Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 71/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 71/ Dosar nr-
Ședința publică de la 27 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 31 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova -secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 20 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 23.01.2008 reclamanții G, G, G, G, C, și au formulat acțiune în contencios administrativ chemând în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului P, Inspectoratul General al Poliție Române, solicitând admiterea acțiunii și obligarea pârâților să le calculeze și să le plătească sporul de 30% din salariul de bază începând cu data de 24.11.2004- la zi.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului inițial nr- al Tribunalului Prahova în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 507/28.03.2007.
Prin sentința civilă cu numărul de mai sus a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice; s-a respins acțiunea formulată de reclamanți față de Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Inspectoratul General al Poliției Române, ca neîntemeiată; s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, G, G, în contradictoriu cu pârâții MKinisterul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliție Române și Inspectoratul de Poliție al Județului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții au declarat recurs ce a format obiectul dosarului nr- în care Curtea de Apel Ploieștia pronunțat Decizia civilă nr. 1098/20 noiembrie 2007 prin care s-a admis recursul, a fost casată sentința atacată și a fost trimis dosarul spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Prahova - secția comercială și de contencios administrativ.
Rejudecând, instanța de fond pe baza probelor administrate a pronunțat hotărârea nr. 31/22.01.2008 pronunțată în dosarul nr. 8339/105/18.12.2007 prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliție Române; s-a admis acțiunea formulată de reclamanții G, G, G, G, C, și împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliție Române și Inspectoratul de Poliție al Județului P; pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliție Române și Inspectoratul de Poliție al Județului P au fost obligați să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, începând cu data de 01.09.2002 la zi, sume actualizate cu indicele de inflație calculat de la data scadenței până la data plății efective a acestora; pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Paf ost obligat să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de ofițeri de poliție în cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului P, desfășurându-și activitatea sub coordonarea DIICOT în baza art. 27 din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public - DIICOT, aspect necontestat de către pârâți.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratul General al Poliție Române invocată de acest pârât, tribunalul urmează a respinge această excepție, având în vedere că potrivit art. 5 și art. 12 din Legea nr. 218/2002, Inspectoratele Județene de Poliție sunt unități teritoriale din subordinea Inspectoratului General al Poliție Române, iar datoria acestei subordonări, această pârâtă conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților teritoriale, iar în calitate de ordonator secundar de credite verifică și controlează modul în care unitățile subordonate își îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare și extrabugetare.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, tribunalul a admis această excepție, având în vedere împrejurarea că potrivit dispozițiilor art.282 Codul Muncii, aceasta nu poate avea calitatea de parte într-un litigiu de muncă ce are ca obiect plata drepturilor bănești, iar în plus calitatea sa de ordonator principal de credite nu permite a fi obligat de către un alt ordonator principal de credite, în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative, la plata unor drepturi bănești.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că potrivit art. 28 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii DNA sau pentru judecătorii ce compun complete specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care după intrarea în vigoare a Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii DNA și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la DNA.
Dispozițiile art. 6 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată prin Legea nr. 27/2004 prevăd în art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că reclamanții îndeplinesc funcția de ofițeri de poliție din cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului P desemnați să-și desfășoare activitatea sub coordonarea DIICOT în baza art. 27 din Legea nr. 508/17.11.2004, funcții în baza cărora nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție, aceștia nefiind detașați la DNA și nebeneficiind de respectivul spor de 30% din îndemnizația de încadrare brută lunară conform art.28 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002.
În condițiile în care ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA au beneficiat de sporul de 30% din îndemnizația de încadrare brută lunară spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului P care nu au fost detașați, deși îndeplinesc în virtutea funcției pe care o aveau o muncă egală înseamnă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul DNA, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați și anume un salariu egal pentru muncă egală.
Susținerea Inspectoratului General al Poliției Române formulată prin întâmpinare ca în speța de față condiția detașării face diferența între temeiul legal în baza căruia se face remunerarea este în sine o susținere ce conduce la concluzia existenței unei situații discriminatorii nefiind acceptabil faptul că persoane care au aceleași atribuții și lucrează în condiții asemănătoare primesc acest spor doar ca urmare a lipsei detașării.
Nu au putut fi primite apărările pârâtului Inspectoratul General al Poliție Române nici în ceea ce privește gradul sporit de dificultate în îndeplinirea actelor de procedură penală și complexitatea cauzelor în care își desfășoară activitatea în condițiile în care reclamanții efectuează acte de cercetare penală la fel ca și ofițerii d poliție judiciară detașați în cadrul DNA, activitatea lor se desfășoară sub supravegherea DIICOT, iar dispozițiile procurorului DIICOT sunt obligatorii pentru ofițerii de poliție judiciară la fel ca și dispozițiile procurorilor DNA.
Aceleași reguli se aplică și în ceea ce privește efectuarea actelor pe baza dispozițiilor scrise ale procurorilor situație reglementată în art. 9 alin.2 din Legea nr. 508/2004 pentru reclamanți, respectiv în art. 10 alin. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul DNA.
Complexitatea și gravitatea infracțiunilor ce revin în competența DIICOT sunt sensibil asemănătoare cu cele ale activității DNA, astfel încât sub acest aspect situația discriminatorie este evidentă.
Prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul DNA a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce a încălcat dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată prin Legea nr. 27/2004 și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
Prin însăși natura sa instituirea unor sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară a creat o inegalitate, un tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale și deci o discriminare, nefiind o stare de fapt diferită.
Tribunalul a reținut că și Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale a dreptului comunitar, în sfera dreptului comunitar principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv (cauza 189/01 and others 2001; cauza 149/96 Portugal vs. 1999).
De altfel, astfel cum s-a reținut și în Hotărârea nr. 219/01.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării comparând textele normative care reglementează desfășurarea activității, atribuțiilor și controlul asupra actelor efectuate de ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul DIICOT cu cei din cadrul DNA sub aspectul comparabilității s-a constatat întrunirea cumulativă a condițiilor de analogie care decurg din suma împrejurărilor date de reglementările în speță, aplicabile categoriilor de ofițeri și agenți de poliție judiciară, reținându-se în acest sens că indiferent de direcția în cauză, acestea efectuează numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurori sub directă coordonare, supraveghere și control, dispozițiile procurorilor fiind obligatorii pentru aceștia, iar actele întocmite de ofițerii și agenții de poliție judiciară din dispoziția scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia.
Tribunalul a reținut că și considerentele Deciziei nr. 1/08.02.1994 a Curții Constituționale a României care a stabilit ca un tratament diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.
Prin asimilare, în Decizia nr. VI a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 15.01.2007, referitor la recursul în interesul legii privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și ale dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 a fost înlăturată situația discriminatorie aplicată magistraților chemați să soluționeze cauze specifice pe un anumit parcurs al carierei lor.
Pentru aceste considerente Tribunalul Prahovaa admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliție Române și Inspectoratul de Poliție al Județului P să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar începând cu data de 01.09.2002 la zi, sume actualizate cu indicele de inflație calculat de la data scadenței până la data plății efective a acestora. De asemenea, Tribunalul a obligat pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului P să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților.
Pentru considerentele arătate mai sus privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei Finanțelor, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal recurs pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății Tribunalului Prahova, intimații reclamanți, ofițeri de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului P care desfășoară activități specifice în cadrul structurilor acestei unități, au solicitat acordarea unui spor de 30% din salariul de bază lunar, prevăzut de art. 28 alin. 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, începând cu data de 01.09.2002 și până în prezent.
În raport de calitatea pe care o au, aceeași și în perioada pentru care au solicitat acordarea sporului în discuție, salarizarea intimaților reclamanți se face potrivit normelor cuprinse în Ordonanța de Guvern nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nicidecum prin modificările și completările ulterioare, așa cum în mod greșit au apreciat aceștia.
Potrivit dispozițiilor legale invocate de către intimații reclamanți (art. 28 alin. 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2002în vigoare până la data de 29.03.2006), ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție beneficiau de un spor la salariu de 30%, pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție. Astfel, pentru a putea beneficia de acordarea dreptului invocat, trebuia ca intimații reclamanți să îndeplinească condiția esențială prevăzută de legiuitor în acest sens și anume, să fi fost detașați în cadrul Departamentului național Anticorupție.
Recurentul a mai arătat că motivele de recurs sunt susținute și de practica Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării care, soluționând petiții având ca obiect constatarea discriminării existente între salarizarea polițiștilor judiciariști care își desfășoară activitatea în cadrul inspectoratelor județene de poliție și cei care sunt detașați în cadrul DNA, a constatat că între cele două categorii "nu există tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată". În sensul celor arătate, autoritatea sus menționată a pronunțat hotărârile nr. 419/27.11.2007, nr. 418/28.11.2007 și nr. 164/11.03.2008 din conținutul acestora rezultând și faptul că " polițiștii care lucrează în cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu se află într-o situație analogă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare, existând o justificare obiectivă a diferențierii".
Recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploiești sub nr- care a fost strămutat ca urmare a încheierii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție nr.2769 din 8 iulie 2008 (fila 3 dosar Curtea de APEL BRAȘOV ).
Recursul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței nr.31/22.01.2008 a Tribunalului Prahovas -a înregistrat la Curtea de APEL BRAȘOV -secția de contencios administrativ și fiscal sub nr-.
În cauză, dat fiind faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus păstrarea actelor de la dosar, Curtea de APEL BRAȘOVa continuat administrarea probelor cu înscrisuri, necesare soluționării recursului declarat în cauză.
Prin Completarea la Întâmpinare formulată de Inspectoratul de Poliție al Județului P în dosarul de recurs al Curții de Apel Ploiești (filele 12 - 13 dosar prezent) acesta a invocat lipsa calității de reclamanți a unor persoane și anume:, G, C, și (fila 13) susținând că acestea sunt în plus și că în dosarul de fond inițial nr- a Tribunalului Prahova nu au calitate de reclamanți, motiv pentru care instanța a reținut această excepție spre soluționare, sens în care a solicitat relații de la Inspectoratul de Poliție al Județului, Ministerul Internelor și Reformei Administrative privind persoanele sus menționate (fila 13 dosar) pentru a se verifica dacă au avut raporturi de serviciu cu pârâții și dacă au avut calitate de parte reclamantă.
Întrucât Inspectoratul de Poliție al Județului Pas usținut că reclamanții în dosarul de fond nu au făcut dovada calității de funcționari cu statut special - polițiști, instanța de recurs a solicitat adeverințe de la Inspectoratul de Poliție al Județului P în acest sens, conform adreselor de la fila 18, la care Inspectoratul General al Poliție Române a înaintat Răspunsul de la filele 70 - 71 cu tabelul nominal cu polițiștii angajați la Ministerul Internelor și Reformei Administrative și perioada (fila 71).
În cauză Inspectoratul de Poliție al Județului P, a depus Note scrise, în sensul admiterii recursului declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și al respingerii acțiunii reclamanților.
În acest sens s-au invocat în apărare Decizia nr. 818/03.07.2007; Decizia nr. 819/03.07.2007; Decizia nr. 820/03.07.2007; Decizia nr. 821/03.07.2007 pronunțate de Curtea Constituțională prin care s-au declarat neconstituționale dispozițiile Ordonanței de Guvern nr. 137/2000 privind acordarea unor drepturi salariale la anumite categorii profesionale așa încât acțiunea reclamanților nu se justifică sub aspectul discriminării (filele 72 - 74).
În cauză, s-au efectuat adrese la Inspectoratul General al Poliție Române (fila 85) la Ministerul Internelor și Reformei Administrative (fila 86), pentru relații privind reclamanții.
Față de aceste solicitări, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a comunicat la dosar înscrisuri de la fila 103 - 104 privind pe unii polițiști, perioada în care au desfășurat activitate, la fel și relațiile de la filele 106 - 108, 109, și 113 dosar.
În cauză, apărătorul părților reclamante a depus la dosar delegație și dovada onorariu (filele 114 și 75 ).
Intimații reclamanți, au formulat concluzii scrise prin avocat (filele 115 - 118) în sensul respingerii recursului declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a menținerii sentinței Tribunalului Prahova ca legală și temeinică.
De asemenea, s-au mai comunicat relații de la Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Biroul de Management și Resurse Umane (filele 140 -144 dosar).
În cauză, intimații reclamanți au depus practică judiciară în materie (filele 144 - 159).
Curtea, examinând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă nr.31/22.01.2008 a Tribunalului Prahova prin prisma criticilor din recurs formulat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și prin prisma dispozițiilor legale aplicate în speță, constată că recursul este fondat în parte.
Din întreg materialul probator, instanța constată că hotărârea instanței de fond este în parte corectă, respectiv doar sub aspectul excepției pronunțate cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor față de care s-a respins corect acțiunea.
De asemenea, în mod corect s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliție Române.
Însă, în ceea ce privește fondul chestiunii, aceea dacă potrivit legii reclamanții - polițiști, au dreptul să beneficieze de sporul de 30% calculat la salariul de bază, instanța de fond a apreciat greșit situația de drept și de fapt, astfel încât a pronunțat sub acest aspect o hotărâre nelegală și netemeinică.
Este adevărat că reclamanții G, G, G, G, C, și au calitate de polițiști în cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului P, însă acest lucru nu conduce de la sine că li se cuvine sporul de 30% solicitat întrucât potrivit prevederilor legale, fiind ofițeri în cadrul poliției judiciare sunt salarizați conform OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, iar, acest act normativ nu prevede prin nicio dispoziție legală de acordare a sporului de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Conform dispozițiilor Ordonanței de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată la art.1 se stabilește că, potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare V, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În același context, prevederile art. 3 alin.2 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 republicată, stabilesc că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Pentru a constata dacă reclamanții sunt supuși unei situații discriminatorii față de polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, instanța trebuie să analizeze dacă există distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă.
De asemenea, instanța trebuie să analizeze și să aprecieze dacă una din cele două categorii de polițiști beneficiază de un tratament preferențiale și dacă acestea sunt plasate în aceeași situație profesională.
Din analiza comparativă a dispozițiilor Ordonanței de Guvern nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, raportat la prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 120/2005 privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor rezultă că aceste dispoziții legale nu creează situații discriminatorii între diferite categorii de polițiști, întrucât prin situațiile reglementate se stabilesc măsuri corespunzătoare de salarizare și stimulare, diferențiate în funcție de specificul activității desfășurate de fiecare dintre aceste categorii de polițiști. Sporurile specifice stabilite de OUG nr. 120/2005, se acordă deci, pentru activitățile de descoperire a infracțiunilor de corupție ce intră în competența Parchetului Național Anticorupție săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor, condiții în care acordarea acestora nu vizează și polițiștii care nu desfășoară astfel de activități.
Diferențierea de salarizare este justificată de faptul că polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor nu se află într-o situație analoagă cu ceilalți polițiști care lucrează în cadrul poliției judiciare. Acesta a fost și motivul pentru care, legiuitorul, fără a încălca principiul egalității de tratament, a stabilit reglementări diferite de salarizare.
În aceste împrejurări se poate reține că nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 16 alin. 1 din Constituția României republicată și nici cele ale art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale deoarece nu se constată distincții între situații analoage și comparabile, nu se constată diferențieri de tratament sau tratamente preferențiale între categoriile de polițiști.
Intimații reclamanți sunt polițiști încadrați la Inspectoratul de Poliție al Județului Ei au solicitat acordarea sporului de 30% prevăzut de Ordonanța de Urgență a Guvernului 43/2002 considerându-se discriminați față de polițiștii detașați la Direcția Națională Anticorupție care beneficiau de acest spor.
Cu privire la existența unei discriminări în această situație s-a pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin mai multe hotărâri la cererea unor polițiști.
Practica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este constată în sensul că nu există discriminare între polițiștii care fac parte din poliția judiciară și cei detașați la Direcția Națională Anticorupție (de exemplu Hotărârea nr.419/27.11.2007).
Polițiștii care lucrează în cadrul DNA din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu se află într-o situație analogă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare existând în acest caz o justificare obiectivă a diferenței. Situațiile diferite în care se găsesc diferitele categorii de salariați pot determina soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora. Prin această soluție nu se încalcă principiul egalității.
Salarizarea ofițerilor și angajaților care fac parte din poliția judiciară se face în conformitate cu prevederile Ordonanței de Guvern nr. 38/2003, iar sporul de 30% se acorda celor detașați la DNA în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 43/2002 în considerarea specializării pe cercetarea infracțiunilor de corupție cu grad sporit de pericol social, responsabilitate diferită, atribuții specifice, subordonare, control etc.
Direcția Națională Anticorupție este o structură distinctă de inspectoratele de poliție județene.
Se reține deci că între ofițerii de poliție judiciară și ofițerii de poliție detașați la DNA nu există un tratament diferențiat discriminatoriu.
Curtea va avea în vedere și faptul că referitor la temeiul de drept invocat de intimații reclamanți s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 818/03.07.2007; Decizia nr. 819/03.07.2007; Decizia nr. 820/03.07.2007; Decizia nr. 821/03.07.2007.
Prin aceste hotărâri s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare "sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii".
Față de aceste considerente, curtea constată că acțiunea reclamanților privind acordarea sporului de 30% din salariul de bază, este neîntemeiată și nelegală, sens în care se impune modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții sus menționați ca fiind lipsită de temei de drept raportat la activitatea desfășurată de aceștia și atribuțiile lor de serviciu pe perioada 24.11.2004 la zi.
Pentru perioada 01.09.2002 - 24.11.2004 acțiunea reclamanților este prescrisă, astfel că potrivit prevederilor art.3 din Decretul Lege nr.167/1958, se va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților sus menționați, și în consecință se va respinge cererea lor pentru această perioadă.
Față de considerentele de mai sus, se reține ca fiind întemeiată în parte recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 31/22.01.2008 a Tribunalului Prahova care va fi modificată în parte, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamanților pe perioada 01.09.2002 - 24.11.2004, și respingerea acțiunii pentru drepturile solicitate aferente acestei perioade ca fiind prescrisă.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților, G, C, și, instanța de recurs constată că aceștia au avut calitatea de reclamanți în dosarul de fond nr-, dosar în rejudecare după casare, în care pe lângă reclamanții inițiali din dosarul nr. 564/2007 al Tribunalului Prahova, au formulat și aceștia acțiune în calitate de reclamanți - polițiști.
Pentru acest motiv, excepția invocată de Inspectoratul de Poliție al Județului P prin Completarea la Întâmpinarea din dosarul Curții de Apel Ploiești, depusă la filele 12-13 dosar de față, se va respinge ca neîntemeiată și nelegală, reținând că și aceștia au calitate procesuală pasivă, fiind intimați - reclamanți în cauză, sens în care au și fost citați pe tot parcursul procesului în recurs.
Ca urmare, se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților, G, C, și invocată de recurenta Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În ce privește acțiunea reclamanților propriu - zisă privind obligarea pârâților la plata sporului de 30% din salariul de bază, aceasta urmează a fi respinsă pentru perioada 24.11.2004 - la zi, ca nefondată pentru următoarele argumente:
În ce privește apărarea formulată de intimații reclamanți în recurs, instanța urmează aor espinge ca neîntemeiată și nelegală, reținând că sporul de 30% nu se poate acorda tuturor polițiștilor, ci acest spor potrivit legii se acordă doar celor care își desfășoară activitatea în mod efectiv la DNA sau DIICOT.
Cum în cauză, potrivit relațiilor de la dosar, adeverințelor eliberate de Inspectoratul de Poliție al Județului P, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliție Române în dosarul de recurs, reclamanții nu au efectiv astfel de atribuții, rezultă că aceștia nu au făcut dovada legalității și temeiniciei cererii lor, pentru acordarea sporului de 30% din salariul de bază.
Faptul invocat în apărare de intimații reclamanți și practica judiciară în sensul acordării acestui drept (spor) nu constituie o obligație pentru instanța de recurs în soluționarea cauzei de față, deoarece așa cum am arătat mai sus, cererea reclamanților nu se poate încadra în prevederile legii pentru a beneficia de acest spor.
Ca atare, se vor înlătura susținerile reclamanților și practica judiciară, chiar dacă prin hotărâri unele instanțe au acordat aceste drepturi, în cauză ele nu se cuvin reclamanților față de probatoriul administrat și față de prevederile legale.
Așa fiind, nu se poate reține că se creează vreo discriminare între polițiști, câtă vreme ei nu desfășoară activitate specifică pentru a primi acest spor, nu este vorba de discriminare.
În concluzie, se constată recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative ca fondat în parte, iar conform prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi admis și se va modifica în parte sentința atacată conform celor cuprinse în dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.31/22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-,
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
1.Admite excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților G, G, G, G, C, și pentru perioada 01.09.2002 - 24.11.2004, și în consecință respinge acțiunea reclamanților având ca obiect sporul de 30% din salariul de bază lunar pentru perioada precizată, ca prescrisă.
2.Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților, G, C, și invocată de recurenta Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
3.Respinge acțiunea formulată de reclamanții G, G, G, G, C, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului P, Inspectoratul General al Poliție Române pentru perioada 24.11.2004- la zi, având ca obiect sporul de 30% din salariul de bază, ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - Pentru - -
Semnează
Președinte de instanță
Grefier,
Red. MI 26.02.2009/dact.VP 10.03.2009/2 ex.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
