Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 695/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 695/
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, cu sediul în-, -.5, parter, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, sector 6, - nr.194, bloc corp B, și MINISTERUL MEDIULUI, cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței nr. 87/ din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reprezentantul intimaților, avocat, conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea contată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.87/2009 a Tribunalului Brăila s-a admis acțiunea principală și cererile de intervenție formulate de funcționarii publici din cadrul Agenției pentru Protecției Mediului B în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Protecția Mediului B, având ca obiect drepturi bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În consecință a fost obligată pârâta la plata acestor drepturi bănești pentru perioada 1.01.2004 sau a numirii în funcție și până la data încetării raporturilor de serviciu sau data pronunțării sentinței, actualizat conform indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Totodată s-a respins ca nefondată cererea de cuantificarea acestor drepturi precum și excepția lipsei calității procesuale pasive și active, invocată de Ministerul Mediului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că excepția lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, este nefondată intrucat cu actele depuse la dosar reclamantii au facut dovada raporturilor de serviciu pe care le au cu parata Agentia Pentru Protectia Mediului B.
Cu privire la exceptia invocată de aceeasi parte privind lipsa calitatii procesual pasive a Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile Tribunalul d e asemenea o apreciaza ca neintemeiata intrucat exista relatii de subordonare intre toate cele trei parate, aceasta din urma fiind ordonator principal de credite.
In ceea ce priveste fondul cauzei Tribunalul retine urmatoarele:
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin actiune il constituie dispozitiile art. 29 alin. 1 lit. c si din Legea 188 / 1999, modificata care in forma actuala prevede ca salariul functionarului public este compus din salariul de baza, sporul de vechime in munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Aceasta componenta a salariului a fost introdusa prin art. 13 din Titlul III - Reglementari privind functia publica si functionarii publici din Legea 161 / 2003 care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea 188 / 1999 si care prin art. 25 din aceeasi lege a prevazut si data aplicarii acestora, respectiv 01.01.2004.
Prin urmare instanta considera ca sporurile cerute prin actiune atât de către cât și de către intervenienți sunt intemeiate intrucat legiuitorul le-a prevazut expres in lege din acel moment, nefiind lasate la aprecierea ordonatorilor de credite si urmand a fi aplicate direct in baza legii.
In ceea ce priveste efectul suspendari sporurilor prin ordonantele succesive emise in perioada 2004 - 2006 instanta constata ca dreptul in sine nu a fost abrogat, reintrand in vigoare la data incetarii perioadei de suspendare conform dispozitiilor art. 64 alin. 2 din Legea 24 / 2000 privind tehnica legislativa.
Lipsa prevederii acestor sporuri prin OG6 / 2007 privind salarizarea functionarului public pentru anul 2007 nu poate conduce automat la concluzia ca aceste sporuri nu mai sunt datorate sau ca ele au fost abrogate intrucat dispozitiile unei ordonante nu pot înlătura o prevedere a legii in vigoare, abrogarea putand fi realizata doar printr-un act normativ cel putin de acelasi nivel.
Avand insa in vedere ca legislatia in vigoare cu privire la salarizarea functionarilor publici, nu reglementeaza nivelul cuantumului acestor drepturi si cum acesta nu poate fi stabilit in mod arbitrar, in lipsa unei prevederi legale exprese, instanta in temeiul disp. art. 18 din Legea 554 / 2004 va admite actiunea numai in parte, obligând paratele sa plateasca reclamantilor drepturile banesti prevazute de lege, reprezentand suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare incepand cu data de 01.01.2004 si pana la data acordarii efective, insa nu si pe viitor intrucat creanta nu indeplineste cele 3 conditii: certa, lichida si exigibila, nefiind nascuta putand fi influentata de modificarile legislative ulterioare sau de raporturile de serviciu dintre parti.
Totodata s- admis si cererea privind reactualizarea acestor sume cu indicele de inflatie la data plății efective conform disp. art. 1082 cod civil.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs B, B și Ministerul Mediului
În motivarea recursului declarat de B se arată că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv a Lg.188/1999 /2007, OG 92/2004 acte normative din coroborarea cărora rezultă că cele două sporuri nu pot fi acordate.
Astfel în perioada 2004-2006 prevederile referitoare la cele două suplimente au fost suspendate iar OG 6/2007 în vigoare nu prevede cuantumul acestor sporuri și nici obligativitatea pentru autoritățile publice de a le acorda, nefăcându-se nici o referire la cele două suplimente.
În mod greșit instanța a dispus plata retroactivă a celor două sporuri, cuantumul fiind stabilit în mod arbitrar hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului declarat de B se arată că prevederile referitoare la cele două suplimente au fost suspendate în perioada 2004-2006, ulterior fiind abrogate printr-o ordonanță de urgență fapt ce nu contravine art.15 și 16 al.1 din Constituția României.
În mod netemeinic și nelegal prima instanță a dispus plata celor două suplimente retroactiv și reactualizat, neexistând temei legal pentru admiterea cererilor.
În motivarea recursului declarat de Ministerul Mediului B s-a invocat excepția prescripției pentru perioada 1.01.2004-5.11.2005, recurentul invocând și excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece nu există raporturi juridice de muncă între această instituție și.
Prin Lg. 188/1999 s-au stabilit reglementări de principiu ce trebuie avute în vedere de legiuitor când va adopta o leghe de salarizare unitară a funcționarilor publici.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, conf. art.304 pr. civ, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție parțial legală și temeinică pentru considerentele ce se vor expune.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: - salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art.XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG 92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art.53 din Constituție.
Dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul Muncii ( lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă ( în sensul său larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Cele două categorii de sporuri au fost introduse de legiuitor prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, pentru a compensa gravele incompatibilități la care a fost supus prin această lege funcționarul public.
Instituirea celor două tipuri de sporuri salariale are menirea de a asigura funcționarului public venituri suficiente din activitatea pe care o desfășoară în funcție publică respectiv și să compenseze restrângerea libertății de a presta anumite activități (comerciale sau în baza altor contracte de muncă și colaborări - art.94 din Legea nr.161/2003).
Rațiunea legiuitorului a fost aceea de a asigura venituri suficiente funcționarului public, căruia îi este interzisă prestarea altor activități aducătoare de venit, cât și aceea de a asigura funcționarea eficientă a instituțiilor publice prin intermediul unor funcționari fideli și dedicați serviciului public.
Astfel, în contextul severelor incompatibilități prevăzute de lege acordarea drepturilor reclamate în prezenta cauză nu este numai în interesul particular al funcționarilor publici ci are în vedere și un interes de ordin general vizând funcționarea eficientă a instituțiilor statului cu personal de o bună calitate profesională și umană.
Legiuitorul a adoptat legea iar cei cărora li se adresează sunt obligați să o aplice. Prin prezenta acțiune se solicită instanței să dea eficiență acestei reguli elementare într-un stat de drept, obligând pârâții să se conformeze.
Este inadmisibil ca un drept instituit în mod necondiționat de lege să nu fie recunoscut și aplicat de cei cărora li se adresează norma legală. Este contrar noțiunii de "stat de drept" consacrată în Constituția României (art.1 alin.3), ca o lege să aibă un caracter pur formal. Legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei pentru a deveni efectivă, și nu în sensul neaplicării ei pe motivul că nu prevede, că nu este suficient de clară sau de îndestulătoare, principiu ce se regăsește și în art.3 din Codul civil.
Sunt nefondate susținerile recurentei B în sensul stabilirii arbitrare a cuantumului celor două sporuri, în realitate prin sentința atacată nefiind stabilit nici un cuantum al celor două sporuri.
În mod corect prima instanță a dispus plata retroactivă și reactualizată a sumelor respective, având în vedere prevederile art. 1082 și art.1084 Cod civil.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului B, Curtea constată că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât raporturile de serviciu se încheie între și Agenția pentru Protecția Mediului B, generând drepturi și obligații pentru ambele părți.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de B și B
În temeiul aceluiași text de lege, Curtea va admite recursul declarat de Ministerul Mediului B și va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive cu mențiunea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de B și B, împotriva sentinței nr. 87/ din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de Ministerul Mediului B.
Modifică în parte sentința nr.87/20098 a Tribunalului Brăila în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Mediului B ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă pe pârâtele B și B la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către recurenți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.06.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red./29.06.2009
Tehnored./2ex./30.06.2009
Fond -
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia membrilor completului de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii lor.
Actele normative la care se referă i nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR
- -
2832
exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, este nefondată intrucat cu actele depuse la dosar reclamantii au facut dovada raporturilor de serviciu pe care le au cu parata Agentia Pentru Protectia Mediului B.
Cu privire la exceptia invocată de aceeasi parte privind lipsa calitatii procesual pasive a Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile Tribunalul d e asemenea o apreciaza ca neintemeiata intrucat exista relatii de subordonare intre toate cele trei parate, aceasta din urma fiind ordonator principal de credite.
In ceea ce priveste fondul cauzei Tribunalul retine urmatoarele:
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin actiune il constituie dispozitiile art. 29 alin. 1 lit. c si din Legea 188 / 1999, modificata care in forma actuala prevede ca salariul functionarului public este compus din salariul de baza, sporul de vechime in munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Aceasta componenta a salariului a fost introdusa prin art. 13 din Titlul III - Reglementari privind functia publica si functionarii publici din Legea 161 / 2003 care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea 188 / 1999 si care prin art. 25 din aceeasi lege a prevazut si data aplicarii acestora, respectiv 01.01.2004.
Prin urmare instanta considera ca sporurile cerute prin actiune atât de către cât și de către intervenienți sunt intemeiate intrucat legiuitorul le-a prevazut expres in lege din acel moment, nefiind lasate la aprecierea ordonatorilor de credite si urmand a fi aplicate direct in baza legii.
In ceea ce priveste efectul suspendari sporurilor prin ordonantele succesive emise in perioada 2004 - 2006 instanta constata ca dreptul in sine nu a fost abrogat, reintrand in vigoare la data incetarii perioadei de suspendare conform dispozitiilor art. 64 alin. 2 din Legea 24 / 2000 privind tehnica legislativa.
Lipsa prevederii acestor sporuri prin OG6 / 2007 privind salarizarea functionarului public pentru anul 2007 nu poate conduce automat la concluzia ca aceste sporuri nu mai sunt datorate sau ca ele au fost abrogate intrucat dispozitiile unei ordonante nu pot inlatura o prevedere a legii in vigoare, abrogarea putand fi realizata doar printr-un act normativ cel putin de acelasi nivel.
Avand insa in vedere ca legislatia in vigoare cu privire la salarizarea functionarilor publici, nu reglementeaza nivelul cuantumului acestor drepturi si cum acesta nu poate fi stabilit in mod arbitrar, in lipsa unei prevederi legale exprese, instanta in temeiul disp. art. 18 din Legea 554 / 2004 va admite actiunea numai in parte, obligând paratele sa plateasca reclamantilor drepturile banesti prevazute de lege, reprezentand suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare incepand cu data de 01.01.2004 si pana la data acordarii efective, insa nu si pe viitor intrucat creanta nu indeplineste cele 3 conditii: certa, lichida si exigibila, nefiind nascuta putand fi influentata de modificarile legislative ulterioare sau de raporturile de serviciu dintre parti.
Totodata s- admis si cererea privind reactualizarea acestor sume cu indicele de inflatie la data platii efective conform disp. art. 1082 cod civil.
Președinte:Dorina VasileJudecători:Dorina Vasile, Vasile Susanu, Mariana Trofimescu
