Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 714/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.714/R-CONT
Ședința publică din 19 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna de, județul A, împotriva sentinței civile nr.77/CA din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă, în dosarul nr-, intimat pârât fiind PENITENCIARUL COLIBAȘI cu sediul în,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care grefierul referă instanței faptul că prin compartimentul arhivă, intimatul-pârât a depus la dosar cerere prin care solicită a i se comunica motivele de recurs.
Apărătorul recurentului-reclamant precizează că nu este de acord cu amânarea cauzei, la cererea intimatului-pârât.
Instanța, având în vedere data la care intimatul-pârât a primit citația, respinge cererea de amânare a cauzei și constată recursul în stare de judecată, acordând cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului, în sensul admiterii în tot a acțiunii. De asemenea, precizează că reclamantul nu a primit decizia nr.37/04.10.2006, emisă de pârât.
CURTEA
Asupra recursului de față constată că:
Prin acțiunea introdusă la data de 16.10.2008, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Penitenciarul Colibași pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. Anularea deciziei conducerii pârâtului prin care, începând cu data de 1.09.2006, i s-a modificat salariul de bază lunar prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,85 la 1,65;
2. Obligarea pârâtului ca la stabilirea salariului de bază lunar să se aplice coeficientul de ierarhizare de 1,85, începând cu data de 1.09.2006;
3. Obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale restante, rezultate de la 1.09.2006, actualizate cu coeficientul de inflație de la data plății, arătând că este angajatul pârâtului în calitate de funcționar public cu statut special, potrivit Legii nr.293/2004 și până la data de 1.09.2006 a avut gradul profesional de agent șef adjunct și funcția de șef escortă I, cu un salariu de bază calculat prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1,85.
Începând cu data de 1.09.2006 i s-a modificat (redus) salariul de bază lunar prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,85 la 1,65.
Nu cunoaște motivele pentru care s-a luat această măsură deoarece nu i s-a adus la cunoștință și nu i s-a comunicat nici un act din care să rezulte că a fost sancționat disciplinar sau că s-a luat decizia unilaterală de modificare a raporturilor de serviciu referitoare la salariu.
Potrivit art.49 și 51 alin.4 din Legea nr.293/2004, funcționarii publici din sistemul administrației penitenciarelor au dreptul la stabilitatea raporturilor de serviciu care se pot modifica numai în cazurile și situațiile expres prevăzute de lege, la cererea acestora sau cu acordul lor.
Art.81 din același act normativ, prevede că dispozițiile acestei legi se completează, după caz, cu prevederile cuprinse în legislația muncii.
Principiul stabilității în muncă presupune că modificarea raporturilor de serviciu poate interveni numai în condițiile prevăzute de lege iar o astfel de măsură nu trebuie să aducă atingere drepturilor salariaților care sunt ocrotite de lege și, ca atare, este nulă orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi.
Potrivit art.267 din Codul muncii, este nulă absolut măsura dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Prin modificarea unilaterală a salariului de bază lunar, prin reducerea coeficientului de ierarhizare avut până la acea dată, de 1,85, fără acordul său, s-a încălcat principiul stabilității în muncă, astfel că decizia este nulă absolut.
De la data de 1.09.2006 a fost lipsit de drepturile sale reprezentând diferența la care avea dreptul prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1,85 și salariul primit prin aplicarea coeficientului de 1,65.
A solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâtul, prin întâmpinare (filele 5-7), cu titlu de excepție, a invocat tardivitatea acțiunii iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că schimbarea încadrării și modificarea coeficientului de ierarhizare de la 1,85 la 1,65 s-a făcut în urma aplicării noului stat de funcții, prin decizia nr.37/4.10.2006 (filele 15-17).
A mai arătat că prin această decizie s-a schimbat și încadrarea reclamantului din funcția de șef escortă I, cu un coeficient de multiplicare de 1,85, în funcția de subofițer pază I, cu un coeficient de ierarhizare de 1,65, la altă poziție din statul de organizare.
Schimbarea încadrării nu l-a privit numai pe reclamant, în această situație fiind mai mulți salariați cărora, prin aplicarea deficitară a noului stat de funcții, li s-a diminuat sau majorat coeficientul de ierarhizare în mod necorespunzător (filele 18-23).
Această deficiență a fost constatată în urma controalelor efectuate și nu se poate remedia decât prin emiterea unei hotărâri judecătorești.
Reclamantul, prin notele scrise (filele 40-42), a invocat faptul că dreptul la acțiune nu este prescris atâta timp cât nu i s-a comunicat nicio decizie iar acțiunea este întemeiată cât timp a fost afectat în drepturile sale.
Din nota internă, depusă de pârât la dosar, nr.-/7.01.2009 (fila 14) rezultă că decizia nr.37/4.10.2006 nu a fost comunicată în mod individual fiecărui salariat iar reclamantul a luat la cunoștință de modificarea încadrării prin decizia nr.37/4.10.2006, cu ocazia plății salariilor aferente lunii septembrie 2006, în înscrisul înmânat acestuia cu această ocazie fiind menționat coeficientul de ierarhizare modificat.
Prin sentința civilă nr.77/CA/6 februarie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins acțiunea ca tardiv formulată, reținând următoarele:
Reclamantul este angajatul pârâtului ca funcționar public cu statut special, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.293/2004.
Prin decizia nr.37/4.10.2006 (filele 15-17), potrivit art.1 din decizie, în aplicarea noului stat de organizare emis de Administrația Națională a Penitenciarelor, a fost schimbată încadrarea mai multor funcționari publici cu statut special, printre care și a reclamantului, poziția nr.53.
În preambulul deciziei, s-a menționat că aceasta a fost emisă în baza Legii nr.293/2004, modificată prin nr.OUG47/2006, care, la art.9 au stabilit categoriile de funcționari și gradele acestora, ce pot fi încadrați în penitenciare.
Dispozițiile art.9 din Legea nr.293/2004 privitoare la noile funcții și grade au fost modificate prin art.2 din nr.OUG47/2006, astfel: "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, gradele profesionale ale personalului din penitenciare vor fi echivalate cu menținerea drepturilor și a vechimii în grade câștigate anterior, după cum urmează:
Corpul ofițerilor de penitenciare:
a) inspector general de penitenciare - inspector general șef, inspector general principal și inspector general;
b) inspector șef principal de penitenciare - inspector șef principal;
c) inspector șef de penitenciare - inspector șef;
d) subinspector șef de penitenciare - subinspector șef;
e) inspector principal de penitenciare - inspector principal;
f) inspector de penitenciare - inspector;
g) subinspector de penitenciare - subinspector.
Corpul agenților de penitenciare:
a) agent șef principal de penitenciare - agent șef principal;
b) agent șef de penitenciare - agent șef;
c) agent șef adjunct de penitenciare - agent șef adjunct;
d) agent principal de penitenciare - agent principal;
e) agent de penitenciare - agent.
Rezultă, fără dubiu, că ne aflăm în prezența unei decizii emisă în aplicarea legii, astfel că nu pot fi primite criticile reclamantului cu privire la nulitatea absolută a acesteia pentru:
- lipsa cercetării prealabile, deoarece aceasta este specifică aplicării sancțiunii disciplinare și nu ne aflăm în această situație;
- lipsa acordului său pentru modificarea încadrării, deoarece este o modificare intervenită prin efectul legii, care nu necesită acordul salariatului.
Este reală susținerea reclamantului cu privire la greșita sa încadrare, situație confirmată de pârât prin întâmpinare dar și de situația întocmită de aceasta sub nr.33863/21.11.2006 (filele 18-23), la o lună de la emiterea deciziei nr.37/4.10.2006.
Este susținerea reclamantului că nu a luat la cunoștință sub nicio formă de schimbarea încadrării, de reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,85 la 1,65, din moment ce acesta i-a fost comunicat odată cu comunicarea drepturilor ce i se cuvin pentru luna septembrie 2006, plătite diminuate în luna octombrie 2006.
De la această dată, a început să curgă pentru reclamant dreptul de a contesta și solicita schimbarea încadrării, atât pârâtului, cât și instanței în caz de refuz al acestuia.
În raport de această dată, octombrie 2006, introducerea acțiunii la data de 16.10.2008 apare ca fiind peste termenul de 6 prevăzut de art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată, dar nu mai mult de 1 an, de la data emiterii acestuia, cum se prevede la alin.2, al aceluiași articol.
În fine, mai trebuie avut în vedere că ne aflăm în situația contestării schimbării încadrării, cu consecința, în cazul admiterii cererii, a anulării acesteia și plata drepturilor cuvenite, care atrage incidența acestor termene, nu în situația pretinderii unor drepturi deja stabilite, ce se refuză a fi achitate, care atrage incidența termenului general de prescripție de 3 ani.
Nu trebuie omis faptul că schimbarea încadrării, făcută eronat de către pârât, a fost cunoscută atât în urma controlului efectuat la data de 21.11.2006 (filele 18-23), cât și la data de 3.08.2007, când s-a întocmit nota de constatare nr.46625/3.08.2007 (filele 30-36), iar pârâtul putea voluntar schimba încadrarea.
Pârâtul, în măsura în care apreciază că a emis decizia nr.37/4.10.2006 în mod nelegal, poate reveni asupra acesteia, fără a se mai cere instanței exercitarea controlului de legalitate.
Instanța a apreciat ca întemeiată excepția de tardivitate a introducerii acțiunii și în consecință, a respins acțiunea ca tardiv formulată.
La 16.03.2009 a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că instanța de fond a aplicat greșit art.11 din Legea nr.554/2004 căci termenul de formulare a cererii trebuie să curgă de la data comunicării deciziei unilaterale a angajatorului, așa cum se prevede în art.283 Codul muncii. Primirea salariului nu poate fi echivalată cu o comunicare a deciziei prin care a fost modificat raportul de serviciu referitor la salariu.
Recursul este fondat.
Este fondată critica recurentului încadrată corect de acesta în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art.93 din Legea nr.188/1999, în forma existentă la data nașterii conflictului: ispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
De asemenea, potrivit art. 283 Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
Curtea constată că din dispozițiile art.93 din Legea nr.188/1999, rezultă că în lipsa unor reguli speciale, se vor aplica cele ale Codului muncii. În consecință, în speță sunt aplicabile regulile art.283 Codul muncii, arătate mai sus, potrivită cărora termenul pentru contestarea deciziei unilaterale a modificării raportului de serviciu este de 30 zile și începe să curgă de la data comunicării deciziei.
Din rigoarea textului, rezultă că doar comunicarea deciziei are relevanță cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de contestare. Cunoașterea modificării raportului de serviciu, indiferent de cale, nu are nici o consecință juridică sub acest aspect.
În concluzie, greșit instanța de fond a asimilat comunicarea cuantumului salariului, cu cea a deciziei nr.37/2006.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.5 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat reclamantul împotriva sentinței civile nr.77/CA/6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul PENITENCIARUL COLIBAȘI.
Casează sentința de mai sus și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./8.07.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Fabiola
