Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 706/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr.706/ Dosar Nr-
Sedința publică din 27 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 657 din 02.07.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică,la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față
Prin sentința civilă nr. 657 din 02.07.2009, Tribunalul Covasna a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și împotriva Consiliului local al comunei și în consecință:
A obligat pârâtul să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând indemnizație lunară de dispozitiv de 25% din salariul de bază pe perioada 02.07.2008 - 30.04.2009 după cum urmează: pentru - 6.447 lei, iar pentru - 5.722 lei, sume ce vor fi actualizate cu coeficienții de inflație, de la data scadenței și până la plata efectivă.; respingându-se restul cererilor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitate de funcționari publici, având funcția de primar, respectiv viceprimar al comunei.
Legea nr.138/1999, la care fac referire reclamanții, privește salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Reclamanții nu fac parte din instituțiile ce fac obiectul de reglementare al legii de mai sus.
OUG nr.192/2002, astfel cum a fost modificată, privind drepturile de natură salarială, cuprinde reglementări privind sistemul de salarizare.
Conform art.4 alin.2 din ordonanță, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Potrivit art.5 și urm. din lege, printre drepturile de care beneficiază funcționarii publici nu este enumerată și indemnizația de dispozitiv.
Art.13 din Legea nr.138/1999 face referire la indemnizația de dispozitiv, dar aceasta este prevăzută pentru militari precum și personalul civil din instituțiile publice respective.
Ulterior, prin Ordinul nr.496/2003 a Ministerului Administrației și Internelor s-au adus precizări cu privire la această indemnizație.
Astfel, la pct.9.2 se prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.3.1.1 "prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalului contractual din Ministerul Administrației și Internelor".
Faptul că prin ordinul respectiv s-au adus precizări cu privire la indemnizația de dispozitiv nu poate fi interpretat altfel decât în contextul Legii nr.138/1999 care a reglementat acordarea acestei indemnizații, respectiv în legătură cu personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
De altfel, chiar noțiunea de "dispozitiv" are fără discuție o semnificație militară.
Instrucțiunile de aplicare a Legii nr.138/1999, date prin ordinul ministrului nu pot avea în vedere alte categorii de personal decât cele stabilite prin lege, deoarece acest lucru ar însemna o adăugare la lege.
Ca un răspuns la clarificarea situației incidenței normelor cuprinse la pct.9.1 și 3.1. - clarificare solicitată de instanță în dosarul.nr- și - - s-a trimis adresa nr.280.198/18.07.2008 de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția generală juridică.
În interpretarea ministerului, indemnizația de dispozitiv prevăzută la pct.9.2 din ordin este întemeiată pe dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999 și că personalul civil din MIRA ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice -și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv - și personalul oricăror alte structuri ale administrației publice centrale/locale, care nu se află în structura organizatorică a MIRA, sunt două categorii de personal distincte, nefiind relevant faptul că ambele își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În concluzie, se arată în adresă, personalul din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului MAI nr.275/2002 cu modificările și completările ulterioare, aceste dispoziții fiind aplicabile exclusiv angajaților MIRA.
Justificarea cererii reclamanților, întemeiată pe dispozițiile legale menționate nu poate fi acceptată, fiind nefondată.
Cererea reclamanților urmează a fi admisă însă pentru alte motive care se vor arăta în continuare.
Reclamanților, în calitate de primar și viceprimar, le sunt aplicabile dispozițiile legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Art.31 din Legea nr.188/1999 stabilește drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici. La alin.2 din articol se prevede că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii".
În raport de aceste dispoziții legale, instanța urmează să țină cont de faptul că drepturile pretinse de reclamanți au fost cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli al consiliului local pe anul 2009. Așa reiese din precizările formulate de pârât prin adresa de la fila 17 din dosar.
Așa fiind, atâta timp cât instituția publică are alocate prin bugetul de venituri și cheltuieli surse financiare afectate drepturilor pretinse, acțiunea reclamanților a fost admisă în parte începând cu data de 2 iulie 2009 și până la data pronunțării prezentei sentințe.
În ce privește plata și în continuare a acestora, această cerere a fost respinsă întrucât vizează drepturi bănești nenăscute și care nu sunt actuale, certe și exigibile.
Referitor la plata sumelor actualizate cu rata inflației, fiind vorba de un drept personal, instanța a constatat că potrivit art. 1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă repararea integrală a pagubei suferite, respectiv atât damnum emergens, cât și lucrum cesans-beneficiul de care a fost lipsit. Astfel, instanța a admis acest capăt de cerere, în virtutea principiului justei despăgubiri.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul și a criticat-o pentru nelegalitate și netemenicie arătând că nu s-a dispus plata în continuare a acestor drepturi și că nu s-a dispus înscrierea în carnetul de muncă a drepturilor salariale dobândite prin hotărâre judecătorească.
Examinând hotărârea, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele:
În cauză a declarat recurs numai reclamantul astfel încât acesta beneficiază de protecția legii în sensul neagravării situației în propria cale de atac, potrivit art.316 raportat la art.296 Cod procedură civilă.
acestei situații s-ar fi produs întrucât indemnizația de dispozitiv nu este un drept salarial de care să beneficieze această categorie de personal - primar - adică persoană aleasă de comunitate.
Ca urmare, se respinge solicitarea recurentului de a fi acordat pe viitor acest drept salarial întrucât nu face parte din categoria de personal care este îndreptățită la dobândirea acestui drept.
Astfel, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții stabilesc că "dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Art. 47 din acest act normativ stabilesc faptul că "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege", iar art. 49 stipulează: "personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
Conform dispozițiilor art.13 din Legea nr. 138/1999 "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Aceste dispoziții legale sunt aplicabile doar acelor categorii de personal civil care își desfășoară activitatea în structurile indicate, fără ca drepturile salariale suplimentare constând în indemnizația de dispozitiv lunară de 25 % din salariul de bază să poată fi recunoscute și acordate tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală.
În aplicarea legii Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 privind modificarea și completarea Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit pct. 9.2 din ordin: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar pct. 31.1 precizează: "prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Prin dispozițiile ordinului enunțat mai sus nu s-a acordat dreptul salarial constând în indemnizația de dispozitiv întregului personal civil care își desfășoară activitatea în administrația publică locală, ci au fost interpretate și s-a asigurat punerea în aplicare a prevederilor art. 47 și 49 din Legea nr. 138/1999, raportate la art. 13 din aceeași lege, în contextul în care, după unificarea fostului Minister de Interne cu fostul Minister al Administrației, noului Minister al Administrației și Internelor i s-au stabilit atribuții atât în domeniul ordinii și siguranței publice, cât și în domeniul administrației publice, conform prevederilor art. 14 alin. 1 lit. a și b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 63/2003.
Au fost necesare aceste precizări întrucât Legea nr. 138/1999 și Ordinul nr. 275/2002, sunt adoptate anterior procesului de reorganizare a Ministerului d e Interne și se refereau numai la personalul civil din instituțiile cu activitate în domeniul ordinii publice și siguranței naționale.
Personalul fostului Minister al Administrației și Internelor a fost transferat în interesul serviciului la Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu menținerea funcțiilor deținute și a drepturilor salariale dobândite anterior, conform prevederilor art. 18 alin. 2 și 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Așadar, dispozițiile Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 nu pot fi analizate de sine stătător, ci în raport de dispozițiile Ordonanțelor de Urgență ale Guvernului nr. 63/2003 și 30/2007 care prevăd în mod expres și limitativ instituțiile publice și organele de specialitate ce fac parte din domeniul administrației publice centrale din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, fără ca printre acestea să se regăsească Administrația Publică Locală, astfel cum este definită de Constituția României în Secțiunea a 2-a din Capitolul V - Titlul III și care se organizează și funcționează potrivit art. 2 alin.1 din Legea nr. 215/2001, republicată, în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale și desconcentrării serviciilor publice.
Ca urmare, numai funcționarii publici și personalul contractual care își desfășoară activitatea în instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea actualului Minister al Administrației și Internelor, precum și personalul care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale ori a prefecturilor care au beneficiat și înainte de transfer sau detașare, de indemnizația de dispozitiv, beneficiază și în continuare de acest drept salarial.
Având în vedere cele precizate, dispozițiile pct.9.2 din Ordinul nr. 496 din 18 iulie 2003, potrivit cărora indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, se aplică în exclusivitate numai funcționarilor publici și personalului contractual din Ministerul Administrației și Internelor, transferați în domeniul administrației publice și care, anterior transferului, au beneficiat de acest drept salarial.
De altfel, chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că acest drept nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil, ci doar militarilor și personalului civil în raporturi de serviciu cu unități militare și nu pot fi echivalate obligațiile, îndatoririle și privațiunile specifice acestei categorii cu cele ce decurg din raporturile de serviciu ale altor funcționari publici sau personal contractual.
A extinde aplicabilitatea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 și asupra altor categorii de funcționari publici și personal contractual aflate în raporturi de muncă cu o autoritate publică locală, echivalează cu adăugarea la lege și acordarea unor drepturi salariale care nu sunt prevăzute în actele normative ce reglementează salarizarea acestora.
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilite a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și actele normative ulterioare care reglementează drepturile salariale ale acestor categorii de personal civil, nu cuprind dispoziții referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv.
Nu există discriminare în sensul dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 16 din Constituția României și ale Cartei Europene a Autonomiei Locale, ratificată prin Legea nr. 199/1997, în ceea ce privește salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual transferat în structurile administrației publice, instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, precum și a celui detașat în serviciile publice comunitare din subordinea consiliilor locale ori a prefecturilor și celelalte categorii de funcționari publici și personalul contractual care își desfășoară activitatea în alte instituții și servicii publice din administrația locală, întrucât personalul care a lucrat în structurile fostului Minister de Interne a beneficiat de sporul de dispozitiv, iar prin Ordinul nr. 496/2003 s-a asigurat continuitatea acordării acestui drept salarial, în condițiile în care prin art.17 alin.3 din Ordonanța de Urgență ale Guvernului nr. 63/2003 și art.18 alin.3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2007, acte normative succesive ce au reglementat măsuri de reorganizare a acestui minister, s-a prevăzut că personalul din cadrul său își păstrează drepturile dobândite anterior.
Numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și în ce măsură sporurile sau alte indemnizații se acordă unor anumite categorii de salariați, singura condiție fiind ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice, sub toate aspectele.
Principiul egalității de tratament nu exclude soluții diferite pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, legată de aplicarea garanției instituită de art. 14 din Convenție, a subliniat că o diferență de tratament are natură discriminatorie, numai dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
De asemenea, Curtea a statuat că statele dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură, diferențele dintre situațiile analoage sunt de natură să justifice un tratament diferit, iar autoritățile naționale competente rămân libere să aleagă măsurile pe care le socotesc potrivite pentru atingerea unui scop legitim.
C a urmare, pentru considerentele expuse, se va respinge cererea recurentului de acordare pe viitor a acestui drept.
În ce privește dreptul deja obținut pe cale judecătorească, în lipsa recursului pârâtului, este protejat de dispozițiile art. 316 raportat la art.296 Cod procedură civilă, privind neagravarea situației în propria cale de atac.
Pentru că a fost admis dreptul la indemnizația de dispozitiv pentru o perioadă determinată, o consecință de la lege a recunoașterii acestui drept este înscrierea în carnetul de muncă a dreptului salarial de care beneficiază, conform art. 1 alin 1 din Decretul nr 92/1976.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr 657/2.07.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o modifică în parter și, în consecință:
Dispune efectuarea în carnetul de muncă al reclamantului a mențiunilor privind dreptul salarial reprezentat de indemnizația de dispozitiv pentru perioada de mai sus.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red MR 27.11.2009
Dact RP 3.12.2009
4 ex
Jud fond T
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Clara
