Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 69/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu privind funcționari publici -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA NR.69
Ședința publică din data de 27 martie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol, judecarea cauzei în contencios administrativ formulată de reclamanții G, G, toți cu domiciliul ales la Societatea Civilă de Avocați și,-.A,. 26. nr.3 - 5, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor B, Direcția Generală Anticorupție B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B.
La apelul nominal au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, socotindu-se lămurită, constatând cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra cauzei ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin acțiunea adresată acestei instanțe la data de 02.03.2009, reclamanții: G, G, i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor B, Direcția Generală Anticorupție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B pentru a se constata existența unei discriminări în raport cu demnitarii, cu judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor; să fie obligați pârâții la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale în procent de 5 %, începând cu data de 1 ianuarie 2007, în raport cu luna decembrie 2006, în procent de 2 % începând cu data de 1 aprilie 2007, în raport cu luna septembrie 2007; să reactualizeze sumele datorate cu rata indicelui de inflație până la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii au arătat că cu toții sunt angajații Ministerului Administrației și Internelor, în temeiul unor raporturi de muncă atipice, potrivit dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție, structură centrală a Ministerului Administrației și Internelor.
Reclamanții, funcționari publici cu statul special, au fost și sunt discriminați în raport de demnitarii, cu judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și cu funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Astfel, tuturor categoriilor de funcționari amintiți mai sus, statul român, la începutul anului 2007, au fost majorate salariile cu 5 % începând cu 1 ianuarie 2007, în raport cu nivelul lunii decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul lunii martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul lunii septembrie 2007.
Singurii salariați ai statului cărora nu le-au fost majorate în nici un mod salariile în decursul anului 2007 până în prezent sunt polițiștii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Statul român, împreună cu pârâții, nerecunoscând același drept salarial ca și celorlalți funcționari publici sau demnitari și magistrați și refuzând să le mărească salariile cu același procent ca și celorlalți salariați, începând cu 1 ianuarie 2007, au încălcat dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e pct. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare care prevăd că "principiul egalității între cetățeni, al excluderii discriminării sunt garantate prin exercitarea drepturilor economice în special dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare" dar și dispozițiile Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așadar, în ziua de 31 ianuarie 2007 Guvernul României a emis un număr de trei Ordonanțe simple (OG 6/24.01.2007 privind unele măsuri salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, OG 10/2007 privind creșterile salariale ce se acordă în anul 2007 personalul bugetar salarizat și OG16/31.01.2007 privind creșterile salariale pentru anul 2007 ale personalului salarizat) prin care a dispus majorarea salariului - începând cu 1 ianuarie 2007 - tuturor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului cu excepție polițiștilor care sunt și ei tot funcționari publici.
Prin OG10/31 ianuarie 2007 art. 1- 4 au fost majorate salariile tuturor salariaților statului (demnitari, magistrați, funcționari publici, salariați contractuali) cu 5 % începând cu 1 ianuarie 2007 (în raport cu nivelul lunii decembrie 2006), cu 2 % începând cu data de 1 aprilie 2007 (față de nivelul lunii martie 2007) și cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007 (față de nivelul lunii septembrie 2007).
Prin OG nr. 16/31.01.2007 Guvernul a dispus majorarea drepturilor bănești cu începere de la 1 ianuarie 2007 a personalului din cadrul
Tot la 31 ianuarie 2007, Guvernul a emis Ordonanța nr. 27 prin care a majorat și salariile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cu aceleași procente, în aceleași tranșe și tot cu începere de la 1 ianuarie 2007.
În legea nr. 232 din 6 iunie 2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 171 din 16 iulie 2007 pentru aprobarea nr.OG6/2007, modificând art.39 în alin.2 al acestuia se prevăd majorări salariale în cota de 7 % aplicată la salariul din 2006 și de 11 % cu începere de la 1 octombrie 2007 aplicată la salariul din luna septembrie 2007 pentru toți funcționarii publici, exceptați fiind și de această dată polițiștii.
Potrivit art. 14 din Constituție României, salariații au dreptul la norme de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, precum și alte situații specifice stabilite prin lege.
Consideră că restângerea adusă prin măsura neacordării dreptului aduce atingere existenței acestui drept și se încalcă flagrant dispozițiile art. 53 din Constituția României. În acest sens au fost invocate și prevederile Legii nr. 360/2002 ce reglementează statutul polițistului, care statuează că polițiștii au devenit funcționari publici cu statut special din anul 2002.
Art. 20 din Constituție prevedere că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sau orice altă situație.
Art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, drepturi fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Exceptarea reclamanților de la creșterile salariale pe anul 2007, conform OG nr.10/2007, contravine prevederilor Directivei 2000/78/CE de creare a unui cadru general favorabil tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, unde se definește discriminarea directă ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
Pentru activitatea pe care o desfășoară reclamanții primesc un salariu nominal. Baza acestui salariu o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară, precum și nivelul îngrădirilor care le sunt impuse de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține cu salariul nominal. Raportul dintre salariul nominal și cel real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită, să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai în acest sens intervine statul anual și indexează salariile pentru salariații bugetari, pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
În acest sens s-a procedat la majorarea salariilor conform art. 1 din OG 10/2007 majorare de la care reclamanții au fost excluși, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 din nr.OG 137/2000.
Consideră că prin refuzul de li se recunoaște acest drept, același ca și pentru ceilalți funcționari publici, au fost încălcate prevederile art. 1 - 6 din OG nr.137/2000, referitor la prevenirea și sancționarea tuturor faptelor de discriminare și care statuează și promovează "principiul egalității între cetățeni", care în cazul de față, se poate realiza numai prin excluderea discriminării și garantarea exercitării drepturilor economice, în special dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, consacrat prin Protocolul 12 din Convenție, precum și de art. 154 alin. 3 din Codul Muncii.
Pârâții Direcția Generală Anticorupție B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au invocat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora, întrucât, primul nu are personalitate juridică iar cel de-al doilea pentru că nu poate avea calitate de pârât în astfel de procese ci aceea de expert, iar pe de altă parte că având în vedere ultimele modificări din nr.OG137/2000 "Sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării".
Pe fond, cei trei pârâți solicită respingerea acțiunii ca nefondat[, relevând, în esență, Deciziile Curții Constituționale nr. 818 821 din 3 iulie 2008 publicate în Monitorul Oficial nr. 537/16.07.2008, prin care s-au admis excepțiile de neconstituționalitate invocate de Ministerul Justiției și Libertăților și s-a constatat că "prevederile art. 1, art. 2 alin3 și art. 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative.
Examinând excepțiile invocate de pârâtele Direcția Generală Anticorupție B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, instanța le constată întemeiate.
Astfel, în ce o privește pe pârâta Direcția Generală Anticorupție B, instanța constată că, potrivit prevederilor art. 10 alin. 4 din nr.OUG30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor aplicată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificarea ulterior și de nr.HG 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Generală Anticorupție B este structura specializată din Aparatul Central al Ministerului, pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu, fără personalitate juridică.
De asemenea, potrivit Instrucțiunilor nr. 1111/2005 emise de Ministerul Administrației și Internelor, instrucțiuni emise în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 4 din nr.OUG 30/2007, pentru unitățile fără personalitate juridică din Aparatul Central se citează ministerul.
Referitor la pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, așa cum în mod corect a arătat, acesta nu poate fi citat în astfel de cauze în calitate de pârât ci de specialist în domeniul nediscriminării, pentru a-și preciza poziția cu privire la o posibilă încadrare a legislației în materie de nediscriminare.
Pe de altă parte, potrivit disp. art.19 alin. 31 din nr.OG 137/2000 "Sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate cu contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării",
În consecință, instanța, constatând că reclamanții în mod greșit și-au îndreptat acțiunea asupra celor două pârâte va respinge acțiunea față de acestea, ca inadmisibilă dată fiind lipsa calității lor procesuale pasive.
Examinând pe fond acțiunea față de pârâtul Ministerului Administrației și Internelor instanța o constată neîntemeiată.
Astfel, temeiul de drept pe care reclamanții își fundamentează cererea de chemare în judecată îl reprezintă nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare în ceea ce privește nivelul de salarizare al polițiștilor față de demnitari, judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, funcționari publici și salariați civili din
Drepturile salariale ale polițiștilor sunt stabilite prin OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care nu prevede acordarea majorărilor solicitate de reclamanți.
Ori, potrivit deciziilor Curții Constituționale mai sus menționate de pârâți precum și a deciziei nr.1325/4.12.2008 aceleiași Curți Constituționale "dispozițiile Ordonanței guvernului nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Față de aceste dispoziții ale Curții Constituționale și având în vedere faptul că reclamanții au calitatea de funcționari cu statut special ce își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție, salarizarea făcându-se în conformitate cu disp. nr.OG38/2003 care, așa cum s-a arătat mai sus, nu prevede majorările salariale solicitate de aceștia, instanța le va respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele Direcția Generală Anticorupție B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Respinge acțiunea față de aceste două pârâte ca inadmisibilă.
Respinge acțiunea reclamanților G, G, împotriva pârâtului Ministerul Administrației și Internelor B ca nefondată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Dact.
13 ex./2.04.2009.
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta
