Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 722/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 722/CA/2008
Ședința publică de la 28 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant G împotriva sentinței civile nr. 459/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a mandatarului ales al recurentului reclamant - avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul este motivat; este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. a din legea nr. 146/1997; au fost depuse întâmpinări din partea intimaților pârâți: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean A și Ministerul Economiei și Finanțelor; intimații pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de actele de la dosar și solicitarea de judecare în lipsă, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură obligarea la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masa de la data apariției actului normativ, aferent perioadei efectiv lucrate, sumă actualizată cu indicele de inflație. În motivarea cererii se arată că reclamantul are calitatea de funcționar public, angajat al pârâtei și că în temeiul 142/1998 are dreptul la acordarea tichetelor de masa, deoarece se creează o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii de activitate ale sectorului bugetar.
Secția comercială si contencios administrativ a Tribunalului Alba prin sentința nr.459/CA/19.03.2008 respins acțiunea în contencios administrativ. A fost respinsă excepția de necompetență materială, a lipsei procedurii prealabile, a fost admisa excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP, Ministerul Agriculturii, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1998-2004. Instanța a reținut prin considerentele expuse că potrivit legilor ce reglementează salarizarea funcționarilor publici, OUG 192/2002, 82/2004, 92/2004, OG 2/2006, 6/2007, 188/1999, anterior sesizării instanței de judecată, era necesară îndeplinirea procedurii prealabile față de ordonatorul de credite, procedură neîndeplinită de reclamant. Pe fondul cauzei se arată că reclamantul este funcționar public și nu se încadrează în categoria personalului contractual în sensul art. 1 din L 142/1998, astfel că nu poate beneficia de tichete de masă sau de contravaloarea acestora, iar pentru anii 1998-2004 dreptul la acțiune este prescris.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii și admiterea acțiunii. Prin motivele de recurs se arată că potrivit art.31 al. 2 din L 188/1999 funcționarii publici au dreptul de a beneficia de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii, iar în aceste condiții au dreptul de a beneficia și de tichete de masă deoarece anumite categorii de salariați beneficiază de aceste drepturi, iar în caz contrar s-ar ajunge la un tratament neechitabil și discriminatoriu.
În drept s-a invocat art. 304 pct.9 Cod procedură civilă. Recursul este scutit de plata timbrajului, potrivit art. 15 lit. a din L 146/1997.
și Ministerul Agriculturii au depus întâmpinări prin care solicită respingerea recursului, deoarece față de prevederile 142/1998 această categorie de drepturi se acordă doar personalului contractual angajat cu contract individual de muncă. Acordarea unor astfel de drepturi impune necesitatea cuprinderii sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției, potrivit art.14 al. 3 din 500/2002.
Examinând sentința atacată sub aspectul recursului, Curtea constată următoarele:
Reclamantul este angajat al - Centrul Județean, fiind funcționar public.
c<LLNK 51998 142 10 20 0> Legea nr. 142 din 9 iulie 1998 privind acordarea tichetelor de masă prevede în art. 1 că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acorda în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Legiuitorul prevede expres prin norma citată că această categorie de drepturi se acorda doar personalului contractual din cadrul sectorului bugetar, angajat cu contract de munca.
Legislația și jurisprudența recunosc regimurile juridice diferite aplicabile funcționarilor publici și salariaților. Funcționarii publici sunt supuși unui regim de drept public și jurisdicției administrative, le sunt aplicabile prevederile 188/1999 ca drept comun pentru toate categoriile de funcționari publici,iar drepturile salariale si alte categorii de drepturi sunt prevăzute expres de legiuitor. Salariații cu contractul individual de munca sunt supuși dreptului comun al muncii și sunt supuși jurisdicției ordinare, pe când funcționarul public beneficiază de investitura într-o funcție publică, ceea ce determina un statut diferit de cel al personalului contractul, reglementat prin norme proprii. În acest sens este și jurisprudența instanței supreme, potrivit deciziei nr.2014/17 aprilie 2004 secției de contencios administrativ.
Fiind categorii profesionale distincte care beneficiază de reglementari diferite nu se poate extinde nejustificat aplicarea unui text dintr-o lege și acordarea unor drepturi expres stabilite pentru personalul contractual, funcționarilor publici care au propriile legi de salarizare. Curtea Constituțională prin decizia nr.721/24 10 2006 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 al. 1 și 2 din Codul d e muncii si art.21 al. 1 din OG nr. 137/2000 privind sancționarea faptelor de discriminare, respinsa in cele din urma, s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu jurisprudența sa și a CEDO, cauzele Engel și alții împotriva Olandei-1976, împotriva Belgiei -1979 si împotriva Belgiei 1991, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibila stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifica în mod rațional și obiectiv. În consecință, acordarea unor drepturi diferite personalului contractual din anumite considerente și rațiuni ale legiuitorului, nu înseamnă o discriminare fata de funcționarii publici care au un sistem propriu de salarizare, iar discriminarea s-ar putea interpreta si in sens invers, a salariaților fata de funcționarii publici. Judecătorul nu se poate substitui legiuitorului, pentru ca in caz contrar s-ar depăși sfera puterii judecătorești.
Față de aceste considerente, în mod temeinic și legal a considerat prima instanță că funcționarii publici, față de dispoziția expresă a legii nu pot beneficia de aceste drepturi, neexistând cadru legal pentru acordarea lor.
Intr-adevăr, potrivit legislației specifice ce reglementează salarizarea și alte drepturi ale funcționarului public OUG 192/2002, 82/2004, 92/2004, OG 2/2006, 6/2007, 188/1999 si deciziei Curții Constituționale nr. 441/10 mai 2007, ordonatorul de credite soluționează contestațiile formulate împotriva actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale. În cauză se solicita drepturi bănești care în opinia reclamantului trebuia sa fie acordate de angajator și în consecință nu era necesara îndeplinirea procedurii prealabile cu ordonatorul de credite. Dar in cauza instanța nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra acestei excepții, ci doar in considerente menționează ca era necesara îndeplinirea acestei proceduri in condițiile in care soluționează cauza pe fond, iar parata nu formulează recurs prin care sa critice acest aspect. Instanța investită cu soluționarea unor cererii se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura si asupra celor de fond ce fac de prisos cercetarea in fond a pricinii, potrivit art. 137 din Codul d e procedura civila și nu poate sa se pronunțe si asupra unor excepții pe care le găsește întemeiate si apoi să soluționeze cauza pe fond.
Față de aceste considerente se apreciază că în cauză nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate dintre cele prevăzute la art. 304, 312 Cod procedura civilă și în consecință recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 459/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex. /16.06.2008
Jud. fond.,
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
