Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 736/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 02.02.2004
DECIZIA CIVILĂ NR. 736
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr.15/09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați GARDA FINANCIARĂ - SECȚIA A și GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL REGIONAL T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici și recursul reclamantului împotriva încheierii de ședință din 23.02.2006, din același dosar
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - intimată Garda Financiară T consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită admiterea recursului formulat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice A și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantul și menținerea Deciziei nr. 686/15.09.2004 emisă de DGFP
Cu privire la recursul formulat de reclamantul recurent solicită respingerea acestuia ca netemeinic și nelegal. De asemenea, solicită respingerea recursului formulat împotriva Încheierii din data de 23.02.2006 din dosar 6040/2004 ca inadmisibil, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr..15/09.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad admite în parte acțiunea precizată a reclamantului formulată împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului A, Gărzii Financiare - Secția A și a Gărzii Financiare - Secția T și anulează decizia nr. 686 din 15 septembrie 2004 de încetare a raportului de serviciu al reclamantului prin destituire.
Respinge cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor.
Obligă pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A să plătească 200 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele soluției, tribunalul constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 18 octombrie 2004, ulterior precizată în mod repetat, reclamantul a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice A și a solicitat anularea Deciziei nr. 686/2004, prin care a fost destituit din funcția publică, reîncadrarea ca și comisar la Garda Financiară - Comisariatul Regional T - Secția A și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu salariul majorat, recalculat la zi și indexat precum și la celelalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit dacă și-ar fi păstrat calitatea de comisar la Garda Financiară Ulterior reclamantul a chemat în judecată și Comisariatul Regional T și a completat cererea sa cu plata daunelor în cuantum de 100.000 lei, pretinse de la prima pârâtă. De asemenea a solicitat cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 911 din 29 martie 2006, tribunalul a admis în parte cererea reclamantului și a anulat Decizia nr. 686/2004 prin care s-a încetat raportul de serviciu al reclamantului prin destituire și a admis excepția puterii lucrului judecat împotriva pârâtei Garda Financiară - Comisariatul Regional T și Garda Financiară A pentru reîncadrare la Garda Financiară - Secția A pe postul deținut anterior și de obligare a pârâtei DGFP A la plata despăgubirilor reprezentând salariul de care a fost lipsit reclamantul după emiterea Deciziei nr. 74/2004, reținând că operează excepția puterii lucrului judecat.
Pârâta DGFP Aaf ost obligată la plata parțială a cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 564 din 14 iunie 2007 Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, sentința menționată a fost casată, iar cauza s-a trimis spre rejudecare Tribunalului Arad.
Instanța a reținut că despăgubirile constând în salariul de care a fost lipsit reclamantul, pretinse în cauza de față, trebuiesc judecate sub aspectul fondului, întrucât în procesul anterior judecat, instanța nu s-a pronunțat asupra aceluiași obiect. Astfel în dosarul nr- al Tribunalului Arad, obiectul îl reprezintă anularea Deciziei nr. 74/2004 emisă de DGFP A, în timp ce în dosarul nr. 2962/2005 s-a solicitat anularea Deciziei nr.686/2004, iar despăgubirile pretinse vizează alte perioade de timp.
Având în vedere că la înregistrarea dosarului nr- la Tribunalul Arad - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, s-a respectat principiul consacrat de art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, prin distribuirea aleatorie a dosarului și astfel dosarul a ajuns la un complet colegial din componența căruia făcea parte și judecătorul magistrat care a pronunțat sentința civilă nr. 911/29 martie 2006, acest magistrat judecător a formulat două declarații de abținere, respectiv cea din 4 octombrie 2007 (fila 102), precum și cea din 7 ianuarie 2008 (fila 139). De asemenea, reclamantul, a formulat propunere de recuzare a aceluiași magistrat judecător, la 3 ianuarie 2008 (fila 137).
Cele două declarații de abținere și propunerea de recuzare au fost respinse prin încheierile din 5 octombrie 2007 (fila 103) și 8 ianuarie 2008 (fila 140).
În aceste condiții un membru al completului de judecată este nevoit să se pronunțe în rejudecarea cauzei după casare deși a mai pronunțat o hotărâre în această cauză, spunându-și, în sentința nr. 911/2006, părerea cu privire la pricină.
Reluând judecarea cauzei, în condițiile art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, care obligă instanța de rejudecare să considere dezlegate problemele de drept din decizia de casare, respectiv inexistența puterii lucrului judecat, se constată următoarele:
Reclamantul, comisar superior la Garda Financiară A, a fost trecut în funcția publică de execuție de consilier superior clasa I la Serviciul Colectare, executare silită a persoanelor juridice din cadrul Administrației Finanțelor Publice A, prin Decizia DGFP A nr. 74 din 23 ianuarie 2004. Reclamantul a contestat decizia de modificare a funcției publice și nu s-a prezentat la serviciu motivându-și absențele până la 30 aprilie 2004, cu certificat de concediu medical. Ulterior reclamantul nu și-a mai justificat absențele.
Prin Decizia nr. 686 din 15 septembrie 2004 DGFP A, reclamantul a fost destituit din funcția publică în temeiul art. 64, 65 și 84 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/1999.
Prin Sentința civilă nr. 831 din 16 iunie 2005 Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr. 2962/2005 și Decizia civilă nr. 998/R din 10 noiembrie 2005 Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, dată în dosarul nr. 9746/CA/2005 s-a dispus, în mod irevocabil, anularea Deciziei nr. 74/2004 a DGFP A și obligarea pârâtei Garda Financiară de a-l reîncadra pe reclamant în funcția de comisar superior clasa I la Secția Aa G ărzii Financiare. Totodată, cererea reclamantului de a i se plăti salariul cuvenit pe perioada care a urmat aplicării Deciziei nr. 74/2004 a fost respinsă ca neîntemeiată.
Ulterior, prin Decizia nr. 14 din 14 septembrie 2006, reclamantul a fost reîncadrat la Secția Aa G ărzii Financiare, în funcția de comisar clasa I, grad superior, treapta 1.
În aceste condiții, Decizia nr. 686 de destituire a reclamantului, din funcția publică stabilită prin Decizia nr. 74/2004, trebuie anulată, întrucât potrivit art. 16 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată, hotărârile judecătorești trebuiesc respectate și aduse la îndeplinire în condițiile legii. Numai anulând această decizie, dispoziția de reîncadrare a reclamantului în funcția publică deținută anterior Deciziei nr. 74/2004 își poate produce efecte.
Cererea de reîncadrare a reclamantului la Garda Financiară - Secția Aaf ost realizată la această dată, motiv pentru care instanța a respins acest petit ca neîntemeiat.
Capătul de cerere privind plata despăgubirilor, deasemenea, a fost respins pe motiv că reclamantul, după emiterea Deciziei nr. 74/2004, nu a mai prestat nici o muncă, deși avea această posibilitate, el fiind numit funcționar public la Serviciul Colectare, Executare Silită a Persoanelor Juridice din cadrul Administrației Finanțelor Publice
Acțiunea reclamantului a fost admisă așadar parțial, numai pentru anularea Deciziei nr. 686 din 15 septembrie 2004,care a determinat acordarea parțială și a cheltuielilor de judecată,respectiv a sumei de 200 lei, în temeiul prevederilor art.276 Cod procedură civilă, la care a fost îndatorată pârâta către reclamant.
Soluția suscitată a fost atacată cu recurs,în termen legal, de către reclamant și pârâta P
Reclamantul mai recurează și încheierea de ședință din 23.02.2006 dată în dosarul cu același număr, în cadrul primului ciclu procesual, prin care instanța disjunge cererea reclamantului prin care solicită obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 100.000 Ron, împreună cu actele anexe, de restul obiectului cauzei, urmând a se trimite serviciului Registratură pentru a înregistra cauza sub un alt număr de dosar care se va repartiza aceluiași complet.
Curtea constată că Tribunalul Arada procedat în temeiul legii la disjungerea cererii respective,nu cum susține reclamantul, prin raportare la obiectul altei cauze a părților, în cadrul căreia puteau fi emise astfel de pretenții, ca și în cauza de față, cu respectarea normelor procedurale.
Prevederile art.132 aliniat 1 Cod procedură civilă reglementează cadrul în care reclamantul este îndreptățit la întregirea sau modificarea acțiunii,reglementări pe care acesta nu le-a respectat.
Totodată, se observă că cererea nouă nu este de natura pretențiilor enumerate în aliniatul 2 al art. 132, pentru a fi considerată nemodificată și ca atare conformă cu cerințele art. 112 și urm. Cod procedură civilă.
Așa fiind,recursul împotriva încheierii se găsește neîntemeiat și se va respinge.
Recursul reclamantului împotriva sentinței pronunțate în cauză este motivat pe temeiul art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, astfel:
Prima instanță a respins cererea de reîncadrare folosind motive contradictorii sau străine de natura pricinii, prin care a determinat eronat că reîncadrarea a fost realizată la această dată și astfel cererea de reîncadrare ar fi neîntemeiată.
Instanța de judecată a stabilit eronat starea de fapt luând în considerare doar Decizia nr. 74/2004, anulată prin Sentința Civilă nr. 831/2005a Tribunalului Arad, și Decizia nr. 14/2006 a Comisariatului Regional T și nu a ținut cont de Decizia nr.19/07.03.2007 emisă de Comisariatul General al Gărzii Financiare de destituire a reclamantului din funcția publică.
În realitate, datorită excesului de putere al autorităților publice,la acea dată reclamantul era în situația bizară de a fi fost destituit de două ori pe perioada 07.03.2007 - 09.01.2008, din funcția publică și ambele din motive de disciplină care nu îi pot fi imputate.
Repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii celor două decizii nelegale, de pârâta P A, nu se poate realiza,așa cum a hotărât prima instanță, prin simplul fapt al anulării Deciziei nr.686/2004 ca nelegală,ci este nevoie de asemenea ca instanța să dispună și reîncadrarea reclamantului pe funcția deținută anterior.
Prima instanță a constatat că reclamantului i-au fost vătămate drepturile recunoscute de lege și a hotărât anularea Deciziei nr.686/15.09.2004 ca nelegală, dar în același timp stabilește o stare de fapt eronată, străină de natura pricinii și în contradicție cu starea de fapt reală, concluzionând că reîncadrarea reclamantului la Garda Financiară a fost realizată la această dată și respinge cererea de reîncadrare ca neîntemeiată.
În realitate, reclamantul nu este reîncadrat la această dată la Garda Financiară și deci cererea de reîncadrare este întemeiată, pentru ca reclamantului să i se restabilească situația anterioară emiterii deciziilor nelegale de către pârâtă.
Respingerea cererii de reîncadrare a reclamantului la Garda Financiară a fost dată cu încălcarea legii, încălcându-se art. 89 alin(2) din Legea nr.188/1999 republicată care prevede că" La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ( de destituire din funcția publică) va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută".
Respingerea de către prima instanță a capătului de cerere privind obligarea pârâtei P A la plata despăgubirilor solicitate de reclamant pe motiv că reclamantul, după emiterea Deciziei nr. 74/2004 nu mai prestat nici o muncă, deși avea această posibilitate este o soluție nelegală, motivul invocat fiind străin de natura pricinii ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă și de asemenea această soluție s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fapt ce atrage incidența art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 89 alin(1) din Legea nr. 188/1999 republicată, despăgubirile sunt cuvenite reclamantului pentru acoperirea prejudiciului material suferit de acesta datorită emiterii de către pârâtă a actului administrativ de destituire din funcția care a fost anulat pentru nelegalitate, și urmărește repararea vătămării drepturilor de funcționar public ale acestuia așa cum sunt ele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999 republicată.
Legea nu condiționează acordarea acestor despăgubiri nici de prestarea vreunei activități și nici de reîncadrarea funcționarului public, despăgubirile fiind cuvenite doar pentru apărarea drepturilor de funcționar public garantate de lege, deci motivele invocate de instanță pentru respingerea cererii reclamantului sunt străine de natura pricinii.
Reclamantul are calitate de funcționar public, obiectul acțiunii fiind anularea unui act unilateral emis de o autoritate publică, în speță Decizia nr.686/15.09.2004, acest act fiind anulat de prima instanță datorită nelegalității lui, prin emiterea Sentinței Civile nr. 15/09.01.2008.
Prin emiterea celor două decizii, Decizia nr.74/23.01.2004 și Decizia nr.686/15.09.2004, decizii date în exces de putere și care au fost anulate ca nelegale prin Sentința civilă nr.831/2005 și prin Sentința civilă nr.15/09.01.2008 emise de Tribunalul Arad, pârâta PAi -a vătămat reclamantului drepturile de funcționar public recunoscute de lege cauzându-i un prejudiciu material.
În fine recurentul mai arată că despăgubirile solicitate sunt despăgubiri civile, care presupun un suport probator. Conform art. 89 alin.(1) din Legea nr.188/1999 republicată se stabilește ca suport probator pentru despăgubirile care trebuie plătite de emitentul actului administrativ nelegal, după cum urmează:"despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public".
Curtea, raportând criticile aduse de recurent sentinței tribunalului, la considerentele pe care se bazează soluția și întemeiat pe actele și lucrările dosarului, în aplicarea prevederilor art.3041Cod procedură civilă, reține că soluția adoptată corespunde stării de fapt și normelor juridice incidente, întrucât:
Prin decizia nr.74/23.01.2004,pârâta PAd ispune că, începând cu data de 1.01.2004, reclamantul, încadrat în funcția publică de execuție de comisar superior clasa I la Garda Financiară A,trece pe funcția publică de execuție de consilier superior clasa I, la Serviciul Colectare Executare Silită persoane Juridice în cadrul Pa M unicipiului
Aceeași pârâtă dispune prin decizia nr. 686/15.09.2004 că, începând cu data de 15.09.2004, reclamantului îi încetează raporturile de serviciu, din funcția pe care a fost trecut prin decizia 74/23.01.2004, pentru că a absentat nemotivat de la serviciu,începând cu luna mai 2004.
Împotriva celor două acte administrative de modificare a funcției publice și respectiv de destituire a reclamantului din funcția publică pe care a fost trecut,acesta a promovat acțiuni în contencios administrativ, derulate în paralel.
Privind contestarea deciziei nr. 74/23.01.2004 au fost pronunțate hotărârile:sentința nr. 171/17.03.2004 în dosarul nr.805/2004 al Tribunalului Arad, casată cu trimitere spre soluționare în primă instanță la Curtea de APEL TIMIȘOARA (Decizia nr.1861/17.12.2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA ), Curtea declinându-și competența, prin sentința civilă nr. 87/5.02.2005, la Tribunalul Arad.
Tribunalul soluționează cauza, în dosarul nr. 2962/2005, prin sentința civilă nr.831/16.06.2005, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.998/10.11.2005 în dosar 9746/2005 al Curții de APEL TIMIȘOARA,admițându-se în parte acțiunea exercitată de reclamantul,în sensul că s-a dispus anularea Deciziei nr. 74/2004 emisă de P A și a fost obligată pârâta Garda Financiară să-l reîncadreze pe reclamant în funcția publică deținută inițial, de comisar superior clasa I, la Comisariatul Regional T - Secția A; - a fost respins capătul de cerere privind obligarea P A la plata sumelor reprezentând salariu net mediu pe perioada 01.05.2004 - 01.06.2005, pe motiv că de la data emiterii deciziei de schimbare a locului de muncă, reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu pe postul oferit, cu un salariu echivalent funcției anterioare și de aceea s-a concluzionat de instanțe că răspunderea patrimonială a instituției pârâte nu poate fi atrasă în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, și în lipsa culpei instituției angajatoare; Tribunalul Arad soluționează de asemenea excepția de conexitate a pricinilor ce formează obiectul dosarului în discuție,nr.2962/2005 și a dosarului nr.6040/2004, pe care o respinge.
În dosarul nr.6040/2004 soluționat distinct, ca urmare a respingerii cererii de conexare cu dosarul nr.2962/2005, reclamantul a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A și a solicitat anularea Deciziei nr.686/2004 prin care a fost destituit din funcția publică, reîncadrarea sa în funcția de comisar la garda Financiară - Comisariatul Regional T - Secția A și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariul majorat, recalculat la zi și indexat, cu toate drepturile de care ar fi beneficiat în calitatea avută de comisar la Garda Financiară
Prin precizarea depusă la 17 noiembrie 2004, reclamantul a chemat în judecată și Garda Financiară - Comisariatul Regional T - Secția A, față de cererea de reîncadrare în funcția de comisar la aceasta.
Tribunalul, prin Sentința Civilă nr.911/29.03.2006 admite în parte, cererea precizată, și anulează Decizia nt.686 din 15.09.2004 prin care s-a încetat raportul de serviciu al reclamantului prin destituire.
Admite excepția puterii lucrului judecat și respinge cererea reclamantului formulată împotriva Gărzii Financiare A, pentru reîncadrarea sa la Secția Aa G ărzii Financiare, pe postul deținut anterior precum și de obligare a pârâtei P A la plata despăgubirilor reprezentând salariu de care a fost lipsit reclamantul, după emiterea Deciziei nr. 74/23.01.2004.
Această soluție are în vedere soluția dată în cauza care a avut ca obiect contestarea primei decizii, nr. 74/2004, de trecere a reclamantului din funcția de comisar superior cls. I în cea de consilier superior cls. I prin care, așa cum s-a arătat, s-a anulat decizia 74/20o4 și s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția anterioară, ca și actul administrativ care i-a urmat,Decizia nr.14/14.09.2006 a comisarului șef al Comisariatului T, reprezentând punerea în executare a soluției de reîncadrare pe funcția de comisar clasa I, gradul superior, la Comisariatul Regional T - Secția
Sentința civilă nr.911/2006 din dosar 6040/2004 a fost casată cu trimitere spre rejudecare, de către instanța de recurs, Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia nr. 564/14.06.2007, pronunțată în dosar nr-.
Casarea dispusă prin Decizia nr. 564/2007 a fost parțială, ceea ce înseamnă că au fost stabilite limitele în care urma a se face rejudecarea fondului după casare.
Considerentele deciziei sunt clare, statuându-se că în soluționarea petitului din acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, privitor la obligarea pârâtei P T la plata unei despăgubiri constând în salariul de care a fost lipsit, prima instanță în mod greșit a indicat existența puterii de lucru judecat, apreciind că sunt îndeplinite cerințele art.1201 Cod civil, între aceleași părți soluționându-se în mod irevocabil, un litigiu având același obiect și cauză.
Și aceasta întrucât, pentru a exista lucru judecat, dedus într-un proces de o hotărâre pronunțată într-un proces anterior, în sensul dispozițiilor art.1201 Cod civil, trebuie să existe tripla identitate pretinsă de acest text de lege și anume: de persoane, de obiect și de cauză.
Din examinarea hotărârii pronunțate în primul proces, rezultă că, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, dat fiind faptul că obiectul dosarului nr. 2962/2005 al Tribunalului Arada fost diferit de obiectul dosarului nr- al aceleiași instanțe, pentru că obiectul primului dosar îl constituie anularea Deciziei nr. 74/23.01.2004 emisă de P A, pe când cel de-al doilea dosar, are un cu totul alt obiect, respectiv anularea deciziei nr.686/15.09.2004 emisă de P T, iar despăgubirile pretinse vizează perioade de timp diferite conchide instanța de casare
Cauza a fost rejudecată de Tribunalul Arad după casarea suscitată, în dosarul purtând același număr 6040/2004 - plus indicativul 108 prin sentința nr. 15/09.01.2008, recurată în dosarul de față al Curții de APEL TIMIȘOARA și citată în cuprinsul prezentei decizii.
Se observă că, în hotărârea recurată, Tribunalul Arad, în rejudecare, consideră că în condițiile în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă(sentința civilă 831/2005 Tribunalului Arad, menținută prin Decizia nr. 998/2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA ) s-a dispus reîncadrarea reclamantului pe funcția anterioară și instituția pârâtă a emis /2006 de reîncadrare în această funcție, Decizia de destituire nr.686/2004, împotriva căreia s-a formulat acțiunea trebuie anulată, pentru a-și produce efectele dispozițiile de reîncadrare.
Despăgubirile pretinse de reclamant nu sunt acordate de instanța fondului, învederându-se că reclamantul nu a mai prestat muncă de la data schimbării funcției prin Decizia nr 74/2004, deși avea această posibilitate prin faptul numirii, cu ocazia schimbării din funcție, într-o altă funcție publică.
Perioada pentru care au fost cerute despăgubirile în speță, precizată de reclamant, este cu începere de la 01.01.2004 până la reîncadrarea efectivă, suprapunându-se parțial pe perioada despăgubirilor solicitate de reclamant în cauzele în care au fost pretinse daunele provocate de decizia de schimbare din funcție (1.05.2004 - 1.06.2005), împrejurare ce a determinat incidente procedurale atât în prima instanță cât și în acest dosar de recurs, constând în formularea unor cereri de abținere(recuzare), care însă au primit soluții de respingere.
Revenind la recursul declarat de reclamant, se reține din cele ce precedă că motivele recursului sunt nefondate, că reclamantul recurent a obținut prin hotărâre irevocabilă, anularea Deciziei 74/2004 cu consecința reintegrării în postul deținut anterior, concretizat de pârâtul intimat printr-un act administrativ ulterior a cărui legalitate și temeinicie nu poate fi adusă în discuție, excedând obiectului acestei cauze.
Mai rezultă că, așa cum se reține în sentința atacată,decizia de destituire trebuie anulată, pentru a lăsa loc dispozițiilor de reîncadrare a reclamantului, așa încât o nouă dispoziție de reîncadrare nu are justificare.
În privința despăgubirilor echivalente cu salariile nerealizate,răspunderea instituției angajatoare este o răpunerea de natură civilă, cu specific de dreptul muncii, prin care se urmărește răspunderea persoanei în cauză în situația anterioară luării măsurii, având ca izvor raportul de muncă dintre părți și constă în încălcarea de către angajator a obligațiilor asumate, materializată în măsura nelegală a încetării raporturilor de serviciu.
Art.106 din legea 188/1999 stabilește în favoarea funcționarului public al cărui raport de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul le consideră netemeinice sau nelegale, posibilitatea de a cere autorității sau instituției publice emitente a actului administrativ o despăgubire egală cu salariile și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat și reintegrarea în funcția publică deținută, iar art.117 prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii și cu cele de drept comun în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Potrivit art.269 din Codul Muncii "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului", or, în speță, sub acest aspect nu poate fi reținută culpa instituției angajatoare,dat fiind că, din motivele invocate în actul emis a luat măsura inițială de modificare a raporturilor de muncă concomitent cu oferirea unui post cu încadrare și salariu echivalente celui anterior, pe care reclamantul putea să-l ocupe până la reglementarea juridică a raporturilor dintre părți,după care ar fi avut eventual, latitudinea solicitării diferenței dintre salariul realizat în noile condiții și cel pe care l-ar fi obținut în funcția din care nelegal a fost schimbat.
Așa fiind,recursul nefondat al reclamantului se va respinge, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pârâta recurentă PAs olicită modificarea sentinței și respingerea în totalitate a acțiunii, pe motiv că prima instanță se raportează în soluționarea cauzei doar la momentul soluționării cauzei,neanalizând decizia atacată sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia la momentul emiterii acesteia.
Consideră că instanța de fond a încălcat astfel principiul"tempus regit actum" și că Decizia nr. 686/15.09.2004 emisă de PAe ste temeinică și legală.
Din foile colective de prezență rezultă că începând cu luna mai 2004 până în luna septembrie 2004 reclamantul nu s-a mai prezentat la locul de muncă, fiind înregistrat ca "nemotivat" încălcând astfel prevederile art. 65, alin. 2 lit. c din legea nr. 188/1999, republicată.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 2 din HG 1210/2003 comisia de disciplină a întocmit referatul, reclamantul având posibilitatea formulării de obiecțiuni în termen de 5 zile de la comunicarea acestuia, obiecțiuni pe care nu le-a formulat.
În consecință, comisia de disciplină legal constituită a dispus pentru încălcarea prevederilor legale privind disciplina în muncă și anume,absentarea nemotivată de la locul de muncă în perioada mai-septembrie 2004, reclamantul încălcând astfel dispozițiile art. 65 din Legea 188/1999, republicată, privind Statutul funcționarului public, ca acesta să fie sancționat disciplinar cu destituirea din funcție.
Curtea va respinge recursul susredat, pentru considerentele care au motivat și respingerea recursului promovat de reclamant, completate cu sublinierea că,tocmai în respectarea principiului"tempus regit actum", instanța a anulat decizia pârâtei recurente cu nr. 686/2004, care venea în contradicție cu demersurile legale anterioare, în care erau implicate ambele părți, situația fiind tranșată irevocabil la momentul emiterii acestei decizii și care cu încălcarea prevederilor art.16 din Legea nr.304/2004 - invocate de prima instanță, ar nesocoti principiul ce se degajă din norma citată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.15/09.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad și împotriva încheierii de ședință pronunțată la 23.02.2006 în același dosar și respinge recursul declarat de pârâta DGFP A împotriva aceleiași sentințe susmenționate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2008
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
A în CO, semnează Vicepreședinte
GREFIER,
Red CV.30.07.2008
Tehnored -LM 30.07.2008
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Arad -Judecători -,
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
