Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 731/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 731/
Ședința publică din 30 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de DGASPC M, cu sediul în Târgu-M-, împotriva sentinței nr.199/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul rn-.
La apelul nominal răspunde intimatul-reclamant, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimatul depune copia sentinței civile nr.1167/13.06.2006 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția civilă în dosarul nr.286/2006, drept practică judiciară. Declară că petitul privind suspendarea nu își mai are efect în cauză, motiv pentru care renunță la soluționarea acestuia.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr. 199 pronunțată în rejudecare după casare la data de 21.03.2008 de Tribunalul Mureș, s-a respins excepția netimbrării; s-a luat act de renunțarea reclamanților la petitele 1 și 2 din acțiune; s-a admis excepția tardivității precizării de acțiune formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență și Protecție a Copilului M și s-a respins precizarea ca fiind tardivă; s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtă, obligând-o pe aceasta din urmă să încadreze reclamanții în funcția publică începând cu 15 iulie 2003; s-au anulat dispozițiile de numire ale reclamanților din 15 decembrie 2003 și a celor ulterioare de reîncadrare în funcție publică; pârâta a fost obligată la plata drepturilor salariale aferente funcției publice începând cu 15 iulie 2003, sume actualizate în funcție de rata inflației.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin acțiunea inițială reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor Copilului M, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale rezultate ca urmare a neîncadrării în funcția publică începând cu data de 15.07.2003 și a neaplicării sistemului de salarizare a funcționarilor publici începând cu această dată, actualizată la zi cu aplicarea indicelui de inflație, anularea dispozițiilor de numire în funcție publică a reclamanților precum și a celor ulterioare prin care s-a făcut încadrarea eronată, obligarea pârâtei la încadrarea reclamanților în funcția publică începând cu data de 15.07.2003. Printr-o precizare ulterioară, o parte din reclamanții au arătat că înțeleg să renunțe la judecarea pretențiilor privind obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate ca urmare a neîncadrării în funcția publică începând cu data de 15.07.2003 și a neaplicării sistemului de salarizare a funcționarilor publici începând cu această dată, actualizată la zi cu aplicarea indicelui de inflație, anularea dispozițiilor de numire în funcție publică a reclamanților precum și a celor ulterioare prin care s-a făcut încadrarea eronată, dorind doar încadrarea reclamanților în funcția publică începând cu data de 15.07.2003.
La data de 15.12.2003, Consiliul Județean - Mae mis dispoziții de numire a reclamanților în funcții publice în baza avizului nr. 4261/05.06.2003. Aceste dispoziții s-au emis cu întârziere întrucât, conform art. 16 alin. 1 din titlul III al cărții a II- a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, printre altele, încadrarea trebuia efectuată până la data de 15.07.2003. Aceeași dată limita s-a prevăzut și în HG. nr. 504/24.04.2003 și Hotărârea nr. 41/19.06.2003 a Consiliului Județean Întârzierea în emiterea dispozițiilor de numire în funcții publice a reclamanților nu justifică modificarea datei începând cu care aceștia trebuiau numiți. În raport de această soluție se justifică și plata diferențelor salariale pentru reclamanții care nu au renunțat la judecată. Existând obligația pârâtei de a încadra reclamanții în funcții publice începând cu data de 15.07.2003, există și obligația acesteia de a se acorda salariul corespunzător acestei funcții tot de la această dată iar deciziile de numire ulterioare datei la care exista obligația sunt nelegale motiv pentru care se impune anularea lor. Cu privire la excepția netimbrării, instanța a constatat că cererea a fost legal timbrată iar excepția tardivității este și ea nefondată fiind aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 care prevede un termen de 3 ani pentru introducerea unor cereri ce privește un conflict individual de muncă care constă în plata unor drepturi salariale. În schimb, precizările de acțiune depuse la 27.09.2007 și 26.10.2007, fiind depuse după prima zi de înfățișare în rejudecare, urmează a se constata tardivitatea lor. De asemenea, s-a luat act de renunțarea expresă a unor reclamanți la judecarea petitelor 1 și 2 din cererea principală.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta DGASPC M solicitând casarea acesteia și trimiterea spre rejudecare instanței de fond iar în situația reținerii spre rejudecare pe fond, respingerea cererii reclamanților ca nefondată, suspendarea executării sentinței în temeiul art. 300 alin. 3 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se invocă, în primul rând, excepția necompetenței Tribunalului Mureș în soluționarea cauzei arătându-se că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003, Consiliul Județean Mad epus diligențele evidențierii în organigramă a posturilor care impuneau exercitarea prerogativelor de putere publică, solicitând în acest sens Agenției Naționale a Funcționarilor Publici avizul pentru un număr de 48 de funcții publice. După obținerea avizului, s-a emis Hotărârea nr. 41/19.06.2003, consecința fiind numirea reclamanților în funcții publice. Intrarea în vigoare a OUG nr. 82/2004 și OUG. nr. 92/2004 a impus într-o modalitate imperativă efectuarea demersurilor contestate de către reclamanți. Recurenta apreciază că, instanța de fond, înainte de a se pronunța pe fondul cauzei trebuia să sesizeze în temeiul art. 4 și 10 din Legea nr. 554/2004 instanța competentă să se pronunțe asupra legalității avizelor nr. 426/05.06.2003 și 2269/04.04.2005 emise de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, avize care au un caracter imperativ față de instituție și care au stat la baza emiterii deciziilor anulate de prima instanță. Neprocedând în acest mod, instanța și-a depășit competența pronunțându-se indirect și asupra nelegalității acestor avize.
Se reiterează excepția tardivității introducerii acțiunii în raport de dispozițiile art. 26 alin. 1 din OUG nr. 192/2002.
Pe fond se arată, pe de o parte, că se face confuzie între structura funcției publice și structura sistemului de salarizare, iar pe de altă parte, dispunând încadrarea reclamanților începând cu data de 15.07.2003, instanța nu a precizat ce se întâmplă cu contractele individuale de muncă valabile până la data de 15.12.2003.
Cu privire la suspendarea executării sentinței atacate, recurenta arată că aceasta se impune întrucât, instituția ar suferi mari prejudicii în situația în care s-ar casa hotărârea iar cauza va fi trimisă spre rejudecare, sumele ce se vor plăti, nemaiputând a fi recuperate, instituția, de altfel, fiind pusă în imposibilitatea de aoe xecuta datorită lipsei fondurilor bugetare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate în cererea de recurs precum și din oficiu în raport cu dispozițiile art. 3041. pr. civ. Curtea reține:
Cu privire la excepția de necompetență, aceasta este nefondată întrucât, pe parcursul judecării cauzei în toate fazele sale nu a fost invocată excepția de nelegalitate a celor două avize emise de ANFP, nici de părți și nici de instanță, care să atragă incidența dispozițiilor art. 4 din Legea nr.554/2004.
De asemenea, nu poate fi reținută ca fondată nici excepția tardivității prezentei acțiuni întrucât, cum de altfel corect a reținut judecătorul fondului, s-a respectat termenul prevăzut de art. 1 lin. 1, art. 285 alin. 2 raportat la art. 283 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, reclamanții nefiind titularii vreunui contract de muncă ci a unor raporturi de serviciu.
În ceea ce privește fondul cauzei, trebuie remarcat că sentința atacată conține o justă soluționare a litigiului cu respectarea tuturor actelor normative aplicabile în speță. Astfel, dacă art. XVI alin. 1 din Legea nr. 161/2003 și HG. nr. 504/3003 pentru aprobarea Programului de aplicare a Legii nr. 161/2003 prevedeau, cu caracter imperativ, termenul de 15.07.2003 pentru reîncadrarea funcționarilor publici pe funcții, pârâta era obligată să efectueze din timp toate demersurile în vederea aplicării corespunzătoare a celor două acte normative de mai sus. Cu toate acestea, deși a solicitat avizul ANFP, obținut sub nr. 4261 din 05.06.2003 și 2269/04.04.2003 iar Consiliul Județean Maa probat prin Hotărârea nr. 41/19.06.2003 organigrama și statul de funcții, stabilind același termen de 15.07.2003 pentru reîncadrarea funcționarilor publici, pârâta nu s-a conformat. Deși se susține că la acea dată reclamanții nu puteau fi reîncadrați în funcții publice întrucât nu îndeplineau condițiile prevăzute de art. 52 alin. 6 din Legea nr. 188/1999 în vigoare la acea dată, pârâta nu face nici o dovadă în acest sens și nici nu arată în concret care condiții nu erau îndeplinite. Nu au fost depuse nici măcar copii după contractele de muncă despre care se susține că ar fi fost în vigoare până la data emiterii dispozițiilor de numire în funcții. Fără vreo justificare întemeiată, reclamanții au fost reîncadrați pe funcții publice doar la data de 15.12.2003 fiind astfel prejudiciați prin neacordarea drepturilor salariale aferente începând cu 15.07.2003, așa cum a reținut, de altfel, și instanța de fond.
Recurenta face o întreagă teorie asupra confuziei pe care instanța de fond a făcut-o între structura funcției publice și structura sistemului de salarizare, fără ca în concret să se arate în ce a constat confuzia cu referire la reclamanți.
Cum prezentul recurs s-a soluționat la primul termen de judecată, instanța apreciază că cererea de suspendare a sentinței atacate a rămas fără obiect.
Față de aceste considerente, recursul urmează a fi respins ca nefondat, sentința atacată fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței nr.199 din 21 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul rn-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-9.12.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
