Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 718/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 718
Ședința publică de la 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M, împotriva sentinței nr.4893 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M, intimatul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, intimat chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice și intimatele reclamante și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă potrivit art.302 Cod procedură civilă și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Constatând cauza în stare de soluționare, s-a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate prevăzut de art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, în sumele cuvenite pentru anul 2005, actualizate cu rata inflației.
Prin sentința nr. 4893 din 14 noiembrie 2007, Tribunalul Mehedinți - Secția comercială și de contencios administrativ, admis cererea formulată de reclamante și au fost obligați pârâții Ministerul Administrației și Internelor și M să plătească acestuia sporul de fidelitate în procent de 13% din salariul de bază pentru anul 2005, în sumă actualizată cu indicele ratei inflației de la data nașterii dreptului salarial și până la data plății efective inclusiv.
Prin aceeași sentință, s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
La pronunțarea soluției, prima instanță a reținut că reclamantele și, în calitate de moștenitoare ale defunctului, funcționar public cu statut special - polițist de frontieră până la data de 08.08.2006, cu ultimul domiciliu în Dr.Tr.S, au solicitat acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005 actualizat la data plății cu indicele ratei inflației.
A avut în vedere tribunalul că acordarea sporului de fidelitate a fost suspendat prin OUG nr.118/2004 R, numai pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2005, situație în care la încetarea suspendării, dreptul la acțiune devine actual.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
În motivele de recurs formulate de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M s-a susținut că în anul 2005, art.6 din OG nr.38/2003, privind sporul de fidelitate a fost suspendat, că prin Legea 511/2004 ordonatorii principali de credite au fost obligați să se încadreze în cheltuielile de personal menționate în anexele la lege, că acordarea drepturilor prevăzute în această ordonanță se poate face numai în limita fondurilor bugetare
Recursul este nefondat.
Raportul de serviciu al polițistului este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Sporul de fidelitate face parte din categoria drepturilor salariale ale polițistului, înscriindu-se în prevederile art.37 din OG 38/2003.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de fidelitate se circumscrie sferei raportului de serviciu al polițistului.
Motivul de recurs privind suspendarea acordării sporului de fidelitate prin OUG nr.118/2004 este neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.6 din OG 38/2003, pentru activitatea desfășurată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
Sporul de fidelitate este tratat de legiuitor în cadrul Secțiunii I din OG 38/2003, privind "salariul de bază al polițiștilor".
În cadrul acestei sancțiuni se prevăd componentele salariului polițistului. Astfel, polițiștii primesc, pentru activitatea desfășurată, salariul corespunzător funcției pe care o îndeplinesc. Alături de salariul aferent funcției, polițiștii primesc și alte drepturi salariale.
O parte din aceste drepturi se acordă la aprecierea unității, în funcție de criteriile stabilite, legiuitorul instituind posibilitatea beneficiului drepturilor, și nu obligativitatea acestora. Este cazul salariului de merit reglementat de art.4 din OG nr.38/2003.
Cu privire la sporul de fidelitate, legiuitorul a instituit obligativitatea acordării acestuia.
Din prevederile art.6 din OG nr.38/2003, reiese că "polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 10% din salariul de bază".
Examinând structura normei juridice enunțate, Curtea constată că aceasta are o ipoteză relativ determinată, pentru că sunt prezentate împrejurările în care se aplică dispoziția.
Aceste împrejurări sunt deduse din calitatea de polițist a reclamantului.
Dispoziția normei analizate stabilește drepturile subiectului raportului juridic.
Drepturile persoanelor la care norma se referă sunt stabilite fără posibilitatea unei derogări, norma juridică fiind imperativă cu privire la acordarea sporului de fidelitate.
Plata sporului de fidelitate nu este lăsată de legiuitor la aprecierea instituției, așa cum este cazul salariului de merit.
Dreptul polițistului de a primi sporul de fidelitate a fost suspendat prin art.2 din OUG nr.118/2004.
Acest act normativ a suspendat plata sporului, fără a abroga dreptul, fără a-l înlătura.
Dreptul polițistului de a i se plăti sporul de fidelitate a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată.
Dreptul la sporul de fidelitate nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță printr-un act normativ cu putere de lege, dreptul la sporul de fidelitate, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la sporul de fidelitate să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata sporului de fidelitate
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care mențin pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata sporului de fidelitate.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, din prevederile art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Și motivul privind condiționarea plății sporului de fidelitate, de existența fondurilor este neîntemeiat.
Interpretarea art.57 din OG nr.38/2003 nu poate fi făcută în sensul că plata tuturor drepturilor salariale este condiționată de existența fondurilor.
Dacă s-ar admite această teză ar însemna că inclusiv salariul de bază să nu se plătească decât în limita fondurilor.
Ori o astfel de abordare este în afara legii, a Constituției și a Convenției Europene a Drepturilor Omului, care interzice limitarea folosirii restrângerii drepturilor.
S-ar ajunge la o limitare a unui drept cu caracter civil, care aparține unei activități profesionale, ceea ce ar contraveni legislației naționale analizate mai sus, dar și interpretării art.6 din CEDO.
Eventuala nealocare a resurselor de finanțare a plății drepturilor stabilite prin lege, chiar de către stat, prin legea bugetului anual, constituie neîndeplinirea de către acesta a unei obligații legale.
Așa cum recent s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cazul îndeplinirii unei obligații legale, "statul nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat în această privință cu unangajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul privat".
Alături de aceste considerente, Curtea mai are în vedere și faptul că plata sporului de fidelitate este prevăzută imperativ, și nu supletiv.
În consecință, având în vedere prevederile art.312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M, împotriva sentinței nr. 4893 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
17.04.2008
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
