Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 730/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 730
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții recurenți Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 376/CA/9.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, pârâtul intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios B, pârâții intimați Inspectoratul Județean al Poliției județului T și Instituția Prefectului T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului recurent Consiliul Local al Municipiului T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul părții prezente în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a sa iar cu privire soluționarea recursului declarat de pârâtul recurente F prin T, lasă la aprecierea instanței.
După dezbateri dar nu înainte de terminarea ședinței se prezintă consilier juridic care depune delegație de reprezentare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 376 din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive ca pârât a Ministerului Economiei și Finanțelor
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Instituția Prefectului Județului T și
A respins excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, excepții invocate de
A admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul Județean de Poliție T, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Instituția Prefectului Județului T și Consiliul Local al Municipiului
A obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, T și Instituția Prefectului T la plata către reclamantă a primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna plecării în concediu, cuvenite pe anii 2004 - 2006, actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și a sporului de fidelitate pe anul 2005, actualizat în raport de rata inflației, în raport de perioada lucrată de reclamantă la pârâții T și Instituția Prefectului
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative Bac hematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor
A obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative B sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamantei, cu titlu de primă de vacanță și spor fidelitate.
A respins acțiunea reclamantei față de pârâții B și
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta are calitatea de funcționar public, fiind încadrată conform adeverinței nr. 72597/10.01.2008, aflată la fila 23 dosar fond la Serviciul Public Comunitar Regim de conducere și înmatriculare a Vehiculelor al județului T, din data de 01.04.2005.
Conform art. 137 Cod procedură civilă, "instanța se va pronunța întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Județean de Poliție T, instanța a admis-o ca fiind întemeiată și a respins acțiunea reclamantei față de acest pârât ca neavând calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât din adeverința nr. 72597/10.01.-2008, aflată la fila 23 dosar fond, reiese că reclamanta a fost încadrată la această instituție până în anul 2000 luna iulie, reclamanta a solicitat plata drepturilor bănești pe perioada 2004- 2006, perioadă în care cu acest pârât reclamanta nu a avut un raport de serviciu.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor ca pârât sau ca și chemat în garanție, instanța a admis ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister ca și pârât, întrucât acesta are și calitate de chemat în garanție în cauză, astfel că nu poate avea atât calitatea de pârât cât și de chemat în garanție și a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale a acestui minister ca și chemat în garanție, întrucât conform art. 15 din nr.HG 83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceiași posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004, art. 19, art. 4 aliniatul 2 și punctul 30 aliniatul 2 din Legea nr. 500/2002, ce conțin prevederi care obligă de a coordona potrivit competențelor cei revin, sistemul bugetar, în ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Mai mult, acest minister are calitate procesuală în cauză, în calitatea sa de ordonator principal de credite, având în obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile sale.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Instituției Prefectului - Județul T și a Consiliului Local al Municipiului T, instanța respins-o ca neîntemeiată, constatând cî ambii pârâți au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât din adeverința nr. 72597/10.01.2008, aflată la fila 23 dosar fond, reiese cî reclamanta începând cu data de 01.04.2005 și în prezent este încadrată la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor al Județului T din cadrul Instituției Prefectului județului T, iar până în luna iulie 2007, Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei al județului T în cadrul căruia reclamanta a lucrat până la data de 01.04.2005 a aparținut de Consiliul Local al Municipiului
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepție invocată de T în reprezentarea B, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât obligativitatea recursulu8i administrativ este impusă numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau instituției publice, deoarece în asemenea cazuri persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz, aceasta având posibilitatea de a înainta direct acțiune în instanță.
În speță este vorba de nerespectarea sau neaplicarea de către instituțiile publice pârâte a unor dispoziții legale privind drepturi salariale.
Pe de altă parte, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
De menționat că Ordonanța nr. 38/30 ianuarie 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003 publicată în Monitorul Oficial nr. 65/02.02.2002, este lege specială în raport cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și chiar dacă face trimitere la dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu prevede în mod expres obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile, prevăzută de această lege generală în raport cu dispozițiile nr.OG 38/2003.
Analizând excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție B, excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor B, instanța a respins-o ca nefondată, întrucât chiar dacă Ministerul Economiei și Finanțelor B nu este parte într-un raport de muncă, în calitatea sa de ordonator principal de credite, are obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale tuturor angajaților.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantei, instanța a constatat că raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe a consensualității obligaților și drepturilor inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa atribuțiilor de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, precum și cu recunoașterea tuturor drepturilor salariale acordate prin lege.
Prin art. 37, punctul 2 din Ordonanța Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut că la plecarea polițiștilor în concediul de odihnă, aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Văzând și dispozițiile art. 40 din nr.OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, care prevăd că funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, instanța a constatat că reclamanta este îndreptățită la plata primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2004, 2005 și 2006 - actualizate în raport cu rata inflației,
Instanța nu poate primi apărarea pârâților, prin care au cerut respingerea acțiunii reclamantei, deoarece drepturile solicitate de aceasta au fost suspendate prin acte normative, întrucât art. 37 aliniatul 2 teza I din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevăd că " la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu", care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
În ceea ce privește sporul de fidelitate solicitat de către reclamantă instanța a constatat că, conform art. 6 din nr.OG 38 din 30.01.2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor Nr. 132 din 09.02.2004 în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, reclamantul este beneficiarul unui spor de fidelitate în funcție de vechimea în serviciu. Acest drept a fost suspendat pentru anul 2005 în baza art. 2 aliniatul 1 din Ordonanța de Urgență nr. 118 din 28 noiembrie 2004, însă deși acest spor a fost suspendat, nu se poate considera că aceste drepturi nu ar fi existat.
Aceste considerente sunt întărite de faptul că plata sporurilor de fidelitate prevăzute de art. 6 din nr.OG 38 din 30.01.2003m aprobată prin Legea nr. 353/2003 și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 132 din 09.02.2004 a fost reluată în anul 2006.
Dispozițiile art. 2 aliniatul 1 din nr.OUG 118/2004 prin care a fost suspendată pe anul 2005 aplicarea prevederilor art. 6 din nr.OG 38/2003 nu conține vre-o referire la eventuala desființare a dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005 ci, dimpotrivă, acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2006.
Instanța a constatat că dacă s-ar considera astfel, s-ar încălca atât art. 53 din Constituție cât și reglementările date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, convenție ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Art. 6 din nr.OG 38 din 30.01.2003, aprobată prin Legea 353/2003 prevede că "pentru perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază"
Pentru considerentele arătate și în baza temeiurilor de drept indicate, instanța a admis acțiunea precizată formulată de reclamantă în parte, considerând-o a fi întemeiată numai sub această formă și a dispus obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, LM. T și Instituția Prefectului T la plata către reclamantă a primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006 - actualizate în raport cu rata inflației și a sporului de fidelitate pe anul 2005, actualizat în raport cu rata inflației la data plății efective, în raport de perioada lucrată de reclamantă la pârâții T și Instituția Prefectului Județului
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B, cerere formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, instanța în baza dispozițiilor art. 60 și următoarele Cod procedură civilă a admis-o ca fiind întemeiată și a dispus obligarea chem,atei în garanție și vireze pârâtului Ministerului Internelor și Reformei Administrative B, sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamantei, cu titlu de primă de vacanță și spor fidelitate.
În admiterea acestei cereri instanța a avut în vedere împrejurarea că, în bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative B nu au fost prevăzute aceste sume pentru anii 2004 - 2006, drepturile bănești respective fiind suspendate, iar angajarea creditelor și plăților din bugetul instituției pârâte se face numai în limita bugetului aprobat.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de T și Consiliul Local al Municipiului T, și au solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție, formulată față de aceștia, întrucât nu au calitate procesuală pasivă.
Recurenții susțin că, din moment ce prima instanță a constatat că ME. nu are calitate procesuală pasivă, trebuia să respingă și cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată, iar, recurentul Consiliul Local al Municipiului T arată că reclamanta nu a avut niciodată calitatea de angajat al acestei unități în condițiile în care aparține de Consiliul Județean
Recurenții și-au întemeiat recursul pe prevederile art. 304 punctul 9 din Codul d e procedură civilă.
Recursurile sunt fondate.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma cricticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art. 306 aliniatul 2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală, caz de modificare a hotărârii prevăzută de art. 304 punctul 9 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, deși prima instanță a admis excepția formulată de pârâtul și a constatat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în mod greșit a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MI. și a obligat chematul în garanție să vireze sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamantei, cu titlu de prime de vacanță și spor de fidelitate, fără a avea în vedere că între reclamantă și chematul în garanție nu există nici un raport juridic de muncă.
Referitor la pârâtul recurent Consiliul Local al Municipiului T, este de observat că prima instanță a ignorat întâmpinarea depusă de acesta la dosar, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, având în vedere că Serviciul Evidență Informatizată a Persoanei unde reclamanta a fost salariată s-a aflat în subordinea Consiliului Județean T și nu a Consiliul Local (fila 44 dosar tribunal).
Pentru aceste considerente, instanța constată că recursurile declarate în cauză sunt fondate, astfel că în temeiul prevăzute de art. 312 punctul 3 din Codul d e procedură civilă le admite, modifică sentința și respinge acțiunea reclamantei împotriva Consiliului Local al Municipiului T și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul împotriva chematului în garanție menținând în rest sentința tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de T și Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 376 din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-. Modifică sentința și respinge acțiunea reclamantei împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului T și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul împotriva chematului în garanție Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
Red./14.07.2008
Tehnodact / 2 ex./15.07.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecători,.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Pătru Răzvan, Mircea Ionel Chiu
