Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 729/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 729
Ședința publică de la 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr. 3351 din data de 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurentul pârât Ministerul Justiției, intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Penitenciarul Cu Regim De Maximă Siguranță Tg J, Administrația Națională A Penitenciarelor și intimatul reclamant Sindicatul Național Al Lucrătorilor Din Administrația Națională A Penitenciarelor Ca Reprezentant Legal Al Grupei Sindicale Din PRMS Tg
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că nu a depus întâmpinare și că se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 pct.2 CPC, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, instanța a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj - Secția Litigii de muncă reclamantul Sindicatul Național Al Lucrătorilor Din Administrația Națională A Penitenciarelor Ca Reprezentant Legal Al Grupei Sindicale Din PRMS Tg Jas olicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul d e Maximă Siguranță Tg.J și chematul în garanție Ministerul Justiției, să plătească membrilor reclamantei Sindicatul Național al Lucrătorilor din Administrația Națională a Penitenciarelor acordarea primelor de concediu de odihnă legale pe anii 2004 - 2006, conform art.37 pct.2 din OG nr.38 din 30 ianuarie 2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobată prin Legea nr.353/2003 publicată în MO nr.65 din 2 februarie 2003, precum și actualizarea acestor drepturi cu rata inflației de la data nașterii acestora și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt angajați ai ANP - Tg.J, fiind funcționari publici cu statut special și că pentru anii 2004 - 2006 nu au beneficiat de primele de CO, solicitând obligarea acestora la plata sumelor. Suspendarea dreptului de a beneficia de prima de concediu susține reclamanta că echivalează cu anularea însăși a dreptului și încalcă flagrant dispozițiile art. 36 din Constituția României.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art.53 din Constituția României, și art.34 lit. din Legea nr. 293/2004, art. 69, 70, 72, 73 din Legea nr. 168/19999 și art. 2, 112 Cod pr. civilă.
În apărare, pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și de asemenea a formulat cerere de chemare în garanție MFP, motivat de faptul că o eventuală admitere a acțiunii reclamantului va determina imposibilitatea ca ANP să pună în executare hotărârea instanței, câtă vreme nu există fonduri alocate special cu această destinație.
Referitor la primele de CO a susținut că nu poate fi obligat la plata acestora deoarece s-ar încălca prevederile imperative ale legilor bugetare.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile calității procesuale pasive a acestei instituții, motivat de faptul că între membrii sindicatului și Ministerul Justiției nu există nici un raport juridic, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A formulat de asemenea cerere de chemare în garanție a MFP.
Prin încheierea de ședință Tribunalul Dolj Secția conflicte de muncă a scos cauza de pe rol și a înaintat- Secției de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr. 3351 din data de 9 noiembrie 2007, Tribunalul Gorja admis acțiunea reclamantului Sindicatul Național Al Lucrătorilor Din Administrația Națională A Penitenciarelor Ca Reprezentant Legal Al Grupei Sindicale Din PRMS Tg J - pentru reclamanții membrii de sindicat și a obligat pârâții Ministerul Justiției, ANP și Tg.J să plătească membrilor ce formează grupa sindicală din PRMS Tg-J: G, I, OG, A, G, și, prima de vacanță pe perioada anilor 2004-2006 actualizată cu inflația la data plății efective.
S-a respins cererea de chemare în garanție a MFP formulată de Tg.J și s-a respins cererea ulterioară formulată de reclamant pentru membrii acesteia, privind plata sporurilor prevăzute în anexa 1 și 1.1 la ordinul MJ nr.945/C/2 aprilie 2003, pentru perioada 1 septembrie 2006-1 iunie 2006.
Pentru pronunțarea soluției, tribunalul a reținut că dispozițiile art.37 alin.2 din OG 38/2003 sunt suspendate numai dacă aplicarea lor se suspendă anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Pârâtul Ministerul Justiției prin motivele de recurs a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale al acestuia, iar pe fondul cauzei a arătat că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât dreptul la primele de CO au fost suspendate prin legile bugetare anuale.
Referitor la capătul de cerere pentru actualizarea cu indicele de inflație a sumelor solicitate de reclamant a susținut că aceasta ar opera cel mult după data introducerii cererii de chemare în judecată.
Pe fond a arătat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, numai MAI poate să solicite rectificarea bugetară pentru salariații săi, proporțional cu sumele reprezentând prime CO, rectificare ce trebuie aprobată de Guvernul României și, în nici un caz, de către MEF.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoz. art. 2 din OG nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Față de aceste dispoziții legale se constată că în mod corect instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a recurentului Ministerul Justiției față de calitatea acestuia de ordonator principal de credite și dispoz. art. 21 din Legea nr. 500/2001 privind finanțele publice.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale, înscriindu-se în prevederile art.34 lit. f) din Legea nr. 293/2004.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special din cadrul -.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată și greșita invocare art. 41 din Constituția României, nu pot fi reținute.
În conformitate cu art.34 lit. f) din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici cu statut special din P, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în vigoare la 30.09.2004, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, de la această dată, intimații reclamanți trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, în Legea 507/2003 se prevedea în art.9 alin.7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004.
Apoi, prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005 și prin art. 5 din legea 379/2005,până la 31 decembrie 2006.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anilor 2004 și 2006.
La data pronunțării soluției de către Tribunalului Gorj, Legile 507/2003 și 511/2004 nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Cele două legi bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul la prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici cu statut special din Pap rodus efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produs pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Nici motivul privind lipsa fondurilor bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2006, nu poate fi reținut.
Art.37 alin.2 din OG 38/2003, care a instituit acest drept de natură salarială, nu conține nici un fel de condiționare a acordării primelor de concediu de odihnă de existența fondurilor respective.
În situația în care Curtea ar însuși acest punct de vedere ar însemna ca judecătorul să adauge condiții noi, să se substituie legiuitorului.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr. 3351 din data de 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red.2 ex.jud.CM
tehnored.FP. 21 Aprilie 2008
jud.fond.DG
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Iuliana Rîciu, Costinel Moțîrlichie
