Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 7/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIDURĂRI SOCIALE, cu sediul în B, sector 2,-, și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V, cu sediul în Focșani, Bd-ul, nr.3 bis, județul V împotriva sentinței nr.354/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, motivat, și recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea reclamantul a solicitat obligarea Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi Sociale și Casa Județeană de Pensii V obligarea la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25% fiecare, pentru perioada 1.06.2006 - 31.12.2007, sume actualizate cu indicele de inflație.
În cauză au formulat cerere de intervenție de către intervenienții în nume propriu, (), și .
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr.354/13 octombrie 2009 admis acțiunea reclamantului precum și cererile de intervenție, obligând în ce privește pe aceștia din urmă la plata sumelor cuvenite începând cu data de 1.04.2004 până la data pronunțării hotărârii, în raport de perioada lucrată de fiecare.
În motivare instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de funcționar public în cadrul Casei Județene de Pensii V, în perioada 1.06.2006 - 31.12.2007 și intervențienții sunt salariați în cadrul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi Sociale, în calitate de funcționari publici, fiind salarizați în conformitate cu prevederile Legii 188/1999 art.31.
Reclamantul și intervenienții nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut fiind de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele.
Potrivit art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publici și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantului și al intervenienților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
În consecință, în baza art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, instanța va admite în parte acțiunea și cererile de intervenție și va obliga pârâtele să plătească reclamantului și intervenienților suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorate reclamantului pentru perioada 1.06.2006 - 31.12.2007 și pentru intervenienți începând cu data de 01.04.2004 și până la data pronunțării sentinței, în funcție de perioada lucrată de fiecare dintre aceștia, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva sentinței au declarat recurs Casa Județeană de Pensii V și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) B, criticând-o pentru motive de nelegalitate constând în greșita interpretare și aplicare a legii.
Se susține că, deși prevăzute în Legea nr.188/1999, cele două sporuri au fost suspendate în perioada 2004 - 2006 ca urmare a unui deficit bugetar, împrejurare de care nu s-a ținut seama.
Sub un alt aspect, soluția pronunțată s-a referit la acordarea suplimentelor în cuantum de câte 25% fiecare deși nici un act normativ cu forță general obligatori nu prevede expres cuantumul acestora.
Stabilirea arbitrară a cuantumului sporurilor echivalează cu o substituire a instanțelor judecătorești în atribuțiile puterii executive și chiar legiuitoare, în situația în care s-ar aprecia că acestea ar trebui să fie cuantificate prin Lege.
Recursurile s-au declarat în termen legal.
Recursurile sunt fondate.
Curtea observă că ambele recurente au formulat critici ce sunt comune pentru hotărârea instanței de fond, ceea ce face ca examinarea legalității acesteia să fie în raport de cele acute în vedere de ambele recurente.
Apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadminisibilății în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
De altfel chestiunea dedusă judecății a fost definitiv tranșată prin admiterea unui recurs în interesul legii de către, în sensul neacordării suplimentelor respective, decizia fiind obligatorie pentru instanțe conform art.329 Cod proc.civilă.
Văzând și art.312 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursurile și va modifica sentința nr.354/2009 și în rejudecare va respinge acțiunea și cererile de intervenție ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de pârâții CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIDURĂRI SOCIALE, cu sediul în B, sector 2,-, și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V, cu sediul în Focșani, Bd-ul, nr.3 bis, județul V împotriva sentinței nr.354/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- și în consecință;
Modifică sentința nr.354/2009 a Tribunalului Vrancea în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./22.02.2010
Tehno ZE/22.02.2010
Ex.6
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
