade sub incidenta instanțelor in raport de obiectul dedus judecații, respectiv neacordarea drepturilor salariale - 823/9.03.2006 a ICCJ - care apreciază ca normele menționate anterior au fost elaborate si aplicate cu incalcarea legii fundamentale precum si a normelor speciale.
Așadar in speța reclamantul este îndrituit a solicita si primi drepturile salariale solicitate conform art.161 alin 4 si art.269 din Codul muncii, dispoziții care consfințesc obligația angajatorului de al despăgubi pe salariat in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale in situația in care nu i-a achitat drepturile salariale.
de aceste considerente instanța a admis acțiunea formulata de reclamant, astfel cum a fost precizata.
Împotriva sentinței nr.259/2008 a Tribunalului Galați în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul a arătat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la două capete de cerere, și anume, cel prin care reclamantul solicită să i se constate dreptul la prima de concediu pentru anii 2000-2003, precum și acela prin care solicită să i se acorde dreptul la prima de concediu pentru anii 2000-2001.
Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut obligând la plata primei de concediu și pe anul 2006, deși reclamantul nu a solicitat acest lucru.
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a Legii nr.80/1995 și Legii nr.360/2002.
Dreptul polițiștilor la plata primei de concediu a fost reglementat prin Legea nr.360/2002, reclamantul neputând solicita acest drept pentru anii 2000-2003, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a legilor aplicabile în materie, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune.
În perioada 01.01.2000-23.08.2002 reclamantul a avut calitatea de cadru militar, iar potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.80/1995 "cadrele militare sunt în serviciul națiunii", iar potrivit art.4 din același act normativ: cadrele militare se pot afla în una dintre următoarele situații:
- în activitate, când ocupa o funcție militară. Calitatea de cadru militar în activitate se menține și pe timpul cât acestea sunt eliberate din funcții pentru a urma diferite forme de pregătire în interesul serviciului, precum și atunci când sunt puse la dispoziție: în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere: pentru cazurile de boală stabilite prin hotărâre a Guvernului; pe timpul cât sunt în captivitate.
Pot fi ofițeri militari sau subofițeri în activitate personale care au numai cetățenie română:
- în rezervă, când nu ocupă o funcție militară, dar întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi chemate să îndeplinească serviciul militar ca rezervă concentrați sau mobilizați, iar la nevoie, în calitate de cadre militare în activitate.
- în retragere, când, potrivit legii, nu mai pot fi chemate pentru îndeplinirea serviciului militar".
Potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.188/199 "Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică, iar potrivit art.2 alin.1 "Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome".
Art.2 alin.3 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, enumeră activitățile desfășurate de funcționarii publici care implică exercitarea prerogativelor de putere publică și anume:
- punerea în executare a legilor și a celorlalte acte normative;
- elaborarea proiectelor de acte normative și a altor reglementări specifice autorității sau instituției publice, precum și asigurarea avizării acestora;
- elaborarea proiectelor politicilor și strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor și statisticilor necesare realizării și implementării politicilor publice, precum și a documentației necesare executării legilor, în vederea realizării competenței autorității sau instituției publice;
- consolidarea, controlul și auditul public intern;
- gestionarea resurselor umane și a resurselor financiare;
- colectarea creanțelor bugetare;
- reprezentarea intereselor autorității sau instituției publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din țară și străinătate, în limita competențelor stabilite de conducătorul autorității sau instituției publice, precum și reprezentarea în justiție a autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea;
- realizarea de activități în conformitate cu strategia de informatizare a administrației publice.
Mai mult, în cadrul funcțiilor publice care se regăsesc în anexele Legii nr.188/1999 nu se află și funcția deținută de reclamant în perioada de referință 28.09.1996 - 23.08.2002.
În concluzie, neavând calitate de funcționar public, reclamantului nu i se pot recunoaște drepturile privind primele de concediu pentru anii 2000-23.08.2002.
Dreptul reclamantului la prima de concediu a luat naștere prin nr.OG38/2003, intrată în vigoare la 01.01.2004.
Cadrul legal aplicabil reclamantului, în perioada de referință 2000-2003 a fost generat de - Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, pentru perioada 01.01.2002 - 23.08.2002, respectiv Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, pentru perioada 24.08.2002-31.12.2003.
În ceea ce privește salarizarea pentru perioada de referință 2000-2003, s-au aplicat prevederile Legii nr.138/1999 ( privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, cu modificările și completările ulterioare) iar din 01.01.2004 se aplică prevederile nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale poliților.
Dreptul la prima de concediu a fost instituit polițiștilor abia din anul 2004, prin nr.OG38/2003, anterior acestui act normativ neexistând dispoziție legală care să acorde un astfel de drept bănesc polițiștilor, întrucât acestuia nu i-au fost aplicabile prevederile Legii nr.188/1999, ci ale Legii nr.80/1995 și ale Legii nr.138/1999 care nu acordă un astfel de drept bănesc.
Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului, dispune în art.78 care se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 dar numai - în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate de legislația specifică polițistului.
Art.78 alin.2 din Legea nr.230/2002 prevede că "până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale refereitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională" în speță Legea nr. 138/1999, care nu acordă polițiștilor dreptul la prima de concediu.
Dispozițiile din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, la care face referire reclamantul, reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii public și stat, iar reglementarea specială este dată de Legea nr.360/2002, iar având în vedere principiul potrivit căruia legea specială poate deroga de la legea generală, actele normative aplicabile polițistului derogă și nu acordă acestora dreptul la prima de concediu în perioada 2000-2003.
Un alt argument în favoarea susținerilor cu privire la fapptul că polițiștilor nu le poate fi recunoscut dreptul la prima de concediu anterior anului 2004, rezultă din conținutul următoarelor prevederi legale.
Legea nr.188/1999 în art.35 alin.2 prevede faptul că "Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Iar salariul de bază al polițiștilor este reglementat prin nr.OG38/2003, art.2, și este compus din:
- salariul pentru funcția îndeplinită;
- salariul pentru gradul profesional deținut;
- gradații;
- sporul pentru misiune permanentă și, după caz,
- indemnizația de conducere și salariul de merit.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.138/1999, art.3, cadrele militare în activitate au dreptul la o soldă lunară compusă din:
- solda de funcție;
- solda de grad;
- solda de merit;
- indemnizația de comandă;
- gradații și
- indemnizația de dispozitiv.
Totodată potrivit aceluiași act normativ, cadrele militare mai beneficiază de indemnizații, prime, sporuri, premii.
Până la intrarea în vigoare a nr.OG38/2003, polițiștii au fost salariați tot în baza Legii nr.138/1999, li s-a acordat solda lunară și nu salariu de bază, potrivit dispozițiilor legale solda lunară nu este echivalentul salariului lunar al polițiștilor, de aici rezultă imposibilitatea calculării și acordării primelor pentru perioada 2000-2003.
În același sens este și Decizia nr.12/05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care dispune: "prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu(.) se cuvine pentru perioada anilor 2004-2006 astfel cum a fost reglementată prin art.37 alin.2 teza I din nr.OG38/2003.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată pentru perioada 2000-2003, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate, având în vedere obiectul acțiunii, astfel cum a fost precizat de reclamant la termenul din 22.01.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE, recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI G cu sediul în G,-, împotriva sentinței 259/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința nr.259/2008 a Tribunalului Galați în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul, având ca obiect plata primei de concediu pentru perioada 2000-2003 ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2008.
Președinte, Dr. | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VD/03.12.2008
Tehno ZE/04.12.2008
ex.2
Fond:
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
