Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 7/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 7/R/
Ședința publică de la 10 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ în contradictoriu cu intimata, având ca obiect, litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), împotriva sentinței civile nr. 530 din 9 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ V, consilier juridic, în baza delegației nr.173/09.01.2007, pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată,motivat, netimbrat, după care;
Reprezentantul recurentei depune la dosar chitanța nr. -/PJ/10.01.2007, în sumă de 2,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei cu care face dovada achitării a taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei, pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs depuse la dosar, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Vrancea, Secția Comercială și Contencios Administrativ, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâta Agenția Regională pentru Protecția Mediului G, solicitând ca pârâta să fie obligată să-i achite drepturile bănești cuvenite cu titlu de primă de vacanță pe 2001 - 2005 actualizată la data plății.
Prin sentința civilă nr. 530/09.10.2007, Tribunalul Vrancea, Secția Maritimă, Fluvială și de Contencios Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturi bănești reprezentând primă de vacanță potrivit 188/1999 pe perioada 2001-2005, sume ce se vor actualiza în raport cu rata inflației până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate: potrivit art.1 al.3 și art. 53 al.1 din Constituție, drepturile cetățenilor sunt garantate potrivit art.1 al.3 din Constituție iar restituirea cestor drepturi poate fi dispusă numai în cazuri speciale și numai dacă se impune.
Suspendarea succesivă pe o durată de mai mulți ani nu se poate transforma într-o măsură cu caracter . acesta ar însemna înlăturarea acestei .
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Agenția Regională pentru Protecția Mediului V, cu sediul în Focșani,-, -, invocând faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii și este lipsită de temei legal.
Suspendare fără nici o întrerupere nu poate ajunge la concluzia legiuitorul a avut în vedere neacordarea acestui drept până la .perioadă de suspendare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 alin. 2 din. nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar, așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, Curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare aduce atingere, așa cum s-a mai arătat, însuși dreptului, ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art. 10 al.3 din Legea nr.631/2002,art.9 al.7 din Legea nr.507/2003,art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
În aceste condiții criticile formulate de pârâtă nu pot fi primite, neîcadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 - 9.proc.civ. Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art. 312 alin. 1 C:proc. civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței nr.530/09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//14.01.2008
Tehnored /2 ex./15.01.2008
Fond -/
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Angelica Ciobotaru, Dorina Vasile
