Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 733/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 733

Ședința publică din 12 iunie 2008

PREȘEDINTE: Claudia LIBER

JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan

JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Casa de Asigurări de Sănătate T împotriva sentinței civile nr. 333/CA din 24.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, având ca obiect, litigiu privind funcționarii publici.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu mai sunt formulate alte cereri și lasă cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanții, au solicitat, in contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T, obligarea acesteia la plata primei de concediu pentru anii 2001-2006, actualizata cu indicele de inflație.

In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici angajați la pârâte iar potrivit art.34 al.2 din nr.188/1999, republicată, privind statutul funcționarilor publici, au dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Aceste prevederi legale nu au fost aplicate deoarece au fost suspendate prin fiecare lege a bugetului de stat până la data de 31.12.2005.

Prin întâmpinare pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, motivând în esență cu aceea că prevederile art.34 alin.2 din Legea 188/99 nu sunt și nu au fost niciodată în stare de aplicabilitate deoarece primele de concediu au fost suspendate în mod succesiv conform art.3 din OUG nr.33/2001,art.32 și 12 din Legea nr.743/2001, art.10 din Legea nr. 631/2002, art.9 punctul 7 din Legea nr.507/2003 și art.8 alin.7din Legea nr. 511/ 2004, toate aceste legii referindu-se la adoptarea bugetului de stat pentru anii 2002-2005, astfel încât nu există temeiul legal pentru acordarea drepturilor solicitate, fapt evidențiat și prin necuprinderea în bugetele de venituri și cheltuieli ale anilor în speța a acestor sume. Se mai arată că în perioada 2001-2005 nu s-au prevăzut sumele necesare plății acestor drepturi, ordonator principal de credite fiind Casa Națională de Asigurări de Sănătate Invocă în apărare decizia Curții constituționale 115/2006.

Prin sentința civilă nr. 333 din data de 24 martie 2008, p0ronunțată în dosarul n r-, Tribunalul Timiș admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate

A obligat pârâta să calculeze și să achite reclamanților - funcționari publici drepturile bănești actualizate cu indicele de inflație la data plații efective, reprezentând c/v primelor de concediu pe anii 2001-2006.

În motivarea soluției pronunțată, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanții au formulat prezenta acțiunea în calitatea lor de angajați ca și funcționari publici ai pârâtei Casa Județeană de Asigurări de Sănătate

Potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.

Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.3 al.1 din OUG nr.33/2001, art.12 al.4 din Legea nr. 743/ 2001, art.10,al.3 din Legea nr.631/2002, art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 al.1 din Legea nr.380/2005.

Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanță pentru anii 2001-2006 nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că " dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării a acestui, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.

Pe de altă parte, instanța constatat că normele de suspendare contravin prevederilor art.41din Constituția României, întrucât dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii ce intră în conținutul complex al dreptului fundamental de muncă, iar în contextul art.53 din legea fundamentală a României, restrângerea acestui drept, nu poate fi considerată o măsură necesară într-o societate democratică, întrucât nu se poate aplica în mod discriminatoriu, iar prin suspendări succesive se aduce atingere însăși existenței dreptului.

Totodată, art.2 pct.1 din declarația Universala a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări iar la art.25 din această normă internațională, statuează în mod expres, faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru munca egală.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Sănătate T, considerând-oi ca netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului, se invocă faptul că dispozițiile legale referitoare la acordarea primelor de vacanță au fost suspendate prin legea bugetului de stat, până în decembrie 2006, motiv pentru care reclamanții nu pot beneficia de aceste prevederi, care nu-și produc efectele pe perioada suspendării, iar pe de altă parte, pentru anii 2001 - 2006, nu s-au prevăzut sumele necesare plății acestor drepturi.

Recursul este neîntemeiat.

Cu referire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, invocată de pârâte, Curtea constată că este neîntemeiată, urmând să o respingă.

Și aceasta întrucât dreptul la prima pentru concediul de odihnă al funcționarilor publici a fost introdus prin art. 34 aliniatul 2 din Legea nr. 188/1999.

Faptul că exercițiul dreptului în discuție, a fost suspendat printr-o serie de acte normative ulterioare, nu echivalează că o înlăturare a existenței lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu s-a prevăzut acest lucru, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art. 53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art.7din Legea nr. 554/2004, Curtea reține din analiza sistematică a dispozițiilor art. 91 și 93 din Legea nr.188/1999 republicată, faptul că acestea stabilesc nu numai competența materială de soluționarea cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea instanțelor de contencios administrativ ci și procedurile de soluționare a unor astfel de litigii, derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar în cauza de față, actul normativ precitat nu prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, motiv pentru care nu se impune realizarea acesteia.

De precizat că în cazul în care legiuitorul a dorit ca acest fapt să aibă loc, l-a menționat în mod expres, într-o singură împrejurare, respectiv prin art.89, în care dispune că în situația încetării raportului de serviciu, funcționarul public se poate adresa instanței de contencios administrativ, însă în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 modificată.

Cât privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.

Și aceasta pentru că toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, Legea nr. 500/2002, conține prevederi care obligă Ministerul Finanțelor de a coordona sistemul bugetar, în privința pregătirii proiectelor bugetare anuale a actelor normative rectificative, precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție sens în care prezenta decizie se impune să-i fie opozabilă (la fel ca și CNAS B, în calitate de ordonator principal de credite).

De menționat în acest context și decizia Nr. XXIII din 12 decembrie 2005 dată în interesul legii de către - Secțiile Unite, publicată în nr. 233/15.03.2006, prin care s-a statuat faptul că obligația plății primelor de concediu neacordate revine ordonatorilor principali de credite și, după caz ordonatorilor de credite, de inferior.

Sub un alt aspect se reține că dreptul la prima pentru concediu prevăzut de art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, modificată, a fost suspendat prin legile bugetare invocate prin cererile de recurs, nu echivalează cu înlăturarea existenței lui, atâta timp cât printr-o altă dispoziție legală acest drept nu a fost abrogat și prin nerecunoașterea lui s-ar contraveni atât art. 53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prin urmare, dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederii legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată, prin acte normative temporare, până la data de 1 ianuarie 2007.

Față de considerentele mai sus arătate, Curtea urmează să respingă ca neîntemeiat recursul de față în baza dispozițiilor art. 312 aliniatul 1.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T, împotriva sentinței civile nr. 333/CA/24.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- LIBER - - - - -

GREFIER,

- -

Red./15.07.2008

Tehnodact / 2 ex./16.07.2008

Prima instanță:Judecători -,

Președinte:Claudia
Judecători:Claudia, Pătru Răzvan, Mircea Ionel Chiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 733/2008. Curtea de Apel Timisoara