Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 716/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 716/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 28 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
JUDECĂTORI: Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.450/CA din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21 octombrie 2008, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 28 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr.450/CA/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice; s-a admis acțiunea formulată în baza legii contenciosului administrativ de reclamanții, -, G, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor; au fost obligați pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare psihică prevăzut de art.47 din Legea 50/1990 în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu data de 24 martie 2005 până în prezent și în continuare, corespunzător perioadei în care reclamanții au raporturi de serviciu cu pârâții, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.3 indice 1 din G nr.208/2005 ministerul are atribuții de gestionare a bugetului de stat, astfel că justifică calitate procesuală pasivă, având obligația de a pune la dispoziția ordonatorului principal de credite, Ministerul Justiției sumele necesare plății drepturilor în cauză.
În fond, instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici la compartimentul economico financiar al Tribunalului Brașov potrivit adeverinței nr.455/21 martie 2008.
Potrivit art. 1 din G nr. 6/21007, " prezenta ordonanță reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și modul de acordare a creșterilor salariale ale funcționarilor publici în anul 2007.
Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile primele, stimulentele și alte drepturi.
Art.41 din actul normativ susmenționat prevede că, "Funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
Aceste dispoziții fiind imperative, ele nu pot fi interpretate decât în sensul că, pe lângă drepturile salariale prevăzute de Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarului public, modificată și completată și G nr.6/2007, funcționarii publici beneficiază și de alte drepturi specifice instituției în care își desfășoară activitatea, în speță, drepturile prevăzute de art.47 din Legea nr.50/1996 modificată și completată, constând în recunoașterea și plata sporului de risc și suprasolicitare psihică pe perioada solicitată.
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art.50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art.47 din Legea nr.50/1996.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Caracterizat în mod indubitabil printr-o valoare economică, sporul de risc si suprasolicitare nervoasă constituie un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături de alte asemenea "bunuri" potrivit practicii (pensia, acțiunile, părțile sociale).
Pretențiile reclamanților se bazează pe un serviciu deja prestat, ele constituind "un bun" în sensul practicii, așa cum rezultă și din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei din data de 26.06.1986.
În concluzie, dreptul de proprietate invocat de reclamantă se analizează ca o valoare patrimonială (ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească) deci un bun în sensul primei fraze a art.1.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamanților de a nu fi lipsit de el în mod nejustificat,din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Măsura eliminării sporului de risc și suprasolicitare nervoasă pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu se justifică,întrucât limitarea drepturilor nu era "necesară într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri ".
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât, în baza art. 20 al.2 din Constituția României, devin aplicabile dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO, ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
În concluzie, prin abrogarea art.47 din Legea 50/1996, a fost încălcat dreptul reclamantei la bun, acesta constând in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică.
Instanța a reținut și faptul că, la data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii și celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților este pe deplin justificată.
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație a fost acordată de către instanță, având in vedere prevederile art.1082 și art.1073 Cod civil, deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială, s-au creat reclamanților prejudicii constând în diferența de valoare ca urmare a inflației, precum și în lipsa de folosință a banilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs Tribunalul Brașov arată că invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a sa pentru perioadele în care reclamanții nu au avut calitatea de funcționari publici, iar pe fond să se constate că acțiunea este nefondată; art.47 din Legea 50/1996 prevede expres categoriile de salariați care pot beneficia de acest spor și condițiile în care se acordă, reclamanții nu se încadrează printre aceștia; reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii de persoane excede cadrul legislativ stabilit prin OG137/2000; nu se poate vorbi de o discriminare în raport cu alte categorii de funcționari și nici în raport cu magistrații, atribuțiile profesionale ale celor două categorii fiind total diferite, nu orice diferențe de tratament semnifică discriminare; actele normative speciale care reglementează salarizarea unei anumite categorii profesionale prevăd în mod expres categoriile de beneficiari ai acestor drepturi salariale și sporuri, în speță aceste drepturi sunt prevăzute pentru magistrați imperativ numai pentru aceștia și nu se pot acorda prin extindere altor categorii de personal. De asemenea precizează că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea atât a indexării cât și a dobânzii legale.
II. Curtea de APEL BRAȘOV arată că referitor la interpretarea dispozițiilor art.41 din OG6/2007 s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii; funcționarii publici nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești. Se invocă prevederile art.329 Cod procedură civilă și se anexează Decizia 23/12.05.2008.
III. Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcți Generală a Finanțelor Publice invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a sa arătând că nu poate fi obligat în solidar la plata drepturilor salariale către angajații altor ordonatori de credite. Pe fond se arată că nu pot fi acordate drepturi care au fost abrogate art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat expres prin OG83/2000; se înfrânge voința legiuitorului și se încalcă separația puterilor în stat prin acordarea acestor sporuri, chiar din cuprinsul dispozițiilor invocate reiese că s-a dorit recompensarea acestor categorii de salariați pentru activitatea specializată desfășurată de aceștia.
IV. În motivarea recursului său, Ministerul Justiției arată că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești arogându-și atribuții de legiferare, motiv ce se încadrează în prevederile art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, s-a produs o imixtiune nepermisă în sfera atribuțiilor autorității legiuitoare.
Un alt motiv este cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii. Art. 47 din Legea 50/1996 prevedea sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică doar pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate ori funcționarii publici nu se încadrează în aceste categorii. Drepturile salariale ale magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate care sunt prevăzute numai pentru aceștia nu se pot acorda prin extindere și altor categorii de personal; funcționarii publici se află în situații juridice diferite de celelalte categorii de personal din sistemul judiciar și nu pot invoca egalitatea de tratament. Se citează prevederile art.29 din Legea 188/1999 și art.1 alin.2 lit. c din OUG92/2004 și art.1 alin.1 din OG6/2007.
În legătură cu incidența dispozițiilor art.1 din Protocolul 1 se arată că acesta nu vine să suplinească și să recunoască un drept pe care formal legislația internă nu îl prevede, acesta se aplică doar "bunurilor actuale", reclamanții nu pot demonstra existența bunului în patrimoniu. În final în baza art.3041Cod procedură civilă se arată că instanța nu a pus în discuție și nu a analizat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Intimații reclamanți nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea apreciază toate cele patru recursuri ca fondate.
Pentru a admite acțiunea formulată de reclamanți prima instanță a considerat că le sunt aplicabile și funcționarilor publici dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 ca urmare a prevederilor art. 40 din OG92/2004 și art.41 din OG6/2007.
S-a apreciat că neacordarea acestor drepturi s-ar constitui într-o discriminare și o încălcare a dreptului de proprietate.
1. Potrivit art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrați, precum și personal auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut". Reglementarea legală avea în vedere doar categoriile profesionale expres și limitativ prevăzute. Funcționarii publici nu se încadrează în aceste categorii. Legiuitorul a prevăzut acest spor pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate în considerarea condițiilor în care aceștia își desfășoară activitatea, riscurile și presiunile psihice la care sunt supuși în cadrul activității specifice funcției.
2. Dispozițiile art.40 și 41 din OUG92/2004 art.42 din OG2/2006 și art.41 din OUG6/2007 au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.23 din 12.05.2008 pronunțată ca urmare admiterii recursului în interesul legii, în sensul că: "funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea".
Conform art.329 alin.(3) din Codul d e procedură civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
3. În privința posibilității constatării și remedierii acesteia, existenței unei discriminări între salarizarea funcționarilor publici din cadrul instanțelor și cea a personalului auxiliar de specialitate, Curtea reține dispozițiile Deciziei nr.819/3 iulie 2008 Curții Constituționale. Prin hotărârea menționată s-a constatat că prevederile art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Statutul și drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt reglementate de Legea 188/1999 și OUG24/2000 (apoi OUG92/2004, OG 6/2007).
4. Curtea apreciază că nici întemeierea soluției pe dispozițiile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu este pertinentă. Acest articol nu recunoaște dreptul persoanei de a deveni proprietarul unui bun.
În cauza Lupuleț contra României Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că art.1 din Protocolul 1 se aplică numai cu privire la bunurile actuale ale reclamantului, care nu se poate plânge de o atingere a dreptului său de proprietate, câtă vreme nu demonstrează existența lui. Doar dacă legislația internă prevede un astfel de drept acesta poate fi considerat "bun" (cauza Gaygusuz contra Austriei; Gauchin contra Franței).
Pentru toate considerentele arătate Curtea constată că acțiunea reclamanților nu este întemeiată.
În consecință în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă urmează să admită recursurile declarate de pârâți și să modifice în tot sentința civilă atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanți.
Față de soluția pronunțată Curtea apreciază că nu se impune analizarea amănunțită a tuturor argumentelor aduse de recurenți prin cererile de recurs.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.450/CA/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, G și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - --- - -
GREFIER,
Red./28.10.2008
Dact./26.11.2008
- 3 exemplare -
Jud. fond
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
