Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 733/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 733/
Ședința publică din 30 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de Sindicatul ACORD Târgu-M, cu sediul în Târgu-M-, în numele și pentru, împotriva sentinței nr.281 pronunțată la data de 29.05.2007 de Tribunalul Mureș în dosarul nr.3082/2006.
La apelul nominal răspund recurentul-reclamant Sindicatul Acord Târgu-M prin consilier juridic și intimata-pârâtă DGASPC M prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, iar intimata a depus întâmpinare, un exemplar comunicându-se reprezentantului recurentului.
Reprezentanții ambelor părți declară că nu au alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum este formulat în scris, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației formulate în numele și pentru membrul de sindicat.
Reprezentantul intimatului cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr. 281 pronunțată de Tribunalul Mureș la data de 29.05.2008 s-a respins contestația formulată de reclamantul Sindicatul Acord Tg. M în numele și pentru membrul de sindicat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M privind anularea dispoziției nr. 1393/18.12.2006 și obligarea pârâtei la - lei ( RON) daune morale, menține dispoziția menționată emisă de directorul executiv al pârâtei ca temeinică și legală.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin dispoziția nr. 1393/18.12.2006, auditor public în cadrul instituției pârâte, a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 3 luni în temeiul art. 65 pct. 3 lit. b din Legea nr. 188/1999. Contrar susținerilor reclamantului, dispoziția de sancționare cuprinde descrierea faptelor pentru care a fost sancționat, motivarea comisiei de disciplină, abaterile au fost cercetate și constatate de comisia de disciplină constituită în baza hotărârii nr. 1210/2003 fiind efectuată și cercetarea prealabilă față de reclamant impusă de Legea nr. 188/1999. Cât privește realitatea faptelor reținute ca și abateri disciplinare, respectiv, lipsa nejustificată de la serviciu și neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, reclamantul nu a produs nici o probă din care să rezulte o altă stare de fapt decât cea reținută în dispoziția atacată.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul Sindicatul Acord Tg. M în numele și pentru membrul de sindicat invocând incidența dispozițiilor art. 304 alin. 1 pct. 9. pr. civ. respectiv, încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că nu s-au respectat dispozițiilor nr. 25 din 1210/2003 în sensul că celui sancționat nu i s-a comunicat o copie de pe sesizarea îndreptată împotriva sa cu cel puțin 3 zile calendaristice înainte de termenul de prezentare. Această obligație a fost îndeplinită față de doar parțial în sensul că, adresa nr. 23.398/21.11.2006 i-a fost comunicată la 04.12.2006 cu 2 zile înainte de termenul fixat pentru întrunirea comisiei de disciplină iar completarea la actul de sesizare, completare neînregistrată oficial la instituție, i-a fost comunicată la data de 05.12.2006, chiar în ziua primei audieri a celui sancționat, a doua audiere având loc la 07.12.2006, nerespectându-se termenul de 3 zile, fiindu-i afectat dreptul la apărare. Dispoziția de sancționare, în opinia reclamantului, este lovită de nulitate, pe de o pare pentru nerespectarea dispozițiilor art. 29 din 1210/2003 în sensul că procesul verbal în care s-a consemnat audierea celui sancționat nu a fost semnat de cel audiat, iar pe de altă parte, nu conține prevederile legale care au fost încălcate de către salariat și motivele pentru care au fost îndepărtate apărările acestuia. Se arată, totodată, că nu s-au consemnat în dispoziție, precizările prevederilor din procesul verbal al comisiei de disciplină și nu s-a respectat nici o proporționalitate între gravitatea abaterii săvârșite și sancțiunea propusă a fi aplicată. Nu s-au respectat nici dispozițiile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 672/2003 conform cărora pentru activitățile lor întreprinse cu bună credință în exercițiul atribuțiilor și în limita acestora, auditorii interni nu pot fi sancționați sau trecuți în altă funcție.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate dar și în raport de dispozițiile art. 3041. pr. civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Nerespectarea dispozițiilor art. 25 din nr. 1210/2003, respectiv a termenului de 3 zile de la comunicarea actului de sesizare pentru prezentare în fața comisiei de disciplină, este sancționată, în lipsa unor dispoziții exprese, cu nulitatea relativă, reclamantul trebuind să justifice vătămarea care i-a fost produsă. Art. 19 lit. b, consacrând principiul garantării dreptului la apărare în activitatea desfășurată de către comisia de disciplină, arată prin ce se concretizează acesta, respectiv, prin faptul că i se recunoaște funcționarului public dreptul de a fi audiat, de a prezenta probe în apărare și de fi asistat de un apărător sau de a fi reprezentat. Din cuprinsul proceselor verbale încheiate în datele de 05.12.2007 și 07.12.2007, rezultă că reclamantului i s-a respectat dreptul la apărare. Astfel, acesta a fost audiat de comisia de disciplină și a prezentat dovezi, pentru a-și justifica lipsa de la serviciu în zilele de 14 și 16. 11.2006. În condițiile în care reclamantul ar fi considerat că are nevoie de mai mult timp pentru a-și pregăti apărarea, avea posibilitatea să solicite comisiei de disciplină un termen în acest sens.
Cât privește completarea la actul de sesizare din 5.12.2006, aceasta nu conține o nouă faptă reținută în sarcina reclamantului, despre îndeplinirea în mod defectuos a sarcinilor de serviciu făcându-se vorbire în actul inițial. Astfel, pentru verificarea modului în care acesta își îndeplinește sarcinile încredințate, a fost delegat prin ordine de serviciu d-ul A care a întocmit referate în acest sens în datele de 15 și 16.11.2006. Ar fi necesitat, într-adevăr o înregistrare la comisia de disciplină, dacă completarea viza fapte noi care ar fi putut fi considerate abateri disciplinare.
Critica privind lipsa semnăturii de pe procesul verbal de audiere a persoanei care a formulat sesizarea și în consecință, nulitatea acestuia, este, de asemenea, neîntemeiată. Din interpretarea art. 29 alin. 1 din 1210/2003 rezultă că doar neaudierea persoanelor prevăzute la art. 28 lit. a-c este sancționată cu nulitatea absolută, lipsa semnăturilor celor audiați putând, cel mult, conduce la o nulitate relativă, însă, cum reclamantul nu a dovedit vreo vătămare prin nesemnarea procesului verbal de către d-ul, persoana care a formulat sesizarea, critica va fi înlăturată.
Despre aplicarea dispozițiilor Codului Muncii în speță nu poate fi vorba câtă vreme sunt aplicabile dispozițiile Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Într-adevăr, art. 117 din Legea nr. 188/1999 permite completarea dispozițiilor legii cu alte dispoziții, inclusiv din legislația muncii,însă doar unde ea nu dispune. Fiind reglementări speciale în raport cu cele generale de dreptul muncii, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 35 din. 1210/2003 care prevede conținutul actului administrativ de sancționare. De altfel, în cuprinsul dispoziției atacate se arată că prin faptele săvârșite au fost încălcate de către reclamant dispozițiile art. 44 din Legea 188/1999 coroborate cu art. 65 alin. 2 lit. a, b, c și d din același act normativ.
La fiecare dintre faptele imputate se arată motivele pentru care apărările reclamantului nu au putut fi reținute, contrar susținerilor din cererea de recurs. Astfel, pentru lipsa de la locul de muncă din zilele de 14 și 16. 11.2006, acesta nu a formulat în scris cereri de învoire adresate persoanei competente să o învoiască și nici verbal nu a solicitat această învoire cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, avea telefon de serviciu și putea oricând apela persoana responsabilă, iar pe de altă parte, cunoștea cu mult timp înainte termenele la care trebuia să fie prezent la Tribunalul Mureș, având posibilitatea să rezolve lipsa de la serviciu în mod legal. Și cu privire la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, în dispoziție se arată în mod detaliat pentru ce nu pot fi reținute apărările reclamantului.
Recurentul nu arată în concret care prevederi din procesul verbal întocmit de comisia de disciplină nu au fost cuprinse în dispoziție, făcând doar o remarcă generală care, de altfel, se dovedește a fi nefondată.
Sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitate și consecințele faptelor reținute în sarcina funcționarului public vinovat (unele săvârșite în mod repetat, 4 fapte ce constituie abateri disciplinare).
Cât privește nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 672/2003 privind auditul public, trebuie remarcat că recurentul nu arată în ce a constat " buna credință" a celui sancționat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în plecarea în mod repetat din instituție fără acordul șefului ierarhic superior sau al înlocuitorului acestuia, întârzierea în efectuarea misiuni de audit ce i-a fost încredințate în luna 2006 cu termen de finalizare 1.11.2006 și care, nici până la data sesizării comisiei de disciplină a fost finalizat, semnarea condicii de prezență și la poziția "plecare" deși plecase din instituție cu mult înainte de încheierea programului de lucru?
Cu precizarea că, deși referatul comisiei de disciplină i-a fost comunicat, funcționarul public împotriva căruia s-a formulat actul de sesizare nu a înțeles să formuleze obiecțiuni conform art. 30 alin. 2 din. Nr. 1210/2003 însușindu-și conținutul acestuia, Curtea apreciază că toate criticile aduse sentinței atacate sunt nefondate, aceasta fiind temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Sindicatul Acord Târgu-M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, în numele și pentru, împotriva sentinței civile nr. 281, pronunțată la data de 29 mai 2007 de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-27.11.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
