Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 701/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 701/CA/2008
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții:, G și împotriva sentinței civile nr.161/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Față de absența motivată a doamnei judecător din complet, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 27.05.2008, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu, în persoana doamnei judecător - -.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta intimatei Casa Județeană de Pensii Sibiu, consilier juridic, lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este scutit de taxa de timbru conform dispozițiilor art.15 lit.a din Legea 146/1997, recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta intimatei depune la dosar delegația de reprezentare și întâmpinare, învederând instanței că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată, având în vedere și solicitarea recurenților de judecare a cauzei în lipsă, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate, pentru motivele expuse prin întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
De asemenea, arată că recurenții au calitatea de funcționari publici, numiți într-o funcție publică pe baza unui act administrativ de numire. Potrivit art.31 din 188/1999 pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Totodată, situația juridică a funcționarilor publici este diferită de aceea a personalului contractual, aceștia din urmă desfășurându-și activitatea în baza unui contract individual de muncă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin cererea formulată de reclamanții, G și înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr- s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu obligarea instituției pârâte la plata sporului de mobilitate în cuantum de 15% din salariul de încadrare începând cu data dobândirii calității de funcționar public.
În fapt reclamanții arată că sunt funcționari publici la Compartimentul de Accidente de muncă și Boli profesionale și au dreptul conform Legii 188/1999 și Legii 346/2002 la sporul de mobilitate pe care-l solicită, însă pârâta refuză în mod nelegal acordarea acestuia.
În drept se invocă Constituția României, Legea 188/1999, Codul muncii și Legea 346/2002.
Prin Sentința nr. 161/CA/2008 Tribunalul Sibiua respins acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că sporul pretins de reclamanți nu este prevăzut în legile anuale ce au reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici pentru perioada în litigiu, nici în Legea 188/1999 și Legea 346/2002.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții, G și solicitând a se dispune modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanții susțin că instanța a interpretat greșit prevederile legii - căci potrivit art.31 alin.2 din Legea 188/1999 republicată funcționarii publici au dreptul pe lângă salarii, la prime și alte drepturi salariale, aceleași dispoziții fiind prevăzute și în actele normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici. Cum pârâta dispune de buget propriu sumele necesare acordării sporului de mobilitate putea fi cuprins în acesta, având în vedere obligația de a se deplasa permanent în teren pentru activități de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, așa cum este stabilit prin Legea 346/2002.
Totodată au invocat o discriminare făcută funcționarilor publici prin soluția care s-a dat în cauză, față de personalul contractual care poate beneficia de sporul de mobilitate.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Constituția României, Legea 188/1999 și Legea 346/2002.
Prin întâmpinare intimata solicită respingerea recursului susținând că soluția instanței este corectă.
Recursul reclamanților este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând criticile aduse de reclamanți fondului cauzei instanța apreciază că în mod corect instanța a reținut caracterul nefondat al pretențiilor reclamanților.
Reclamanții solicită sporul de mobilitate invocând împrejurarea că sunt funcționari publici și legea 188/1999 prevede la art.31 alin.2 că funcționarii publici beneficiază și de prime și alte drepturi salariale, ceea ce înseamnă că în speță trebuie analizate dispozițiile OUG 123/2003, OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, OG 2/ 2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, precum și dispozițiile Legii 188/1999 care constituie cadrul general de reglementare în materie.
Se constată însă că, în speță nu pot fi aplicate dispozițiile art.31 alin.2 din Legea 188/1999, întrucât acest text de lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, ceea ce înseamnă că aceste drepturi trebuie prevăzute expres de lege. Ori, reclamanții și-au întemeiat pretențiile de acordare a sporului de mobilitate invocând obligațiile care le incumbă potrivit legii 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale de a se deplasa în teren în vederea efectuării de anchete proprii precum și în vederea acordării consultanței necesare în legătură cu prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, lege care nu prevede în cuprinsul său că pentru această activitate se poate acorda un spor de mobilitate. De asemenea nici legile anuale de salarizare a funcționarilor publici nu au prevăzut și nu prevăd acordarea dreptului solicitat prin prezenta acțiune.
Curtea constată că instanța de fond în mod corect nu a acordat un drept pe care legea nu îl reglementează în favoarea acestor funcționari publici, acordarea acestuia ar fi impus încălcarea competenței instanțelor judecătorești care s-ar fi substituit atât legiuitorului cât și ordonatorului principal de credite.
Sub raportul discriminării, argumentele invocate de recurenți sunt de asemenea neîntemeiate, deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația salariaților angajați cu contract de muncă și cea a funcționarilor publici, deoarece salarizarea acestora, atribuțiile și responsabilitățile lor sunt reglementate prin norme legale diferite.
Fiind categorii profesionale distincte care beneficiază de reglementări diferite, nu se poate extinde nejustificat aplicarea unui text dintr-o lege și acordarea unor drepturi expres stabilite pentru personalul contractual funcționarilor publici care au propriile legi de salarizare. Curtea Constituțională prin Decizia nr.721/24.10.2006 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 21 alin.1 din OG 137/2000 privind sancționarea formelor de discriminare, respinsă în cele din urmă, s-a pronunțat în sensul că în conformitate cu jurisprudența sa și a CEDO-cauzele Engel și alții împotriva Olandei 1976, împotriva Belgiei 1979 și împotriva Belgiei 1991-egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv.
În consecință, acordarea unor drepturi diferite personalului contractual din anumite considerente ale legiuitorului nu înseamnă o discriminare față de funcționarii publici care au un sistem propriu de salarizare. Judecătorul nu se poate substitui legiuitorului, pentru că în caz contrar s-ar depăși sfera puterii judecătorești.
Cum în cauză nu există motivele de casare sau modificare a hotărârii invocate de reclamanți potrivit art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G și împotriva sentinței civile nr.161/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.LE
Dact./ex.2/16 06 2008
Jud.fond.
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș, Ștefan Făt
