Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 71/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 71/F-CONT
Ședința publică din 15 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, cererea formulată de reclamantul, domiciliat în Pitești, str.-, -.22, jud.A, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1A, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul, asistat de avocat, și pârâtul prin consilier juridic, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Cererea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 40 lei, potrivit chitanței pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții Seria - nr.- din 09.02.2009 (fila 4 din dosar), și cu timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar din partea reclamantului precizări cu privire la cuantumul daunelor morale.
Reclamantul prin apărător, arată că, prin cererea sa, contestă Ordinul de trecere în rezervă ca atare, ca act administrativ în sine, întrucât măsura trecerii sale în rezervă a cunoscut-o anterior luării la cunoștință a Ordinului.
Reprezentanta pârâtului arată că nu cunoaște dacă i-a fost sau nu comunicat actul administrativ. La acest moment nu este în măsură și nici nu poate să dovedească dacă ordinul atacat a fost comunicat la data luării la cunoștință, potrivit filei 7 din dosar. Depune la dosar borderou cu acte, invocând excepția autorității lucrului judecat, având în vedere sentința nr. 44/F-C din 11.02.2009, pronunțată de aceeași instanță.
Apărătorul reclamantului arată că nu a exercitat calea de atac împotriva sentinței nr. 44/F-C din 11.02.2009.
Reprezentanta pârâtului arată că sentința despre care a făcut vorbire mai sus nu este recurată. În situația în care instanța va trece peste excepția autorității lucrului judecat, solicită admiterea excepțiilor invocate în întâmpinare, respectiv excepția inadmisibilității prezentei acțiuni pentru lipsa procedurii prealabile și excepția prescripției dreptului la acțiune potrivit dispoz. art.11 alin 5 din Lg. nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Apărătorul reclamantului, având cuvântul, solicită respingerea excepției autorității lucrului judecat, considerând că nu este vorba despre autoritate de lucru judecat. Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile, solicită respingerea acesteia, întrucât consideră că a fost îndeplinită procedura. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, solicită respingerea acesteia, întrucât actul administrativ nu i-a fost comunicat niciodată, decât un proces-verbal. Trebuia comunicat înscrisul intitulat Ordin de trecere în rezervă.
Curtea reține cauza pentru soluționare în temeiul excepțiilor puse în discuție.
CURTEA
Prin cererea nr-, înregistrată la Curtea de APEL PITEȘTI la data de 13.02.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Internelor si Reformei Administrative solicitând instanței să dispună anularea ordinului prin care a for trecut în rezervă, ale cărui număr și dată de emitere nu le cunoaște, întrucât actul nu i-a fost comunicat; reintegrarea sa în structurile MIRA cu gradul pe care l-ar fi avut în prezent dacă nu ar fi fost trecut în rezervă în mod abuziv; obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale și a unor daune pentru prejudiciul moral cauzat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că până în anul 1997 fost locotenent în cadrul UM 0215 B - SI Deși și-a exercitat cu bună credință și corectitudine îndatoririle de serviciu, asupra sa s-au făcut presiuni pentru a-l determina să solicite personal trecerea în rezervă. însă, întrucât nu a dat curs acestora, prin abuz a fost trecut în rezervă printr-un ordin care nu i-a fost comunicat și de existența căruia a luat cunoștință în luna decembrie 2008 când, în baza unei hotărâri judecătorești prin care au fost declasificate anumite documente, a avut acces la dosarul personal. Ordinul respectiv este nelegal și abuziv, întrucât a fost emis pe criterii subiective și fără a fi analizată și evaluată activitatea reclamantului.
La cererea de chemare în judecată reclamantul a anexat un ordin de serviciu (de deplșasare) din anul 1998 emis cu privire la el însuși și procesul verbal referitor la primirea documentelor din dosarul său personal aflat în arhiva MIRA.
Pârâtul a depus întâmpinare arătând că reclamantul a fost trecut în rezervă prin Ordinul nr. I/05022/31.03.1998 emis în baza art. 85 alin. 1 lit.j) și alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, ca efect al neîndeplinirii de către reclamant a sarcinilor de serviciu și a săvârșirii unor abateri grave de la prevederile regulamentelor militare în perioada sept. 1996 - dec. 1997.
Pârâtul a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată pentru neparcurgerea procedurii prealabile prev. de art. 7 alin. 1 coroborat cu art.8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, arătând că, deși în mod repetat reclamantul s-a adresat diverselor instituții ale statului - printre care si MIRA - față de măsura trecerii sale în rezerva, aceste memorii și petiții nu pot reprezenta procedură prealabilă. Astfel prin memoriul înregistrat la MIRA sub nr.-/6.05.1998, reclamantul a arătat care au fost considerentele pentru care s-a angajat în structurile militate și care sunt aprecierile personale în legătură cu trecerea sa în rezervă, dar nu a solicitat revocarea Ordinului, deși a cunoscut încă de la data emiterii actului atât numărul, cât și conținutul acestuia.
În subsidiar, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 raportat la alin. 1 lit.a) și la alin 2. Astfel, cererea în justiție trebuia formulata în termen de 6 luni de la primirea răspunsului la plângerea prealabilă, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului administrativ.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea cererii reclamantului pentru neîndeplinirea cerințelor art. 1 alin 1 din Legea contenciosului administrativ, în sensul că reclamantul nu a dovedit încălcarea unui drept al său recunoscut de lege. Ca atare, nu i se cuvin nici daune morale.
Părțile au depus la dosar înscrisuri în susținerea și, respectiv, în combaterea excepțiilor invocate de pârât.
Examinând cererea de chemare în judecată prin prisma excepțiilor invocate de pârât și în raport de înscrisurile depuse de părți la dosar, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită.
În legătură cu Ordinul din speță, la data de 05.01.2009 reclamantul a mai formulat la această instanță o cerere de chemare în judecată a MIRA, cerere cu conținut identic celei din cauza de față, soluționată prin sentința nr.44/F-C/11.02.2009, pronunțata în dosarul nr-. Instanța a respins cererea respectivă în considerarea faptului că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de lege, respectiv că nu a sesizat instanța în termenele prev. de art. 11 din Legea nr. 554/2004 (fila 111 dosar). Sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare.
În speță, Curtea are în vedere faptul că îndeplinirea condițiilor prealabile investirii instanței trebuie să se facă de sine stătător, fără raportare la litigiul anterior. Ca atare, nu soluționează litigiul prin prisma autorității de lucru judecat.
În legătură cu faptul ca reclamantul nu a cunoscut numărul și data Ordinului atacat, Curtea constată că susținerea acestuia nu este de bună credință. Astfel, din memoriul scris personal de către reclamant și adresat ministrului de interne la data de 30.04.1998, depus de pârât la dosar, rezultă că reclamantul a cunoscut fără dubiu numărul și data Ordinului de trecere în rezervă (filele 113-124 dosar).
Cu toate că nici în memoriul din anul 1998, nici în cele din anul 2001 (filele 65-71 dosar) nu a solicitat revocarea Ordinului, ci a exprimat considerente legate de activitatea sa și a solicitat primirea în audiență, reclamantul a primit răspunsuri prin care i s-a adus la cunoștință faptul că măsura trecerii sale în rezervă a fost legală (filele 71, 125, 126 dosar).
Susținerea reclamantului nu este de bună credință nici prin raportare la procesul verbal din 11.12.2008, întocmit cu ocazia permiterii accesului său la documentele din dosarul personal. Cu respectiva ocazie - anterioară formulării cererii de chemare în judecată din speță - reclamantul a intrat în posesia Ordinului (fila 7 dosar). De altfel, nici prin memoriile adresate ministrului de interne după primirea Ordinului cu prilejul arătat reclamantul nu a solicitat revocarea actului respectiv (filele 17, 40 dosar).
Față de cele expuse este evident faptul ca reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă cerută atât de Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data emiterii Ordinului și la data memoriilor formulate de reclamant în anii 1998 și 2001, cât și de actuala lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Susținerea faptului că nu i-a fost comunicat vreodată respectivul Ordin nu este reală de vreme ce, așa cum s-a arătat mai sus, încă din luna aprilie 1998 reclamantul avea cunoștință de numărul, data emiterii și conținutul Ordinului. În aceste condiții reclamantului îi sunt aplicabile dispoz. art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la momentul emiterii și comunicării măsurii de trecere în rezervă și a numărului Ordinului, preluate de dispoz. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la momentul promovării cererii de chemare în judecată.
De asemenea, reclamantului îi sunt aplicabile și dispoz. art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 (întrucât reclamantul nu este terț față de actul administrativ, pentru a îi putea invoca dispoz. Deciziei nr. 797/2007 a Curții Constituționale), normă ce impune formularea plângerii în termen de maxim 6 luni de la emiterea actului.
Prin urmare, câtă vreme reclamantul nu a formulat plângere prealabilă în termenele de prescripție prevăzute de lege, cererea de chemare in judecată nu poate investi în mod legal instanța.
Celelalte memorii depuse de reclamant la dosar au fost adresate în sau unor instituții ori personalități străine, fiind fără relevanță din punctul de vedere al excepțiilor analizate.
Pe de altă parte, se constată ca cererea de chemare în judecată este tardivă în raport cu dispoz. art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990 și, respectiv, cu dispoz. art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004, care condiționează formularea cererii în justiție de termenul de un an de la comunicarea actului, respectiv de 1 an de la data luării la cunoștință despre act (fapt petrecut în privința reclamantului în mod cert la data de 30.04.1998).
În fine, a accepta că o cerere în justiție poate fi formulată împotriva unui act administrativ emis cu mai mult de 10 ani în urmă, în condițiile în care destinatarul actului a cunoscut atât existența actului, cât și caracteristicile acestuia și a suportat efectele lui în mod direct și neechivoc, fără a încerca rezolvarea diferendului cu instituția emitentă prin parcurgereacompletăa procedurilor legale în vigoare la data emiterii actului și a producerii efectelor acestuia, înseamnă a pune în pericol siguranța raporturilor juridice născute din existența și aplicarea actului administrativ respectiv, devenit "definitiv" prin necontestarea lui legală.
Pentru cele expuse, văzând dispoz. art. 109 alin. 2.proc.civ. Curtea va respinge cererea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul domiciliat în Pitești, str. -, -.22, jud.A, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE cu sediul în B, nr.1A, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
Grefier,
Red.
4 ex/24.04.2009
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță
