Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 69/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR. 69/ DOSAR NR-
Sedința publică din 05 februarie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - -JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- -președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 3013 din 25.09.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 05 februarie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința civilă nr.3013/com/25.09.2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile invocate de intimata AUTORITTEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR; s-a admis acțiunea formulată de salariații Direcției Regionale Vamale B și ai Biroului Vamal B în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională a Vămilor și în consecință: a obligat pe intimată să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de concediu pe anii 2001 - 2006, actualizate în raport cu rata inflației și dobânda legală, până la data pății efective.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în baza art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, " Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. "
În ceea ce privește excepțiile invocate de intimata Autoritatea Națională a Vămilor, instanța de fond respins excepția necompetenței materiale a tribunalului, deoarece în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, în conformitate cu care " Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. "
Cum în speță nu se contestă un act administrativ emis de o instituție centrală și nici impozite, taxe, contribuții - de peste 5 miliarde lei, aplicabile
sunt dispozițiile art. 2, pct. 1, lit. din Codul d e procedură civilă coroborate cu art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Instanța de fond a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune,având în vedere că, dreptul la primă de vacanță fiind suspendat prin lege până la 31.12.2006 implicit a fost suspendat și dreptul la acțiune pentru valorificarea lui.
În fond, instanța a reținut că aplicarea dispozițiilor art. 34 alin 2 din Legea nr. 188/1999, citate mai sus, a fost suspendată prin art. 3, alin. 1 din OUG nr. 33/2001 și apoi în mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat.
Analizând dispozițiile de suspendare, se constată că acestea contravin art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece dreptul la primă de concediu constituind un drept remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă,acest drept nu poate fi restrâns în mod discreționar și discriminatoriu, într- societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză contravine și dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, în conformitate cu care, " Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate. "
Ca urmare, instanța de fond a apreciat ca fiind lipsită de efecte juridice suspendarea dreptului la primă de vacanță și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare a dreptului respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impune a fi acordat retroactiv.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și să oblige intimata la plata primelor de concediu, conform tabelului de la fila 144 și următoarele din dosar.
În conformitate cu art. 1082 și 1084 din Codul civil coroborate cu art. 161, alin. 2 din Codul Muncii, sumele care vor fi plătite, vor fi actualizate în raport cu rata inflației, până la data plății efective și cu dobânda legală.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, În dispozitivul sentinței nu au fost arătați reclamanții a căror acțiune a fost admisă astfel că hotărârea nu poate fi pusă în executare.
De asemenea, se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001-2003, iar pentru anii 2004 - 2006 pretențiile reclamanților nu sunt întemeiate deoarece drepturile acestora au fost suspendate în mod succesiv până la 31 decembrie 2006.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurentă, precum și din prisma dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, se constată că prima instanță nu a analizat corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință nelegală și neîntemeiată.
Din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanții sunt salariații Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale și ai Biroului Vamal B, iar pârâtă în cauză este Autoritatea Națională a Vămilor B. Având în vedere părțile prezentului proces, prima instanță era obligată în baza rolului activ prevăzut de dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, să stabilească cu exactitate raporturile juridice dintre pârâții care concură la realizarea cadrului procesual în cauză.
Instanța de fond trebuia să pună în discuția părților necesitatea chemării în judecată și a instituției în care reclamanții își desfășoară activitatea și de la care își primesc drepturile salariale, pentru ca, în cazul admiterii acțiunii, aceasta să și poată îndeplini obligația care incumbă din hotărârea judecătorească. Era necesar astfel stabilirea cu exactitate a ordonatorului secundar de credite precum și a celui principal și în funcție de aceasta să se declare competentă să judece cauza.
Nedeterminarea corectă a părților în proces, raportat la obiectul cauzei care constă în neplata primelor concediu, atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin.5 din Codul d e procedură civilă, condiții în care, curtea va admite recursul pârâtei, va casa sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B, împotriva sentinței civile nr. 3013/com/25.09.2007, a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.02.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /05.02.2008
Dact./07.02.2008
Jud.Fond..
3 ex.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
