Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 701/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 701/R/2008 Dosar nr-
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
JUDECĂTORI: Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
- a -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanții, G, G, A, R, împotriva sentinței civile nr.429/CA /26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 21octombrie 2008, pentru când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 28 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 429/CA/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașovs -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanții lucuș, ioleta, ageac, andana, hiperea eronica, hișoi, ristinel, eontica, îrloiu, ășică, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă; s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul Județean de Poliție.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este fondată, fiind admisă și, pe cale de consecință, respinsă acțiunea reclamanților in contradictoriu cu acest pârât având in vedere modalitatea in care reclamanții au înțeles să cheme in judecată acest pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitarea acestora de a-l obliga pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, alături de ceilalți pârâți, la plata sumelor reprezentând sporul indexările acordate in anul 2007 ( și nu la alocarea unor fonduri către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, necesare in ipoteza admiterii prezentei acțiuni) și faptul că între reclamanți și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu există un raport de serviciu, reclamanții nefiind angajați în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei, instanța de fond reținut că reclamanții sunt funcționari publici cu statut special, respectiv polițiști, conform adeverințelor depuse la dosarul cauzei,eliberate de Inspectoratul de Poliție al Județului
Reclamanții au solicitat ca pârâții să le acorde cele trei tranșe de creșteri salariale, pe motiv că altor persoane li s-au acordat sumele respective si astfel reclamanții s-ar afla intr-o situație de discriminare.
Salarizarea reclamanților se face prin lege, singurul în măsură să acorde majorări salariale fiind legiuitorul și nu instanța de judecată.
In prezent, salarizarea si celelalte drepturi ale polițiștilor sunt reglementate de Legea nr. 360/2002 și nr.OG 38/2003, fără ca aceste acte normative sau actele de modificare sa prevadă dreptul reclamanților la cele trei tranșe de creșteri salariale pentru anul 2007, drept care nu este prevăzut nici de normele comune in materie, respectiv Codul muncii.
Reclamanții invocă, în acțiune, faptul că prin neacordarea acestui drept sunt discriminați față de alte peroane care au beneficiat de acest drept, respectiv față de funcționarii publici, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției sau instituții. Instanța de fond a reținut că aspectele invocate de reclamanți nu reprezintă o formă de discriminare, așa cum prevede nr.OG 137/2000.
Potrivit practicii CEDO, diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Curtea a apreciat, în jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.
Tribunalul mai reține că raportat la dispozițiile art.16 din Constituția României potrivit cărora,cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări" Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că, prin lege, pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate. Astfel, s-a arătat că principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în aceiași situație, în baza unora din criteriile enumerate de art.2 din OG 137/2000 respectiv - rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Față de cele mai sus expuse s-a reținut faptul că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite din partea angajatorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Totodată, faptul ca alte categorii socio-profesionale au beneficiat de acest drept nu are relevanta, nefiind incidente prevederile art.2 din OG 137/2000, respectiv existența unei situații de diferențiere din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării, privind tratamentul diferit instituit în cadrul aceleiași categorii socioprofesionale.
Chiar dacă față de magistrații de la judecătorii, tribunale și curți de apel s-a constatat existența unei discriminări, hotărându-se, pe cale judecătorească, acordarea celor trei tranșe de creșteri salariale pentru anul 2007, s-a constat că situația polițiștilor și cea a magistraților nu este identică sau similară întrucât, in cazul celor din urmă, instanța de fond a constatat existența unei discriminări in cadrul aceleiași categorii socioprofesionale, in condițiile in care magistrații de la Curtea Constituțională și de la ÎCCJ au beneficiat de creșterile salariale acordate in trei tranșe in cursul anului 2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții lucuș, ioleta, ageac, andana, hiperea eronica, hișoi, ristinel, eontica, îrloiu, ășică, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în cursul anului 2007 au fost adoptate mai multe acte normative care au reglementat creșteri salariale pentru toate categoriile de salariați bugetari, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 10/2007; Ordonanța Guvernului nr.11/2007; Ordonanța Guvernului nr.27/2007, Ordonanța Guvernului nr.23/2007, legiuitorul fiind preocupat de indexarea drepturilor salariale excluzând doar polițiști și magistrații. Consideră că prin această excludere de la indexare ce se constituie într-o reașezare a salariului în funcție de inflație nu un drept salarial au fost încălcate prevederile art. 2 alin.3 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind discriminarea.
Se citează prevederile art.16 din Constituție și Deciziei nr. 1/8.02. 1994 Curții Constituționale. -se acordarea acestei indexări se produce o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale precum și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție. Ministerul Internelor și Reformei Administrative recunoaște printr-o adresă îndreptățirea lor la plata sumelor solicitate cu titlu de indexări pentru 2008 și pentru identitate de rațiune aceeași trebuie să fie și soluția pentru anul 2007.
Referirile la categoria magistraților invocate de prima instanță sunt greșite deoarece aceștia au cauze înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești din toată țara în scopul recunoașterii și acordării acestor sume de bani.
La cerere se anexează adresa Ministerului Internelor și Reformei Administrative și extras din Legea nr. 188/1999.
La dosar au depus întâmpinării intimații Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicitând respingerea recursului declarat.
Intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor arată că el nu are atribuții în angajarea, salarizarea și acordarea drepturilor reclamanților deci nu este implicat în raporturile de servicii ale acestora.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative învederează instanței că prin Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008 s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin, (3) și art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Reclamanții recurenți își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B și salarizarea acestora se face conform Ordonanței Guvernului nr. 38/2003.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea apreciază recursul ca nefondat.
Reclamanții sunt polițiști, funcționari publici cu statut special angajați la Inspectoratul de Poliție a Județului Salarizarea acestora se realizează potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 38/2003. Prin actele normative menționate Ordonanța Guvernului nr. 10/2007; Ordonanța Guvernului nr.11/2007, Ordonanța Guvernului nr.27/2007; Ordonanța Guvernului nr.23/2007 s-a dispus cu privire la creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 anumitor categorii de personal bugetar (cei salariați potrivit Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 personalul didactic salarizat potrivit Legii nr. 128/1997; controlorii financiarii din cadrul Curții de Conturi; personalul contractant din unitățile sanitare publice).
Referitor la personalul salarizat potrivit Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor nu există o reglementare legală privind creșteri salariale în anul 2007. De altfel situația de fapt este corect reținută și de reclamanți.
Prin neincluderea și a acestei categorii de personal bugetar (polițiștii) între cei care beneficiază de creșteri salariale reclamanții apreciază că s-a produs o discriminare în sensul prevederilor art. 1 și 2 alin (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin Decizia nr. 819/2008 pronunțată de Curtea Constituțională s-a decis că prevederile art. 1, 2 alin (3) și art. 27 alin (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 republicată "sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să analizeze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Prin acțiunea prevăzută se solicită instanței să înlocuiască lipsa prevederilor privind indexări salariale pe 2007 din legea specială Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 de salarizare a polițiștilor cu dispoziții din acte normative care prevăd creșteri salariale pentru alte categorii de personal bugetar.
Instanța de judecată nu poate substitui lipsa reglementării privind veniturile salariale pentru polițiști pe anul 2007. Doar Parlamentul și prin delegare legislativă în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Prima instanță a analizat corect și situația de fapt dedusă judecății prin prisma dispozițiilor constituționale și a Convenției Europene a Dreptului Omului și a Liberaților Fundamentale Egalitatea în drepturi a cetățenilor constă în aplicarea unui tratament egal pentru cetățenii în situații identice. Situațiile diferite în care se găsesc diferite categorii de salariați determină soluții diferite în ceea ce privește salarizarea.
Egalitatea de tratament se analizează raportat la aceeași categorie socio-profesională.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat de reclamanți.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții lucuș, ioleta, ageac, andana, hiperea eronica, hișoi, ristinel, eontica, îrloiu, ășică, împotriva sentinței civile nr.429/CA /26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- --- -- - - a -
Grefier
Red. C- 29.10.2008
- - 19.11.2008/2 ex.
Jud. fond- M
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
