Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 71/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - lit. priv. funcț. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 71
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 3: Grapini
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul IPJ, cu sediul în mun. B,-, jud. împotriva sentinței nr. 993 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 2581/E/40/2008).
La apelul nominal au lipsit recurentul și pârâții intimați MAI B,. de Poliție Jud. B și MFP.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civ. rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Comerciale și Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 27.05.2008, reclamantul Sindicatul polițiștilor și personalului contractual din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Județean de Poliție B și Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat obligarea acestora la repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5%, începând cu data de 1.01.2007, cu 2%, începând cu data de 1.04.2007 și cu 11%, începând cu data de 1.10.2007, precum și obligarea acestora la plata dobânzilor legale, indexarea sumelor datorate și efectuarea mențiunilor cuvenite în dosarul personal al membrului de sindicat.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în anul 2007, Guvernul României a emis un număr de 3 ordonanțe prin care a dispus majorarea salarului tuturor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și salariaților contractuali, prin excluderea polițiștilor de la acordarea acestor drepturi salariale.
Procedându-se astfel, reclamantul a arătat că s-a produs o discriminarea a polițiștilor, în sensul art. 2 din nr.OG 137/2000, încălcându-se și disp. art. 16 și 20 din Constituția României, precum și art. 14 din CEDO.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, întrucât reclamantul, fiind funcționar public cu statut special, nu îi sunt aplicabile nici una dintre cele 3 ordonanțe prin care s-au acordat majorări salariale altor categorii de personal, iar discriminarea acestuia nu poate fi reținută, avându-se în vedere dispozițiile deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională referitoare la aplicarea nr.OG 137/2000.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Bai nvocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că obligația de stabilire a drepturilor salariale revine doar ordonatorilor principali de credite.
Prin sentința nr. 993 din 7 octombrie 2009, Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, față de care a respins ca inadmisibilă acțiunea. Totodată, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul polițiștilor și personalului contractual din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de Poliție
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția invocată, instanța a admis-o având în vedere disp. art. 34 aliniat 1 din Legea nr. 500/2002, potrivit cărora ordonatorii de credite sunt cei care stabilesc drepturile salariale, motiv pentru care a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului formulată în raport cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul, pentru membrii săi având calitatea de funcționari publici cu statut special, a solicitat plata diferențelor salariale rezultate din: aplicarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006; aplicarea majorărilor salariale de 2% începând cu 1.04.2007 în raport cu luna martie 2007; aplicarea majorărilor salariale de 11% începând cu 1.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007;
Instanța a constatat că, începând cu 1.01.2007, polițiștii au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare a funcțiilor, conform Legii nr. 491/2006.
Acestora nu le sunt astfel aplicabile cele 3 ordonanțe invocate în acțiune privind majorările salariale acordate altor categorii de personal, întrucât au beneficiat deja de majorări acordate prin legea anterior menționată, aplicabilă funcționarilor publici cu statut special.
În ceea ce privește motivația reclamantului referitoare la crearea unei situații discriminatorii, față de alte categorii de salariați - întrucât legea trebuie aplicată în modalitatea prevăzută de legiuitor, instanța judecătorească nu o poate considera ca discriminatorie, ci realizează doar un control de conformitate cu legea - fapt rezultat și din motivarea Deciziei nr. 818/3.07.2008 pronunțată de Curtea Constituțională în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor nr.OG 137/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul IPJ B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a precizat că Legea nr. 232/2007 prevede majorări salariale pentru toți funcționarii publici.
Potrivit art. 43 din OG nr.38/2003, salariile stabilite în raport cu coeficienții de ierarhizare sunt brute și se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar, în speță majorarea salarială urmând a se face în conformitate cu prevederile Legii 232/2007, care stipulează că "prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalul bugetar".
A considerat că interpretarea instanței de fond prin care polițiștii au fost excluși de la indexarea salariilor, așa cum a fost ea aplicată funcționarilor publici, pe motiv că aceștia sunt încadrați în baza Legii nr. 360/2002, contravine chiar textelor de lege specială care stipulează clar că salariile prevăzute în acest act normativ se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar, în speță OG nr. 6/2007, modificată de Legea nr. 232/2007.
De asemenea, susține recurentul, chiar această lege prevede că se completează cu disp. Legii nr. 188/1999, precum și a celorlalte acte normative speciale, adică în speță cu reglementările OG nr. 38/2003 și ale Legii nr. 360/2002.
Pe de altă parte, recurentul arată că acțiunea nu a fost întemeiată pe disp. OG nr. 10/2007, așa cum eronat a reținut prima instanță, ci pe disp. OG nr. 6/2007.
Prin întâmpinările formulate, pârâții IPJ B și Ministerul Administrației și Internelor B, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență, că polițiștii în numele cărora reclamantul a promovat acțiunea au calitatea de funcționari publici cu statut special, iar salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ care nu prevede acordarea acestor sporuri salariale.
De asemenea, arată pârâții intimați că începând cu 01.01.2007, polițiștii au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor, conform Legii nr. 491/2006 privind aprobarea OG nr. 57/2006 pentru modificarea OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Cu privire la discriminarea invocată de reclamant în acțiune, au învederat că instanța de judecată nu are competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât în acest mod se încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție.
Recursul este neîntemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Temeiul legal al solicitării recurentului îl constituie fără echivoc disp.art.33 din nr.OG38/2003, text de lege potrivit căruia "salariile stabilite în raport cu coeficienții de ierarhizare, prevăzute în prezenta ordonanță, sunt brute și se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar", care se coroborează cu dispozițiile Legii nr.188/1999, la care trimit disp.art.48 din nr.OG6/2007 aprobată prin Legea nr.232/2007, făcând aplicabile, în opinia recurentului, disp.art.39 din OG nr.6/2007.
Potrivit art. 39 din nr.OG 6/2007 "Pentru funcționarii publici și posturile corespunzătoare funcțiilor publice specifice preluate de Ministerul Economiei și Finanțelor de la Ministerul Integrării Europene, în condițiileart. 10din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, aprobată cu modificări și completări prinLegea nr. 228/2004, cu modificările și completările ulterioare, se păstrează salariile de bază și celelalte drepturi salariale acordate până la data de 31 decembrie 2006.
(2) de bază ale funcționarilor publici prevăzuți la alin. (1) se majorează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care intră în vigoare legea de aprobare a prezentei ordonanțe cu 7% față de nivelul din luna decembrie 2006 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Analizând textele de lege invocate, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile recurentului pentru 3 considerente:
1. Așa cum rezultă din art.2 din nr.OG6/2007, ordonanța se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr.188/1999;
2. Art.39 din nr.OG6/2007 vizează o categorie specială de funcționari publici, respectiv cei preluați de Ministerul Economiei și Finanțelor de la Ministerul Integrării Europene și aceasta pentru că ministerul în discuție s-a desființat ca urmare a intrării României în E;
3. nr.OG6/2007 este un act normativ care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici și creșterile salariale acordate acestora pentru anul 2007 și nu un act de aplicabilitate generală în sectorul bugetar. Actul normativ în discuție urmărește nu corelarea veniturilor cu prețurile, ci stabilește drepturile de natură salarială a unei categorii de salariați în care recurenții nu se încadrează. De altfel chiar titlul acestui act normativ exclude interpretarea potrivit căreia ar fi vorba de o reglementare prin care să se urmărească o indexare a salariilor, împrejurări față de care art.33 din nr.OG38/2003 nu poate să îl vizeze.
Mai mult decât atât, aspect necontestat de recurent, acesta a beneficiat în cursul anului 2007 de creșteri salariale ca urmare a majorării prin nr.OG57/2006 a coeficienților de ierarhizare a funcțiilor, astfel încât dacă legiuitorul ar fi dorit să le "indexeze" salariile încă o dată, ar fi putut să o facă în chiar cuprinsul actului normativ în discuție.
În consecință, constatând legală și temeinică soluția primei instanțe, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul IPJ, cu sediul în mun. B,-, jud. împotriva sentinței nr. 993 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 08.02.2010
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Turculeț Ana Maria, Grapini
