Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 67/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE NUMĂRUL 67
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei recursului declarat de V cu sediul în Focșani,- A, jud. V, împotriva sentinței nr. 713/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta V consilier juridic, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul recurentei nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei, prezintă oral motivele de recurs și în concluzie solicită admiterea recursului cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1993/c+c/05.11.2007 pe rolul Tribunalului Vrancea - Secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta V solicitând plata primei de vacanță pe perioada 2000 - 2004, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății.
Prin sentința nr. 713/20.11.2007 Tribunalul Vrancea a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru
și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești cuvenite cu titlu de primă de vacanță pentru anii 2000 -2004 sumă ce se va actualiza cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că s-a avut în vedere faptul că potrivit art. 1 al. 3 și art. 53 al. 1 din Constituție, drepturile cetățenilor sunt garantate iar restrângerea exercițiului acestor drepturi poate fi dispusă numai în cazuri speciale și dacă se impune după caz.
În speță restrângerea drepturilor nu se justifică, iar împrejurarea suspendării prin acte normative succesive pe o durată de mai mulți ani nu se poate transforma în măsură permanentă, însemnând însăși înlăturarea acestui drept.
Legile trebuie aplicate în spiritul și litera lor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V invocând că hotărârea este pronunțată fără temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond nu a avut în vedere criticile privind neconstituționalitatea actelor normative care au impus suspendarea aplicării depozițiilor referitoare la prima de vacanță.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 alin. 2 din. nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar, așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, Curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare aduce atingere, așa cum s-a mai arătat, însuși dreptului, ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art. 10 al.3 din Legea nr.631/2002,art.9 al.7 din Legea nr.507/2003,art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
În aceste condiții criticile formulate de pârâtă nu pot fi primite, neîcadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 - 9.proc.civ. Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art. 312 alin. 1 C:proc. civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de de V cu sediul în Focșani,- A, jud. V, împotriva sentinței nr. 713/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu - - | JUDECĂTOR 3: Angelica Ciobotaru - - |
Grefier, - - |
31 Ianuarie 2008
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Mariana Trofimescu, Angelica Ciobotaru
