Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 673/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--04.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.673
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 928 din 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A, Șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră A, Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului recurent, consilier juridic în reprezentarea pârâților intimați I și III, lipsă fiind pârâtul intimat II și IV.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul părților, atât asupra excepției de necompetență materială a Tribunalului Arad în soluționarea acțiunii, cât și în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului consideră că Tribunalul Arada fost competent să judece în primă instanță acțiunea, iar pe fond solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de3152 lei, în primă instanță.
Reprezentantul pârâților intimați, domnul consilier juridic apreciază că competentă în soluționarea acțiunii este secția de contencios administrativ și fiscal, în primă instanță, a Curții de APEL TIMIȘOARA, iar pe fond solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.928/19.XI.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada respins acțiunea reclamantului împotriva pârâților Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A, Șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră A -, și Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, nr.1 A, pentru anularea Deciziei de imputare nr.-/17.09.2007 și a hotărârilor de soluționare a contestațiilor.
În motivare s-a reținut că prin acțiune reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr.71/18.01.2008 a Comisiei de jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, a Hotărârii nr.-/03.12.2007 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A și a Deciziei de imputare nr.-/17.09.2007 emise de șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră
Din actele dosarului instanța a reținut că reclamantul a avut calitatea de funcționar cu statut special în cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră A, fiind încadrat ca agent șef adjunct de poliție.
Prin Dispoziția A nr.S/-/26.04.2006, reclamantului i-a încetat raportul de serviciu (fila 72) în conformitate cu prevederile art.69 (1) lit.b și art.73 (2) din Legea nr.360/2002 cu modificările și completările ulterioare, fiind clasat medical și încadrat în gradul III de invaliditate, cu drept de pensie de invaliditate, pensie care a fost stabilită prin Decizia de pensionare nr.-/14.11.2006 (fila 73).
Ca urmare a pensionării reclamantului i-a fost plătit suma de 35,448 lei reprezentând ajutorul bănesc prevăzută de art.27 (1) din nr.OG38/2003 în cuantum de 8 salarii nete și art.27 (2) pentru 42 salarii nete (fila 47).
La controlul efectuat ulterior de Ministerul Internelor și Reformei Administrative s-a constatat că reclamantul a încasat în plus suma de 20.256 lei și în temeiul art.2, 3, 12 pct.D și 20 (1) din nr.OUG121/1998 și art.1 pct.2 din nr.457/26.05.2003, pentru recuperarea prejudiciului a fost emisă de șeful A, pârâtul, Decizia de imputare nr.-/17.09.2007.
Potrivit art.63 (1) din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului "polițistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unității potrivit legislației aplicabile personalului civil din ".
Actul normativ care reglementează răspunderea materială a polițiștilor este nr.OG121/1998 care la art.2 și 9, prevede că răspunderea materială este angajată pentru pagubele provocate de militarii din cadrul, și, dar și salariaților civili din structura acestor instituții publice.
Raportat la aceste prevederi coroborate cu dispozițiile art.3 din nr.OG121/1998 care stabilesc că militarii răspund material, indiferent dacă, după producerea pagubei mai are sau nu calitatea de militar, instanța va respinge susținerile reclamantului, că în vederea recuperării sumei de 20.256 lei nu erau îndeplinite condițiile cerute de nr.OG121/1998 și că prevederile acestei ordonanțe nu îi erau aplicabile datorită faptului că la data constatării prejudiciului nu mai avea calitatea de funcționar public cu statut special.
Cu pricire la temeinicia deciziei de imputare instanța va reține că reclamantul era îndreptățit la încetarea raportului de serviciu, la ajutoarele financiare în raport de felul pensiei și de timpul efectiv lucrat în unitățile
Astfel, având în vedere că reclamantul beneficiază de pensie de invaliditate gradul III, iar vechimea efectivă totală în muncă de polițist, așa cum rezultă din decizia de pensionare este de 18 ani și 11 luni, ajutoarele financiare la care era îndreptățit sunt cele prevăzute de art.27 (1) lit.c din nr.OG38/2003, respectiv 8 salarii și de 10 salarii de bază nete conform art.28 (1) din nr.OG38/2003 și nu de cele prevăzute de art.27 (2) din nr.OG38/2003, respectiv 2 salarii de bază nete pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă și aceasta deoarece reclamantul nu a încetat raporturile de muncă cu drept de pensie de serviciu.
Neavând o vechime efectivă în serviciu de minim 20 de ani din care cel puțin 10 ani ca polițist sau militar, reclamantul nu a putut beneficia de pensie de serviciu anticipată parțială conform art.14 (1) lit.b din Legea nr.179/2004.
Sumele la care reclamantul era îndreptățit conform art.27 (1) și 28 (1) din nr.OG38/2003 fiind de 6.752 lei (8 salarii nete) + 8.440 lei (10 salarii), în total 15.192 lei, în mod corect i s-a imputat suma de 20.256 lei (35.448 lei încasată - 15.192 lei), astfel că instanța va înlătura concluziile expertizei efectuate de experta, întrucât experta a reținut greșit vechimea în muncă a reclamantului, respectiv de 24 ani, 5 luni și 10 zile, luând greșit în considerare ca vechime în muncă perioada de 11 ani, 5 luni și 23 zile, ori această perioadă așa cum rezultă din decizia de pensionare (fila 73) prezintă vechimea în condiții de muncă pentru care se acordă spor și ca urmare a raportat drepturile reclamantului la cu totul altă vechime.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că decizia de imputare este legală și a respins ca neîntemeiată acțiunea, și a dispus anularea acesteia și a deciziilor și hotărârilor emise în procedura prealabilă.
În cauză a declarat recurs reclamantul - solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
Recurentul critică prima instanță pentru că a aplicat în privința răspunderii sale nr.OG121/1998 modificată, deși nu mai era în raporturi de serviciu cu pârâții, că nu se aplică ordonanța funcționarilor publici, conform art.2 din conținutul său, că nu există prejudiciu, în raport cu prevederile art.10 din Legea nr.179/2004, coroborat cu art.27 și art.28 din nr.OG38/2003.
Din prevederile legale antemenționate rezultă că, în măsura interpretării în sensul că polițiști ce beneficiază de pensie de invaliditate primesc ajutoare mult diminuate față de cele primite de polițiștii care beneficiază de pensie de serviciu (în situația reclamantului 10 salarii nete în loc de 34 de salarii nete), legiuitorul a statuat un regim discriminatoriu nejustificat între cele două categorii de pensionari.
În aceste condiții apreciază că pentru eliminarea oricărei diferențe de tratament între diferite categorii de pensionari se impune interpretarea actului normativ în sensul că și polițiștii ce beneficiază de pensie de invaliditate au aceleași drepturi ca și cei ce beneficiază de pensie de serviciu. Or, în această situație, drepturile de care a beneficiat reclamantul la momentul încetării raporturilor de serviciu au fost corect calculate.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat și se admite împotriva sentinței civile nr.928/19.XI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad, se casează sentința și reține cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de APEL TIMIȘOARA, pentru că:
Potrivit acțiunii, reclamantul a fost imputat prin decizia nr.-/17.IX.2007 emisă de pârâtul A și împotriva deciziei a formulat contestație în condițiile nr.OG121/1998, care a fost soluționată prin respingere, prin hotărârea nr.-/3.XII.2007 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul A care a fost atacată la Comisia de jurisdicție a imputaților din cadrul pârâtului, care a respins contestația prin Hotărârea nr.17/18.II.2008.
Prin acțiune reclamantul a atacat și această hotărâre emisă de comisia susmenționată, în condițiile nr.OG121/1998 modificată privind răspunderea materială a militarilor.
Art.43 din nr.OG121/1998 susmenționată prevede expres că împotriva hotărârilor pronunțate de Comisia de jurisdicție a imputațiilor din Cadrul A, se poate formula acțiune în contencios administrativ, astfel că devin incidente dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 care prevăd că împotriva actelor emise de autoritățile publice centrale se poate introduce acțiune la curțile de apel.
Fiind aplicabile aceste prevederi legale, raportat la cererea de anulare a hotărârii nr.17/2008 emisă de Comisia de jurisdicție a imputațiilor din cadrul, instanța constată că sentința Tribunalului Arads -a pronunțat, cu încălcarea normelor de competență materială incidente litigiului, astfel că se admite așa cum s-a precizat anterior, cu aplicarea art.304 pct.3 raportat la art.312 alin. ultim. Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.928/19.XI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad.
Casează sentința și reține cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 5.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-18.05.2009
Tehored.-25.05.2009/2 ex.
Prima instanță Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Adina Pokker
