Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 686/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR.-/2008-05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.686
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 1127 din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. -/2008 în contradictoriu cu pârâtul intimat Consiliul Județean A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente, pentru pârâtul intimat se prezintă consilier juridic -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a depus la dosar practica consolidată la nivelul acestei instanțe, privind drepturile salariale aflate în litigiu, respectiv a acordării suplimentului postului și a treptei de salarizare prevăzută de art. 31 litera c și d din Legea nr.188/1999.
Reprezentantul pârâtului intimat depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei, domnul avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.1127/10.XII.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtului Consiliul județean A pentru obligarea acestuia la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 alin. 1 lit. c)-d) din Legea 188/1999, republicată, de câte 25% din salariul de bază fiecare spor, actualizat cu rata inflației până la data plății efective, pentru perioada 25.04.2005-03.09.2007.
În motivare s-a reținut că reclamanta a fost funcționar public în cadrul instituției pârâte și a formulat prezenta acțiune întrucât nu a beneficiat de drepturile salariale potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:" a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.29 a Legii nr.118/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Deși reclamanta solicită acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest și nici vreun alt procent.
La solicitarea instanței să precizeze temeiul legal al solicitării procentului de 25%, reprezentantul reclamantei nu a indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25% instanța reține ca inadmisibilă cererea reclamantei și va da eficiență Deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale care a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Instanța de judecată nu se poate pronunța cu privire la stabilirea cuantumului acestor sporuri întrucât nu are nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege și cu privire la care legea nu reglementează modalitatea de calcul cu atât mai mult cu cât salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nicidecum în mod arbitrar de către instanțele judecătorești.
acestor drepturi salariale impune o valorificare, o corectă și justă apreciere a nivelului salarial raportat la atribuțiile și responsabilitățile fiecărui funcționar public în parte, or, aceste aspecte exced competenței legale cu care este investită instanța de judecată.
Ca atare cererea reclamantei privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța urmează să o respingă întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre părți.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporul cerut de reclamantă, instanța va respinge acțiunea acesteia pentru plata suplimentelor salariale cerute ca fiind în procent de 25% fiecare din salarul de bază, ca fiind lipsită de temei legal.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea reclamantei pentru obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, precum și obligarea pârâtei la înscrierea în cartea de muncă a acestor sporuri.
În cauză a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În esență recurenta critică prima instanță pentru că plata suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este prevăzută în art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, republicată, privind Statului funcționarilor publici.
Aplicarea acestor prevederi legale a fost suspendată în anii 2004-2006 prin diverse acte normative (OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006).
Începând cu anul 2007 nu s-a mai dispus suspendarea prevederilor legale arătate astfel încât plata acestor drepturi salariale devine obligatorie. Această obligativitate rezultă și din art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii.
În ceea ce privește cuantumul acestor drepturi bănești apreciază că este sarcina statului, prin instituțiile sale, să stabilească acest cuantum care, în jurisprundența Curții Europene a Drepturilor Omului constituie un bun referitor la care art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale arată că " nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică", ceea ce nu este cazul în situația dedusă judecății.
Lipsă reglementării cuantumului drepturilor bănești solicitate a avut ca rezultat lipsirea reclamantei de un bun la care era îndreptățită, lipsire nejustificată prin vreo imposibilitate rezonabilă sau o cază de utilitate publică.
Examinând recursul reclamantei, raportat la motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat motiv pentru care se admite, se modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâtului Consiliul Județean A și obligă pârâtul la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare către reclamantă, actualizată cu rata inflației, pentru perioada 25.IV.2005 și până la 3.IX.2007 și se respinge în rest acțiunea, pentru că:
Reclamanta a fost funcționar public în cadrul pârâtului Consiliul Județean A din 25.IV.2005 și până la 31.IX.2007.
Potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 republicată, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În acord cu art.31 alin.3 din Legea nr.188 din 1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
OG nr.6 din 2007 prevede în art.3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Curtea reține că drepturile solicitate și prevăzute de legiuitor în articolul mai sus menționat au fost suspendate succesiv pe perioada 2004 - 2006, însă suspendarea exercițiului dreptului la suplimentele solicitate nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Curtea constată că suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, o soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut.
În acest sens, Curtea constată că în prezent, nu există baza legală pentru cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188 din 1999.
Câtă vreme nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi în cuantum de 25% presupune pe de o pare obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță în raport de diferite criterii, ceea ce ar veni în contradicție cu decizia Curții Constituționale nr.820 din 2008, instanțele judecătorești neavând competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În consecință, se va admite recursul reclamantei și se modifică sentința recurată prin admiterea în parte a acțiunii așa cum s-a prevăzut anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1127/10.XII.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâtului Consiliul Județean A și obligă pârâtul la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare către reclamantă, actualizată cu rata inflației, pentru perioada 25.IV.2005 și până la 3.IX.2007.
Respinge în rest acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 5.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-18.05.2009
Tehored.-22.05.2009/2 ex.
Prima instanță Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Adina Pokker
