Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 713/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 713/
Ședința publică din 18 iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr.42 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal se prezintă recurentul reclamant și intimatul pârât prin primar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, fiind timbrat cu câte 2 lei(21-29 dosar) și 0,15 lei timbre judiciare anulate la dosar, fiind depusă practică judiciară(30-52 dosar).
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare a se dispune admiterea acțiunii reclamanților cu obligarea pârâtului-intimat la plata indemnizației de dispozitiv și a cheltuielilor de judecată, susținând oral motivele de recurs.
Intimatul declară că este de acord cu admiterea recursului formulat de reclamanți.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.42 din 14 ianuarie 2009 Tribunalului Harghitas -a respins acțiunea reclamanților - împotriva Primarului comunei, județul H, acțiunea având ca obiect obligarea pârâtului la acordarea sporului de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, actualizat la inflație și includerea sumelor necesare în bugetul pe anul 2008 prin rectificarea acestuia conform solicitării reclamanților.
Soluția de respingere s-a motivat cu aceea că dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică doar personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, iar Ordinul nr.496/2003 se consideră dat în aplicarea respectivei legi, ale cărei dispoziții nu sunt aplicabile personalului din administrația publică locală, cum este cazul reclamanților.
Sentința a fost recurată de către reclamanți pentru motive de netemeinicie și nelegalitate considerate a fi cele prevăzute de art.304 pct.7-9 Cod procedură civilă, în a căror dezvoltare se susține că instanța a ignorat punctul 9.2. și 31.1 din Ordinul nr.496/2003 și cele ale art.13 din Legea nr.138/1999, care acordă reclamanților dreptul la sporul de dispozitiv solicitat. Se mai arată că sentința încalcă principii constituționale și norme comunitare, ajungându-se la discriminarea reclamanților contrar Legii nr.137/2000.
Recursul este nefondat.
Astfel, acordarea sporului de dispozitiv este reglementată printr-un act normativ și nu este lăsată la latitudinea angajatorului, instituției publice. Nu se poate ignora faptul că instituția publică în care reclamanții își desfășoară activitatea, se află în structurile administrației publice și nicidecum în cele ale asigurării siguranței publice, instituții care sunt cuprinse în sfera de aplicare a Legii nr. 138/1999 reglementată de art. 1. Câtă vreme Ordinul nr. 496/2003 este o completare a Ordinului nr. 275/2002 și ambele sunt date în executarea unei legi și anume Legea nr. 138/1999 de dispozițiile căreia nu se pot prevala reclamanții, nici ordinele date în aplicarea și executarea unei legi nu le sunt aplicabile. În accepțiunea reclamanților ar trebui să admitem că un ordin, care este de fapt un act administrativ dat în executarea unei legi, poate să extindă reglementările sale și la câmpul de aplicare reglementat de dispozițiile altei legi, sau peste reglementările ei, ignorând astfel forța juridică a actelor normative, ierarhia juridică a acestora. Existența unei practici judiciare care nici măcar nu este unitară în materie, și anume invocarea celei care profită reclamanților, precum și faptul că prin efectul acesteia, unele categorii de funcționari publici din cadrul administrației publice locale beneficiază de indemnizația de dispozitiv, nu poate obliga instanța să pronunțe hotărâri cu nerespectarea principiilor legalității și nu constituie izvor de drept. În contextul celor arătate, nu se poate vorbi de o discriminare generată de textul legal incident, ci de efectele aplicării și interpretării normelor legale incidente, constituite într-o anume practică judiciară.
Față de considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de, domiciliată în comuna, nr.11, județul H, domiciliat în O S,-, județul H, domiciliată în comuna, nr.76, județul H, domiciliată în O S,. nr.8,.17, județul H, domiciliată în comuna, nr.81, județul H, domiciliată în comuna, nr.150, județul H, domiciliată în comuna, nr.47, județul H, domiciliat în S M, nr.11, județul H, și, domiciliată în comuna, nr.104, județul H împotriva sentinței nr.42 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:
2 ex.
14.07.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
