Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 709/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--20.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.709
Ședința publică din 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva Sentinței civile nr.377/9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoiu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală reglementări Juridice și Contencios B și Inspectoratul de Poliție al Județului T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s constată că prin cererea de recurs chematul în garanție recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.377/9.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, excepție invocată de acest minister, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE T și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect drepturi bănești, a obligat pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE T la plata către reclamant a primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pe anii 2004-2006, actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și a sporului de fidelitate pe anul 2005, actualizat în raport cu rata inflației, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE Bac hematei în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, a obligat chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B să vireze pârâtului MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamantului, cu titlu de primă de vacanță și spor de fidelitate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut următoarele:
Reclamantul are calitatea de funcționar public, pe perioada 2004-2006 fiind angajat la Postul de Poliție Veche, din cadrul pârâtei
Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a B, ca neîntemeiată, deoarece conform art. 15 din HG nr. 83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceiași posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004, art. 19, art. 4 alin. 2 și pct. 30 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, ce conțin prevederi care obligă de a coordona potrivit competențelor cei revin, sistemul bugetar, în ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție. Mai mult, acest minister are calitate procesuală în cauză, în calitatea sa de ordonator principal de credite, având obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile sale.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantului, instanța de fond a constatat că raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa atribuțiilor de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, precum și cu recunoașterea tuturor drepturilor salariale acordate prin lege. Prin art. 37, pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut că la plecarea polițiștilor în concediul de odihnă, aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Văzând și dispozițiile art. 40 din OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, care prevăd că funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, instanța constată că reclamantul este îndreptățit la plata primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2004, 2005 și 2006 - actualizate în raport cu rata inflației.
Instanța de fond nu a primit apărarea pârâților, prin care au cerut respingerea acțiunii reclamantului, deoarece drepturile solicitate de acesta au fost suspendate prin acte normative, întrucât art. 37 alin. (2) teza I din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede că "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu", care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
În ceea ce privește sporul de fidelitate solicitat de către reclamant instanța de fond a constatat că, conform art. 6 din OG38 din 30.01.2003, aprobată prin Legea nr.353/2003 și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor Nr.132 din 09.02.2004 în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, reclamantul este beneficiarul unui spor de fidelitate în funcție de vechimea în serviciu. Acest drept a fost suspendat pentru anul 2005 în baza art. 2 alin(l) din Ordonanța de Urgență nr. 118 din 28 noiembrie 2004, însă deși acest spor a fost suspendat, nu se poate considera că aceste drepturi nu ar fi existat. Aceste considerente sunt întărire de faptul că plata sporurilor de fidelitate prev. de art. 6 din OG38 din 30.01.2003, aprobată prin Legea nr.353/2003 și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor Nr.132 din 09.02.2004 a fost reluată în anul 2006.
Dispozițiile art. 2 alin (l) din nr.OUG 118/2004 prin care a fost suspendată pe anul 2005 aplicarea prevederilor art. 6 din OG38/2003 nu conține vre-o referire la eventuala desființare a dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005 ci, dimpotrivă, acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2006.
Instanța de fond a constatat că dacă s-ar considera astfel, s-ar încălca atât art. 53 din Constituție cât și reglementările date prin art. l din Protocolul nr. l, adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, convenție ratificată de România prin Legea nr. 30/1994. Art. 6 din OG38 din 30.01.2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 prevede că "pentru perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.".
Instanța de fond a admis, ca fiind întemeiată, în baza disp. art. 60 și urm. Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI și FINANȚELOR B, cerere formulată de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B, și a dispus obligarea chematei în garanție să vireze pârâtului MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamantului. În admiterea acestei cereri instanța a avut în vedere împrejurarea că, în bugetul MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B nu au fost prevăzute aceste sume pentru anii 2004 - 2006, drepturile bănești respective fiind suspendate, iar angajarea creditelor și plăților din bugetul instituției pârâte se face numai în limita bugetului aprobat.
În cauză a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii pe excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă.
Recurentul susține că nu are calitate procesuală pasivă deoarece Ministerul Finanțelor Publice B nu trebuie confundat cu Statul Român și bugetul de stat.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de legislația în domeniu.
Învederează instanței că și Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitate de ordonator principal de credite, prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata către salariații altor instituții care au calitatea de ordonatori principali de credite.
Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală, Ministerul Internelor și Reformei Administrative elaborându-și propriul proiect de buget.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă se constată că este fondat și se admite recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva Sentinței civile nr.377/9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, se modifică sentința recurată, în sensul că se respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și se mențin în rest dispozițiile hotărârii atacate, pentru că:
Potrivit prevederilor art.28 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor B și Agenției Naționale de Administrare Fiscală B, nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, ministerul are atribuții ce privesc elaborarea proiectului bugetului de stat, iar nu alocarea sumelor respectiv anterior adoptării Legii bugetului de stat.
Cum, din conținutul acestor dispoziții legale nu rezultă obligația Ministerului Economiei și Finanțelor privind alocarea unor fonduri bănești personalului bugetar, că nu există raporturi de subordonare bugetară între pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru a deveni incidente prevederile art.60-63 Cod civil, privind chemarea în garanție, recurentul nu poate avea calitatea de chemat în garanție, motiv pentru care recursul se consideră întemeiat sub acest aspect și se admite în modul arătat anterior, cu aplicarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva Sentinței civile nr.377/9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Menține în rest dispozițiile Hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /03.07.2008
Tehnored. /04.07.2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pătru Răzvan, Olaru Rodica
