Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 722/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 722
Ședința publică de la 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.115 din 30 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal a răspuns recurenta reclamantă, lipsind intimatul pârât INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la 03.12.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul să acorde sporul de confidențialitate și de mobilitate în cuantum de 25% aplicat la salariul de încadrare al reclamantei, începând cu luna august 2004, data nașterii dreptului, până în prezent, reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 115 din 30 ianuarie 2008, a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtului INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR.
În considerentele sentinței s-a reținut că, reclamanta s-a aflat în raporturi de serviciu, în funcția publică de conducere de secretar cu pârâtul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor
Drepturile salariale ale reclamantei au fost stabilite prin actul administrativ de numire în funcția de secretar emis de Prefectul Județului
Potrivit art.60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic deosebit de remunerația de bază, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate;
Față de această prevedere legală, rezultă că cele două sporuri salariale: de mobilitate și de confidențialitate nu sunt expres reglementate, legiuitorul prevăzând doar posibilitatea angajatorului și a angajatului să le negocieze.
Sporul de mobilitate și cel de confidențialitate nefiind expres prevăzute printr-un act normativ cu forță generală obligatorie nu pot fi acordate, decât, dacă sunt rezultatul unei înțelegeri în urma căreia angajatorul are obligația să le încuviințeze, să le plătească.
Evaluarea și aprecierea obiectivă a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, în vederea recompensării cu alte drepturi salariale (sporuri, indemnizații), se face de către angajator, prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor, a atribuțiilor stabilite prin fișa postului, cu rezultatele obținute în mod efectiv de către angajat.
Numai respectând această procedură prevăzută de dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.1209/2003 și ale Legii nr.188/1999, se poate asigura un sistem motivațional, care să determine creșterea performanțelor profesionale.
Or, a evalua, instanța de judecată performanțele profesionale ale reclamantei, in baza cărora să poată stabili și acorda un anumit procent pentru sporul de mobilitate și cel de confidențialitate, neprevăzute în mod expres de actele normative ce reglementează salarizarea funcționarilor publici, ar însemna ca instanța să se substituie angajatorului și să stabilească în mod arbitrar cele două sporuri și să acorde reclamanților procentele pe care le solicită fiecare, cu consecința încălcării normelor de drept, ce reglementează procedura de evaluare și criteriile de performanță pe baza cărora se face evaluarea funcționarilor publici.
Faptul că reclamanta a avut obligația legală de a păstra secretul profesional nu poate semnifica în nici-un caz faptul că este în vreun fel îndreptățită la o remunerație suplimentară din partea angajatorului ei pentru a-și îndeplini această obligație.
Trebuie făcută diferențierea obligației generale de confidențialitate datorată de orice angajat angajatorului, de obligația de confidențialitate rezultată dintr-o clauză de confidențialitate.
Clauza de confidențialitate vizează pentru angajat o sferă mai largă de informații decât cea avută în vedere prin conceptele de informații clasificate și secrete de serviciu.
In măsura în care s-ar referi exclusiv la informațiile pe care reclamanta este datoare să le păstreze, în temeiul obligației prevăzută de art.46 din Legea nr.188/1999 conform căreia - funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public -, atunci această clauză nu-și are rostul și este inutilă.
In speța de față, reclamanta a solicitat pârâtei (angajatorului) să-i plătească o remunerație suplimentară pentru ca ea, să-și îndeplinească obligația legală prevăzută de art.46 din legea nr.188/1999, de a păstra secretul profesional.
In ceea ce privește pretenția reclamantei de a i se plăti sporul de mobilitate instanța a reținut că deplasările ocazionale pe care le întreprinde reclamanta și la care se referă în cererea de chemare în judecată sunt deplasări inerente activității pe care o desfășoară și funcției pe care o ocupă.
Referitor la această situație, doctrina de dreptul muncii este unanimă în a aprecia că -dacă specificul muncii salariatului implică deplasări permanente ale salariatului, mențiunea în acest sens în actul de numire în funcție sau în fișa cu atribuțiile de serviciu nu constituie o clauză de mobilitate -.
Și cererea privind suportarea de către pârât a cheltuielilor prilejuite de reorganizarea profesiei în baza Legii nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cheltuieli ocazionate de înscrierea în Colegiul consilierilor juridici M, achiziționarea robei, a registrelor, a legitimațiilor, ștampilei, insignei și pregătirii profesionale specifice profesiei, întrucât aceste pretenții exced prevederilor Legii nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici și Legii nr.53/2003, acte normative invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată și nici nu sunt prevăzute în mod expres de alte norme de drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a arătat că instanța de fond a săvîrșit o serie de erori materiale în motivare cu privire la funcția deținută de reclamantă, la persoana care a semnat decizia de numire în funcție, tribunalul dând o interpretare stricto senso, reținând că sporurile de confidențialitate și mobilitate nu sunt expres reglementate.
Că, potrivit art. 1 alin. 3 din OUG 92/2004, sistemul de salarizare al funcționarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele.
Recursul este nefondat.
Reclamanta are calitatea de funcționar public, deținând în cadrul Primăriei funcția de referent.
A solicitat ordonatorului principal de credite, respectiv Primarului comunei, să-i acorde spor de mobilitate și de confidențialitate în cuantum de 25%, susținând aplicarea prevederilor art.25 și 26 din Codul Muncii și în cazul funcționarilor publici.
Ordonatorul principal de credite nu a aprobat cererea reclamantei, cu motivarea că prin actul de numire în funcție nu s-au convenit prestații suplimentare în bani sau în natură.
Soluția adoptată de ordonatorul principal de credite și menținută de prima instanță, care formează obiectul criticilor în prezentul recurs, este legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului de mobilitate și confidențialitate, reglementat de art.25 și 26 din Codul Muncii, Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Reclamanta nu a invocat în sprijinul acțiunii sale nici un act normativ,privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispozițiile art.25 și 26 din Codul Muncii și aplicabilitatea acestora în cazul funcționarilor publici.
Arătăm că pentru a se acorda sporul de mobilitate și confidențialitate, așa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar ca alte drepturi salariale pentru a fi acordate funcționarului, să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
În ceea ce privește drepturile decurgând din clauza de mobilitate și confidențialitate, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde și la cele două clauze, de existența unei reglementări legale.
Dacă, în ceea ce privește consilierii juridici, în statutul profesiei de consilier juridic se prevede expres în art.60 alin.2 că deosebit de remunerația de bază stabilită prin legi speciale, în temeiul art.25 și 26 din Legea 53/2003, aceștia pot negocia și beneficia de prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și confidențialitate, pentru funcționarii publici nu există o prevedere expresă în acest sens.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Din expunerea efectuată în această decizie, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de confidențialitate și mobilitate și că, mai mult, chiar în situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauzele de mobilitate și confidențialitate nu sunt contrare statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.
În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor, cu excepția consilierilor juridici, care în statutul profesional au prevăzut dreptul de a primi sporurile aferente celor două clauze.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul reclamantei ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.115 din 30 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
16.04.2008
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
