Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 69/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 69/F-
Ședința publică din 08 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, grefier
Pe rol fiind pronunțarea, după casare cu trimitere spre rejudecare, potrivit Legii contenciosului administrativ, asupra acțiunii formulate de reclamanții G și, cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat -, în Pitești,-, județul A, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din 01 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință.
Pronunțarea asupra acțiunii s-a amânat pentru astăzi când, în urma deliberării s-a pronunțat următoarea sentință.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr-, reclamanții -, -, G, și G- au chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primului pârât la plata primei de vacanță aferentă anilor 2004-2006, actualizată, și la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005, actualizat, precum si obligarea celorlalți doi pârâți la asigure fondurile necesare plății acestor drepturi, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au invocat faptul că au fost funcționari publici cu statut special, salariați ai IGPR, și că, potrivit art. 37 alin.2 și respectiv art. 6 din OG nr. 38/2003, au dreptul la prime de vacanță și la spor de fidelitate.
Prin sentința nr. 13/F-C/16.01.2008 Curtea de Apel a admis în parte cererea reclamanților, obligându-l pe pârâtul IGPR să le plătească acestora prima de vacanță pentru anii 2004-2006, reactualizată, iar pe pârâții MAI și MEF să întocmească proiectul de buget în vederea asigurării sumelor respective. A respins capetele de cerere referitoare la sporul de fidelitate și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr. 2344/6.06.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de reclamanți și de pârâții IGPR și MEF, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea hotărârii, instanța de recurs a reținut că prima instanță nu a avut rol activ și nu a administrat probele corespunzătoare din care să rezulte că, în perioada în discuție în speță, reclamanții au avut un raport de funcție cu IGPR. Reclamanții trebuie să dovedească instituția cu care au avut raport de serviciu, daca au fost funcționari publici sau contractuali, vechimea în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în calitate de militari, polițiști, funcționari publici sau personal contractual. De asemenea, prima instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF prin întâmpinare.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Pitești sub nr-. Reprezentantul reclamanților a depus la dosar înscrisuri relative la raporturile de serviciu ale reclamanților.
La termenul din data de 01.04.2009, instanța a disjuns cererea reclamanților -, - și G-, formând dosarul nr- în care a pronunțat sentința nr. 65/F-C/1.04.2009 prin care a declinat competența materială în favoarea Tribunalului Argeș - Complet contencios administrativ, reținând că în perioada în discuție în speță respectivii reclamanți nu au avut raport de serviciu cu pârâtul IGPR, ci cu structuri de poliție județene ori regionale din județele O și
În privința celorlalți doi reclamanți, Curtea a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR, pentru perioada în care reclamanții nu au avut raport de serviciu cu acesta, și, respectiv, a Ministerului Economiei și Finanțelor (actual Ministerul Finanțelor Publice).
Examinând cererea reclamanților prin prisma celor doua excepții, precum și pe fond, Curtea constată că aceasta este întemeiată în parte.
În privința reclamantului, din adresa emisă de IPJ A (fila 80 dosar) rezultă că acesta a avut funcția de ofițer principal în cadrul IGPR - în străinătate în perioada 27.04.2004 - 28.10.2005 și 20.12.2006-20.06.2008.
În privința reclamantului G, din adresa emisă de IGPR - Direcția Generală de Combatere a Organizate (fila 118 dosar) rezultă că acesta are funcția de agent principal în cadrul IGPR - din data de 01.09.2005 și până în prezent.
Potrivit art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, potrivit Deciziei in interesul legii nr. XII/ 5 februarie 2007 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție si, respectiv, potrivit dispoz. OUG nr. 146/2007, reclamanții sunt îndreptățiți să primească prima de concediu aferenta perioadei de timp lucrată de fiecare în cadrul IGPR în intervalul 2004-2006, calculata in raport de salariul de baza si actualizata cu indicele de inflație de la data plății.
Potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003, "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Potrivit OUG nr. 118/2004, plata sporului de fidelitate sus arătat a fost suspendata pentru anul 2005.
Suspendarea respectivă nu a afectat existența dreptului polițiștilor de a primi sporul de fidelitate, ci doar posibilitatea ca dreptul respectiv sa fie satisfăcut in anul 2005. Suspendarea plății sporului de fidelitate nu se confundă cu abrogarea normei legale ce recunoaște acest drept, abrogare care, potrivit art. 64 alin. 3 din Legea nr. 24/2000/R privind normele de tehnica legislativa poate interveni după expirarea suspendării.
In speță, pârâții IGPR și MIRA (actual Ministerul Administrației și Internelor) nu au invocat faptul ca reclamanții nu se încadrează in dispoz. art. 6 din OG nr. 38/2003, ci doar faptul că, de vreme ce plata sporului a fost suspendata în anul 2005, nu se cuvine plata aferenta respectivei perioade nici ulterior, după încetarea suspendării.
Curtea constata, deci, că reclamanții sunt îndreptățiți să primească de la IGPR și sporul de fidelitate, calculat in raport de salariul de baza din perioada lucrată de fiecare la IGPR în anul 2005 și în condițiile stabilite prin Ordinul Ministrului, actualizat cu indicele de inflație de la data plății.
Pentru perioada in care reclamanții nu au avut raport de serviciu cu IGPR, acesta nu a avut calitatea de angajator si, pe cale de consecință, nu are calitate procesuala pasivă în cauză.
In privința pârâtului (actual MAI), Curtea constată că acesta are atribuții în ce privește aprobarea cheltuielilor cu drepturile bănești stabilite în cauza de față, incluse de angajator în bugetul instituției, potrivit art. 3 alin. 1 lit. C) pct. 11, art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 5, art. 22 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea ministerului. Astfel, MAI este ordonator principal de credite și în această calitate are îndatorirea de a aproba și a menține în bugetul instituțiilor din subordine cheltuielile cu drepturile bănești impuse ordonatorilor subsecvenți de credite, respectiv de a repartiza sumele aprobate acestora, potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
În ce privește obligarea MEF (actual MFP) să asigure fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate reclamanților, respectiv să vireze MIRA (actual MAI) sumele solicitate de acesta, Curtea urmează să constate lipsa calității procesuale pasive a MEF și să respingă ca atare atât cererea reclamanților, cat și cererea de chemare în garanție formulată de MIRA. Astfel, în raport de dispoz. art. 19 și 28 din Legea nr. 500/2002, MEF nu are obligația virării sau alocării de fonduri din bugetul de stat către diverși ordonatori principali de credite, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite. De asemenea, între MIRA și MEF nu există raport juridic legal sau convențional de garanție în sensul virării sumelor necesare acoperirii cheltuielilor incluse în bugetul MIRA, întrucât MEF nu poate vira în mod legal decât sumele aprobate pentru bugetul MIRA. Ca atare, MEF nu poate fi chemată în garanție pentru a vira din bugetul propriu sumele în discuție în speță, acest lucru fiind nelegal în raport de dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002.
Pentru cele expuse, Curtea urmează să admită în parte cererea reclamanților și să-l oblige pe pârâtul IGPR să le plătească acestora prima de concediu și sporul de fidelitate pentru perioada din intervalul 01.01.2004-31.12.2006, respectiv din anul 2005, în care reclamanții au avut raport de serviciu cu pârâtul, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pârâtul MIRA va fi obligat să asigure pârâtului IGPR fondurile necesare plății respectivelor drepturi bănești.
Vor fi respinse, pentru lipsa calității procesuale pasive a IGPR, cererile reclamanților privind prima de concediu și sporul de fidelitate aferente perioadelor de timp din intervalul 01.01.2004-31.12.2006, respectiv din anul 2005, în care reclamanții nu au avut raport de serviciu cu pârâtul.
De asemenea, vor fi respinse ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, precum și cererea de chemare în garanție formulată de MIRA, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor (actual Ministerul Finanțelor Publice).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanții G și, cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat -, în Pitești,-, județul A, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Obligă pe pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE să plătească acestora prima de concediu aferentă perioadei 28.04.2004-27.10.2005 pentru și 01.09.2005-31.12.2006 pentru G, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pe pârâtul să plătească sporul de fidelitate aferent perioadei 01.01.-27.10.2005 pentru și 01.09-31.12.2005 pentru G, actualizat cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pe pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE (actual Ministerul Administrației și Internelor) să asigure fondurile necesare plății respectivelor drepturi.
Respinge cererea privind prima de concediu față de pentru restul perioadei de timp din intervalul 01.01.2004-31.12.2006, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea privind sporul de fidelitate față de pentru restul perioadei de timp a anului 2005, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de chemare în judecată, precum și cererea de chemare în garanție formulată de, față de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR (actual Ministerul Finanțelor Publice), ca îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Grefier,
Red.
EM/8 ex.
30.04.2009
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Polixenia Mincă
