Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 718/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 718/
Ședința publică din 18 iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales în M C,-, jud.H, împotriva sentinței nr.433/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.433 din 3 martie 2009 Tribunalului Harghita, s-a respins acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ și Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, pentru acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază. Prin aceeași sentință s-a respins și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, prin H, cerere formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție B, precum și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Respingerea excepțiilor și a restului cererilor s-a motivat cu aceea că nu se dreptul reclamanților la cele două suplimente prevăzute de art.31 din Legea nr.188/1999, dar că ele nefiind cuantificate în baza unor texte legale, practic, nu pot fi stabilite. Că, pe de altă parte, nu sunt incidente prevederile art.1 din Protocolul adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul în cauză neputând fi definit un "bun" nici în sens strict și nici larg, întrucât în absența prevederilor legale privitoare la cuantumul suplimentelor, pretinsul "bun" nu este definit și nu poate naște legitimă de a-l obține.
Având în vedere că sentința a fost recurată numai de către reclamanți, analizarea restului motivelor privitoare la respingerea excepțiilor sau a cererii de chemare în garanție a devenit inutilă în soluționarea recursului de față.
Cât privește recursul reclamanților, se constată că unicul motiv invocat este cel prevăzut de artr.304 pct.9 Cod procedură civilă, în a cărui dezvoltare se susține că s-au interpretat greșit dispozițiile art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, cele ale art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind ignorate dispozițiile art.44 din Constituție și cele ale art.3 Cod civil, care obligă judecătorul să judece și atunci când " legea nu prevede, este întunecată sau neîndestulătoare".
Se mai arată că imposibilitatea cuantificării drepturilor solicitate nu este imputabilă recurenților, iar lipsa caracterului cert al creanței nu este de natură la concluzia că drepturile pretinse nu există, sens în care s-a invocat și practică judiciară.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 rep. salariul de bază al funcționarilor publici este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Faptul că în acele normative cu caracter special, anuale, privind salarizarea funcționarilor publici nu se regăsesc cele două suplimente prevăzute de art. 31 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 nu ar justifica neacordarea acestor sporuri. Ceea ce însă împiedică plata efectivă a acestora, este modalitatea în care legiuitorul a înțeles să reglementeze acordarea lor, mai precis lipsa cuantificării, a modalității de calculare, situație care imprimă celor două sporuri un caracter de drept virtual. Pentru cuantificarea celor două suplimente este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea textului legal care le acordă în mod abstract, iar atribuția de reglementare îi revine legiuitorului în cazul adoptării unui act normativ cu forță juridică de lege sau, executivului, Guvernului României, în cazul în care s-ar adopta o hotărâre în vederea executării respectivelor dispoziții legale. În situația dată, a pronunța o hotărâre prin care s-ar acorda cele două sporuri conform textului legal care le reglementează, fără cuantificare, ar însemna să se pronunțe o hotărâre pe care angajatorul nu ar avea cum să le calculeze, neavând niciun criteriu. Dacă instanța ar proceda la cuantificare în funcție de diverse criterii, la aprecierea acesteia, ar însemna să creeze norme pe cale judiciară sau să împrumute prevederi cuprinse în alte acte normative și să le aplice în cazul în speță, substituindu-l astfel legiuitorul. Aceasta din urmă variantă nu se poate accepta, din moment ce, prin mai multe decizii, printre care și decizia nr. 820/2008, Curtea Constituțională a statuat că, "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Prin urmare, instanța nu poate decât să respecte deciziile Curții Constituționale, cu efectele lor pe viitor și, neputându-se substitui legiuitorului ori executivului în privința cuantificării și acordării efective a unui drept salarial virtual prin modalitatea de reglementare, trebuie să respingă acțiunile de acordare a celor două suplimente, cel al postului și cel corespunzător treptei de salarizare.
Practica judiciară invocată de reclamanți, nu poate să justifice nici acordarea celor două sporuri salariale, neavând valențele unui veritabil izvor de drept și nici să permită nesocotirea deciziilor Curții Constituționale, care sunt obligatorii.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de, și, toți cu domiciliul ales în M C,-, județul H, împotriva sentinței nr.433/3.03.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:
2 ex.
09.07.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
