Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 734/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 734/
Ședința publică din 30 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de reclamanții, toti cu domiciliul ales în M C,-,.12, județul H și pârâtul Consiliul Județean H - Serviciul Public Comunitar pentru Evidența Persoanelor, cu sediul în M C, P-ța -, nr.5, județul H, împotriva sentinței civile nr. 710 pronunțată de Tribunalul Harghita la 30.04.2008, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că ambele recursuri sunt declarate și motivate în termenul procedural, fiind timbrate fiecare cu câte o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Toate părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 710/30 aprilie 2008 Tribunalului Harghita, dos. nr- a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, și în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Comunitar de Evidență a Persoanelor al județului H și, în consecință, a obligat pârâta să acorde reclamanților și intervenienților drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază al fiecăruia, pe perioada 1 decembrie 2006 - 23 aprilie 2008.
A respins cererea de plată în continuare a acestor drepturi ca fiind prematură.
De asemenea, a respins celelalte capete de cerere formulate de reclamanți.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2844/14.11.2007 a Tribunalului Harghitaa fost respinsă ca prematură acțiunea formulată de reclamanți în sensul în care aceștia nu au respectat prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, relative la procedura prealabilă. Prin decizia nr. 152/R/21.02.2008 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, însă, a fost admis recursul reclamanților, casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe pe motiv că în genul unor astfel de litigii nu este necesar a fi urmată procedura prealabilă.
Pe fondul cauzei, în rejudecare, instanța de fond reține că reclamanții au calitatea de angajați, ca funcționari publici și ca personal contractual, în cadrul administrației publice județene
Legea nr. 138/1999, la art. 13, își continuă raționamentul instanța de fond, prevede că cadrele militare în activitate, precum și militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, iar potrivit art. 1 din același act normativ se prevede că dispozițiile acestei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin Ordinul emis de Ministrul Administrației și Internelor cu nr. 496/28.07.2003, se arată în continuare în hotărârea atacată, prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002 emis de același organ al administrației centrale, la pct. 9.2. s-a prevăzut că "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", ordin care îi vizează pe reclamanți, după cum consideră instanța de fond, întrucât este evident că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 Ministrul Administrației și Internelor a urmărit a urmărit ca indemnizația de dispozitiv, stabilită prin Legea nr. 138/1999, să se acorde și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, astfel înlăturându-se discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordonarea și/sau coordonarea Ministerului Administrației și Internelor, asigurându-se egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
În ce privește acordarea în continuare a sporului, instanța l-a respins cu motivarea că atât cât timp el nu este născut, dreptul nu ar putea fi acordat.
În ce privește celelalte capete de cerere, relative la obligarea pârâtei de a acorda sporul de pericol deosebit în procent de 30% reglementat de Legea nr. 138/1999, ca și obligarea aceleiași pârâte la acordarea normei de hrană 1, calculată pe zile calendaristice, instanța de fond reține că Ordinul nr. 275/2002, completat de Ordinul nr. 496/2003, nu conține norme similare sporului de dispozitiv, iar faptul că drepturile în cauză se acordă doar unor categorii de funcționari, preluați din fostul Serviciu de Evidență Informatizată a Persoanei din H, nu constituie o discriminare în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 republicată.
Față de această hotărâre au declarat, în termen, recurs atât reclamanții, cât și pârâta.
Prin motivele de recurs, reclamanții solicită ca, prin admiterea recursului, instanța de recurs să modifice în parte hotărârea atacată în sensul acordării și pentru viitor a sporului de dispozitiv, cât și a sporului de pericol deosebit în procent de 30% ca și a normei de hrană 1. motivele concrete ale recursului sunt legate de aplicarea prevederilor Legii nr. 138/1999, ca și a Ordinului nr. 496/2003 al
Pârâta Consiliul Județean - Serviciul Public Comunitar pentru Evidența Persoanelor a solicitat ca, prin admiterea recursului, să se modificein integrumhotărârea atacată și să fie respinsă în întregime acțiunea introductivă de instanță. În esență se susține că reclamanții - intimați nu pot beneficia de aceste drepturi întrucât ele nu sunt reglementate de legislația specifică funcționarilor publici.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în raport cu dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă ce reglementează principiul devolutiv al acestei căi de atac extraordinare, instanța de recurs reține următoarele:
Instanța reține că pârâta recurentă este subordonată Consiliului Județean H conform Ordonanței nr. 84/30.08.2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, care la art. 1 și prevede că modul în care se înființează și funcționează, la nivelul consiliilor județene, serviciile comunitare județene de evidență a persoanelor.
Din cele de mai sus rezultă că, în fapt, pârâta-recurentă este o instituție publică ce funcționează strict în subordinea administrației publice locale, mai exact în subordinea consiliului județean.
Aceasta înseamnă că întreaga activitate, organizarea și funcționare a acestei direcții este în sarcina consiliului județean, ca administrație publică locală, iar cadrul reglementar, inclusiv în ce privește salariații, funcționari publici sau personal contractual, este prevăzut prin acte normative emise de consiliul județean. Cu excepția, desigur, a acelor acte normative în care sunt prevăzute drepturile, inclusiv cele salariale, și obligațiile specifice funcționarilor publici și a personalului contractual bugetar.
Cu alte cuvinte, este evident că un ordin al ministrului administrației și internelor, ce conduce o autoritate a administrației publice centrale, nu poate avea incidență în ce privește funcționarii publici și personalul contractual al unei instituții publice subordonată altei autorități publice.
Nici dispozițiile Legii nr. 138/1999 nu pot fi aplicate reclamanților - recurenți, întrucât art. 1 din acest act normativ determină sfera salariaților cărora li se aplică dispozițiile acestei legi, printre ei nenumărându-se și funcționari publici ori personal contractul ce-și desfășoară activitatea la autorități ale administrației publice locale, în speță la consilii județene.
Or, chiar constituțional administrația publică centrală este prevăzută separat de autoritatea publică a administrației publice locale - administrația publică centrală este prevăzută la art. 116 - 119 din Constituție, iar administrația publică locală la art. 120 - 123 din Constituție.
Este de principiu că orice act administrativ, cum este și Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de ministrul administrației și internelor, nu se aplică decât sferei persoanelor față de care acest act are incidență și în raport cu care este să nască, modifice sau încheie raporturi juridice. În acest sens, Legea nr. 554/2004 definește la art. 2 lit. c actul administrativ ca fiind acel "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice".
Or, executarea legii care se referă Ordinul nr. 496/2003 este Legea nr. 138/1999, lege care nu se aplică funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul administrației publice locale (aici se are în vedere și instituțiile publice subordonate administrației publice locale).
De altfel, art. 47 din Legea nr. 138/1999 prevede imperativ că "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege.",ceea ce conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere, prin dispozițiile Legii nr. 138/1999, ca sfera salariaților și a drepturilor salariale să fie doar în raport cu angajații din ministerele și instituțiile centrale, excluzând, astfel, administrația publică locală ca și instituțiile publice subordonate acesteia.
În acțiunea introductivă de instanță, pe de altă parte reclamanții susțin că dacă nu li s-ar acorda dreptul salarial concretizat în sporul de dispozitiv ar încălca principiul discriminării, așa cum este el consacrat de art. 1 alin. 2 din Ordonanța nr. 137/2000 rep. în acest sens, reclamanții susțin că personalul aparținând Ministerului Administrației și Internelor, dar care-și desfășoară activitatea în cadrul consiliilor locale și județene, beneficiază de acest spor și, astfel, se crează o discriminare nejustificată.
Apărarea reclamanților - recurenți, însă, nu poate fi primită, ea nefiind fondată.
În primul rând, așa cum s-a arătat mai sus, actul administrativ invocat de aceștia, respectiv Ordinul nr. 496/2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor nu poate fi aplicabilitate în legătură cu sporul de dispozitiv, reclamanții-intimați neavând niciun raport juridic de serviciu sau de muncă cu Ministerul Administrației și Internelor.
În al doilea rând, aici nu poate fi vorba de o discriminare directă (art. 2 alin. 1 din Ordonanța nr. 137/2000 rep.) sau indirectă (art. 2 alin. 3 din Ordonanța nr. 137/2000) pentru simplul motiv că nu este vorba de restrângerea, excluderea etc. reclamanților-intimați de la acordarea dreptului salarial în cauză tocmai pentru că dreptul în cauză nu este prevăzut de lege, așa cum cere expres art. 2 alin. 1 din Ordonanța nr. 137/2000. De altfel, nici celelalte criterii nu se regăsește în situația concretă în care se află reclamanții-intimați în raport cu dreptul salarial solicitat.
Așadar, pentru niciunul din drepturile solicitate reclamanții - recurenți nu au vocație legală.
Pentru toate aceste rațiuni, instanța va admite ca fondat recursul formulat în cauză de pârâtă, va modifica integral hotărârea atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru aceleași argumente, instanța va respinge, însă, recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții, toți cu domiciliul ales în M-C,-, cam. 12, județul H, împotriva sentinței civile nr.710 pronunțată de Tribunalul Harghita la 30.04.2008 în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de Consiliul Județean H - Serviciul Public Comunitar pentru Evidența Persoanelor, cu sediul în M-C,-, județul H, împotriva aceleiași sentințe și în consecință, modifică integral sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu Consiliul Județean H - serviciul Public Comunitar pentru Evidența Persoanelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, Pt. fiind în concediu medical, semnează Președintele instanței | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./06.11.2008
Jud.fond.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
